Nu ești pe social media, nu exiști
Ne începem și încheiem ziua în aplicații. Dar ce preț plătim pentru dependența asta?
„De ce nu a văzut nimeni că eram bolnavă?” Șase mărturii despre adicție
Am rugat cititorii să ne spună istoria lor cu dependența. Fiecare poveste adaugă o nouă dimensiune discuției despre adicții, atât de necesară pentru a înțelege mai bine cum ne raportăm la noi, la consum, la cei din jur și la cei responsabili de politicile publice în sănătate.
În căutarea drogurilor de altădată
Am săpat în arhive ca să aflu cum se vorbea despre droguri în presa românească interbelică, de la reportaje printre contrabandiști de stupefiante la sugestia că jurnaliștii ar trebui să încerce cocaina.
„Minciuna devenise un stil de viață.” Povestea unui fost jucător de pariuri sportive
Cristian a început să joace la pariuri pentru că iubea fotbalul și tenisul și ca să mai facă niște bani pe lângă ce primea de la părinți. În timp, fără să-și dea seama, distracția s-a transformat în adicție. Și-a amanetat aproape tot ce avea și, în punctul cel mai rău, s-a gândit să-și ia viața.
„Am făcut niște prostii imense.” Povestea unui fost consumator de heroină
Ionuț a fost consumator de heroină de la 14 la 24 de ani. Acum lucrează în domeniul prevenției, vorbind despre viața sa și drogul care a făcut ravagii în Bucureștiul anilor 2000.
Un tânăr a pierdut totul jucând la noroc. Inclusiv viața
Marius* a fost un munțoman pasionat, ghid montan și ultramaratonist. La 16 ani a intrat prima dată într-un cazino. După 23 de ani de adicție de jocuri de noroc, s-a sinucis.
„De fiecare dată eu aveam noroc”
Alex s-a luptat zece ani cu adicția de păcănele și, deși s-a autoexclus prin Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, tot a fost lăsat să intre într-o sală de jocuri.
De ce să vorbim despre adicții
Hai să vorbim deschis despre ce înseamnă adicțiile, despre greutatea lor asupra vieții de zi cu zi, despre ce nu fac instituțiile pentru a-i ajuta pe cei care se luptă cu dependența, dar mai ales despre ce ar trebui să facă
„Se poate trăi foarte bine cu boala asta, dar e nevindecabilă”
Monika are 72 de ani, dintre care 30 i-au fost marcați de băut în mod abuziv. Acum călătorește în țară și în Ungaria la conferințe ale Alcoolicilor Anonimi, încercând să îi ajute pe alți dependenți.