Când vine vorba de conflicte între oameni și animale, soluțiile propuse sunt adesea brutale: animalele trebuie să dispară. Aceste decizii implică convingerea adâncă înrădăcinată că omul este, pur și simplu, mai important decât celelalte viețuitoare. Dar are sens să privim lucrurile așa?
Care e legătura între anarhiștii secolului XIX, naționaliștii hinduși și teroriștii extremiști?
Un arhitect și un filosof vorbesc despre rolul arhitecturii ca naratoare a civilizației și despre conservare ca instinct omenesc fundamental.
Un filosof german scrie despre Heidegger, Wittgenstein, Cassirer și Benjamin. Încearcă să-i lege doar biografic, ci și în filozofiile lor. Poate că e posibil, dar e de lămurit dacă volumul reușește s-o facă.
Lumea lui Călin Georgescu, bănuind că cele două cărți despre care o să vă zic chiar o exprimă, este o stranie combinație de misticism, anti-neoliberalism, ecologism creștin, naționalism legionar și conspiraționism antiștiințific.
Citită astăzi, „Pentru a deșcolariza societatea“ de Ivan Illich, pare căzută de pe altă planetă, dar radicalismul ei spune ceva despre curajul unor vremuri în care încă mai părea plauzibil că poți câștiga clasica luptă „împotriva sistemului”.
La prima vedere, „Însemnări răzlețe” e o carte despre relațiile dintre limbaj și lume, dar cu note metafizice – adică, mai exact, despre ce fel de lume trebuie să fie lumea pentru ca să suporte o asemenea relație între real și simbolic. Iar odată ce o citești descoperi mult mai mult de atât.
Iulia Iordan, scriitoare & educator muzeal, invită 18 tineri la reflecție și dialog. „Despre ceea ce-i obsedează, despre ce-i face curioși în privința acestei lumi sau a perioadei pe care o trăiesc, despre întrebările pe care le consideră a fi cele mai importante.” Citește patru dintre aceste schimburi de idei, găzduite în cartea „Rămâi cu tine”.
De vorbă cu Martin Puchner, critic literar și filosof, despre conexiuni surprinzătoare și influențe dintre civilizații, despre ce înțelegem atunci când spunem „cultură”, despre felurile în care specia noastră își construiește memoria culturală și despre piste noi, deschise de inteligența artificială.
Întrebările pe care „Discursul filosofic” de Michel Foucault le deschide sunt mai interesante decât răspunsurile pe care le oferă.
„Împăratul care nu putea să se pișe știind că se uită alții la el”, „Teoria erecției”, „Ne e frică nu de moarte, ci de ce facem cu ea” și alte gânduri a le lui Montaigne.
Despre binaritatea femeie-bărbat, identitate și definiții într-o cronică a volumului „Corpuri care contează” de Judith Butler.
O cronică a cărții lui Cristian Ciocan, „Violență și animalitate. Explorări fenomenologice”.
O cronică dublă, atât pentru volumul „Ce este filosofia?”, care încalcă toate regulile rezonabilității, cât și pentru „Țesătura opiniilor”, unde aceste reguli sunt expuse.
Cum se uită filosoful Isaiah Berlin la originile romantismului și ce putem învăța noi de aici.
Citiți un fragment din „Elogiu eșecului”, una dintre cele mai revelatoare cărți de filosofie din ultimii ani, în care Costică Brădățan arată cum eșecul poate deveni o unealtă în viețile noastre.
Câteva posibile răspunsuri la întrebarea: „Putem să disociem o operă de autorul ei?”
Cronica unei „evanghelii paranoice a extremei drepte românești, o antologie de teorii ale conspirației pentru care pun gaj în prefață Dan Puric și Claudiu Târziu.”
De la primele tratate protofeministe, la melodia Erikăi Isac, femeile au luat poziție în privința felurilor în care au fost tratate de bărbați.
Iubirea descrisă ca în 1880 în volumele „Vârstele iubirii. Cum transformăm întâmplarea în destin” și „Eros, Logos și Agape”.
„Totul despre iubire” e literatură motivațională stereotipă care produce gânduri atât de generale despre subiectul ei, că te dezarmează prin banalitate.
Promisiunile noastre de Anul Nou dau greș pentru că asta-i menirea lor. Pentru majoritatea dintre noi, ar putea fi singurul moment al anului când ne permitem să luăm în râs eșecul, râzând în același timp de noi înșine.
Cum definești frumosul și ce legătură are asta cu sexul explică Iulian Bocai în cronica sa la cartea „Experiență estetică” de Jean-Marie Schaeffer.
Lenea nu e văzută cu ochi buni în cultura occidentală, dar poate fi o experiență filozofică în sine.
