O producătoare de muzică electronică din Țara Galilor care își întoarce atenția și nostalgiile către trance. Alt producător care a visat numele și caracteristicile unui nou gen. O compilație cu muzică din Indonezia, Thailanda și alte țări din Marea Chinei de Sud, din anii ’70 și ’80. Mihai Tiță recomandă cinci albume. În fiecare lună.
Citește în avanpremieră un fragment din „Ce am învăţat de la Graham Greene” de Andrei Gorzo. O carte de memorii care se citește ca un thriller despre un tată misterios și o evadare prin filme.
Citește un fragment din „Dorința de schimbare”, de bell hooks, un volumul despre masculinitate și nevoia de iubire.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Anora” – de săptămâna trecută în cinematografe – e un film ca un trip euforizant sfârșit în valea plângerii, acolo unde nimic nu mai poate susține iluzia fericirii sintetice.
Două filme pentru copii, dar în același timp pentru adulți, spun lucruri profunde despre viață în limbaje complet diferite.
Bienala de Scenografie, care a revenit după 32 de ani, m-a inspirat s-o experimentez ca și cum ar fi fost un veritabil joc de D&D.
Citește un fragment dintr-o carte de literatură (și, simultan, album de artă contemporană) care reunește zece autoare și artiste.
O artistă profită de o rezidență în Întorsura Buzăului pentru a crea o hartă afectivă a apei și a poveștilor pe care aceasta le spune.
★★★★★☆☆☆☆☆
Documentarul „O familie aproape perfectă” (r. Tudor Platon) e pe un subiect (încă) destul de rar în documentarul românesc, deși familia – ca fundal – a fost la loc de cinste de când există documentar independent în limba română.
Citește un fragment din volumul lui Edward J. Watts, o explorare a modului în care creștinismul a schimbat viața în Imperiul Roman.
★★★★★☆☆☆☆☆
De fapt, trupa asta are fani? Dacă fanii sunt cei care nu (mai) pot asculta decât vrei două, trei cântece de pe „Disintegration”, ci au câteva albume din primii ani ai trupei pe care le apreciază, atunci mă număr și eu printre ei.
Citește un fragment din „Determinat“ de Robert Sapolsky, cartea care îți explică de ce nu există liberul-arbitru.
Festivalul Național de Teatru 2024 (18-28 octombrie 2024) a fost extrem de bogat – multe spectacole, multe evenimente conexe, cu lecturi, concurs de dramaturgie, dezbateri, prezentări de carte și expoziții.
Noii Cititori au citit „Memoriile lui Jacques Papier“, o carte înduioșătoare, plină de umor și candoare.
Un interviu cu regizorul Ali Abbasi, care „e clar că gândește profund despre ce pune pe ecran, dar nu se apucă să facă paradă cu asta – lasă tumbele intelectuale pentru alți saltimbanci și laudele pentru lăudători.“
★★★★★☆☆☆☆☆
Am citit cele patru volume din seria „Olguța” a lui Alex Moldovan din mai multe motive. Principalul e că seria a avut mare succes. Un motiv secundar e că mă așteptam să-mi placă și mie. Cel puțin una dintre așteptări mi-a fost infirmată.
★★★★★☆☆☆☆☆
Date fiind vicisitudinile distribuției alternative de la noi, „Vampiru’ Zombi“, noul film al franc-tireurului Sebastian Mihăilescu, riscă să fie văzut de mai puțini oameni decât a putut să adune pe un generic. Ar fi însă păcat ca, după numai o proiecție în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest, turneul lui să ajungă deja la sfârșit.
Citește un fragment din romanul lui Jhumpa Lahiri, o poveste despre singurătatea, izolarea și secrete de familie.
David Cronenberg revine cu un film despre boală, moarte și conspirație tech. Ne-am fi putut lipsi de cea din urmă, într-atât de răscolitor e acest avânt fără colac de salvare într-o intimitate ca un giulgiu catifelat, care învăluie totul. „The Shrouds“ a rulat în cadrul Les Films de Cannes a Bucarest.
Citește un fragment din volumul de proză scurtă a lui Cosmin Leucuța.
„Grand Tour” al portughezului Miguel Gomes imaginează un periplu fantasmagoric, muzical, imanent prin toată Asia de Sud-Est, în căutarea cine știe cărei năluci. Filmul rulează săptămâna aceasta în cadrul Les Films de Cannes à Bucarest.
Citește un fragment dintr-un volum colectiv despre cei mai buni prieteni ai oamenilor: câinii.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Candidatul perfect” e un film „politic” cu o distribuție promițătoare, care însă eșuează lamentabil, pentru că nu înțelege politica, nici măcar la un nivel superficial.
Le-am invitat pe solistele Corina Sîrghi și Mioara Lincan la o discuție deschisă despre ce înseamnă să fii cântăreață de muzică lăutărească în zilele noastre, dar și despre cum e să fii femeie pe o scenă dominată de bărbați.
