Romanul „Stela" de Simona Goșu are ca narator o femeie de aproximativ 50 ani, care și-a pierdut locuința în urma retrocedărilor postcomuniste și este nevoită să devină menajeră pentru familii middle class din cartierul Bazilescu din București.
Oleanna de David Mamet este un text care a revenit în actualitate în ultimii ani: mai multe versiuni de spectacole au apărut în diverse spații, de stat sau independente.
Mândrie și prejudecată (un fel de) este un muzical un pic politic, dar fără ostentație, bine scris, care reinterpretează intersecțional celebrul roman al lui Jane Austen pe două coordonate, cu o perspectivă feministă și una de clasă.
Proiectul „PerformAccess: Traduceri Performative ale Tăcerii” cercetează cât le este de ușor sau de greu persoanelor cu deficiențe auditive să intre la o facultate de actorie și ce șanse au să facă performanță în domeniu.
Bienala de Scenografie, care a revenit după 32 de ani, m-a inspirat s-o experimentez ca și cum ar fi fost un veritabil joc de D&D.
Festivalul Național de Teatru 2024 (18-28 octombrie 2024) a fost extrem de bogat – multe spectacole, multe evenimente conexe, cu lecturi, concurs de dramaturgie, dezbateri, prezentări de carte și expoziții.
Ediția a 34-a a Festivalului Național deTeatru (18-28 octombrie) se află în derulare cu o mulțime de evenimente.
Un spectacol de teatru politic despre abuzurile din școală și muncă în domeniul artistic vorbește, de fapt, despre ce se poate întâmpla atunci când construim și trăim solidaritatea.
Festivalul Teatrelor Maghiare la București / BukFeszt, organizat de Asociaţia Uniunii Teatrelor Maghiare MASZIN în colaborare cu UNITER, a avut a treia ediție în acest an (30 septembrie – 6 octombrie).
Discursul regizorului Milo Rau, în contextul alegerilor din Austria, câștigate de extrema dreaptă
Ca în fiecare an, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) a avut un program eclectic și bogat, presărat cu staruri ca John Malkovici sau Isabelle Adjani. Pentru mine, atracția acestei ediții a fost regizoarea germană Susanne Kennedy, cu spectacolul „Angela (o buclă în timp)”.
Spectacolul „Parallax” se dezvoltă intersecțional la joncțiunea dintre traumă și identitate într-o poveste a trei generații, bunică, fiică și nepot, având ca spațiu unic de acțiune locuința bunicii, un apartament obișnuit de bloc din Budapesta.
Rămâne un mister cât este autentic și cât este regie în spectacolul pornind de la mitul Medeei, în care Milo Rau face un reenactment investigativ asupra unui caz contemporan de infanticid, jucat integral de copii cu vârste între 8 și 12 ani.
Prima ediție curatoriată de Milo Rau a festivalului austriac de artele spectacolului, Wiener Festwochen/ WF, a generat controverse, a deranjat sensibilități și obiceiuri și a scrijelit conservatorismul local.
Spectacolul „Părinți”, de Cristian Ban, vorbește despre noi, dar mai ales despre generația părinților noștri, pe care au înfrânt-o dictatura comunistă și anii sălbatici ai capitalismului postcomunist.
Spectacolul de operă „Waste Side Story” vorbește despre incluziune socială și drama romilor care trăiesc la Pata Rât, cel mai mare ghetou din Europa, situat lângă un depozit de deșeuri. Pentru premiera din 10 mai, spectacolul a fost sold out. Pe scenă au jucat atât soliști ai Operei Naționale din Cluj-Napoca și rezidenți din Pata Rât, care și-au spus poveștile pe muzică.
Recenta premieră de la Teatrul Național din București, Hedda Gabler, reprezintă prima colaborare a unui teatru din România cu regizorul Thomas Ostermeier, figură legendară a teatrului german.
Teatrul „Andrei Mureșanu” duduie de spectacole ale unor regizori cu estetici și stiluri de lucru care provoacă trupa şi o ţine în priză.
Vânătoarea jonglează cu o acuzație de abuz sexual, al unui educator asupra unei fetițe, dar de la început, de când copila spune povestea, spectatorii știu că ea este falsă.
Cele două spectacole create de Gabriel Sandu, Adrenalina și, împreună cu Elena Morar, 10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia, au o strânsă conexiune.
Spectacolul Lupte și metamorfoze reunește cele două cărți ale scriitorului francez Edouard Louis despre tatăl, respectiv mama sa.
Emilia Șercan și Andrei Popoviciu vin din generații diferite ale presei, dar amândoi folosesc jurnalismul de investigație ca să scoată la lumină abuzuri și nedreptăți. I-am invitat la un dialog deschis despre munca lor: cum s-a schimbat de la redacțiile anilor ‘90, la prezentul freelance, de unde vin amenințările pentru jurnaliști, cum gestionează tensiunea ca să poată merge mai departe.