Un interviu cu scriitoarea franceză Neige Sinno despre puterea scrisului de a scoate răul lumii la lumină și de a căuta o vindecare. Romanul său, Tristul tigru, în centrul căruia se află experiența de abuz sexual la care Sinno a fost supusă în adolescență, a fost tradus recent de poeta Svetlana Cârstean la Editura Trei / Anansi.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Queer”, adaptarea lui Luca Guadagnino după Borroughs, e un totem alcătuit din imagini febrile care, uneori, parcă prind viață.
Curatoarea Adriana Blidaru a adus arta contemporană în peisajul natural al salinei de la Târgu Ocna, mai departe de centrele în care aceasta e expusă de obicei și mai aproape de un public care nu a mai avut contact cu ea
★★★★★☆☆☆☆☆
Piesa Proorocul Ilie ficționalizează cazul lui Eliasz Klimowicz, documentat de Włodzimierz Pawluczuk, sociolog și cercetător al religiei, într-un studiu din 1974.
„Societatea spectacolului” de Guy Debord e un titlu de bază din bibliografia progresistă postmodernă. Cum a ajuns Călin Georgescu, cu înclinații fasciste, să citeze din cartea unui marxist și cum recitim cartea la aproape 60 de ani de la publicare?
★★★★★☆☆☆☆☆
Lumea sportului ca ghem încâlcit de disciplină, autodepășire, traumă, abuz: în cinemaul belgian recent subiectul pare că s-a încetățenit prin capacitatea sa de a cristaliza falii sociale contemporane. Acum, este rândul lui „Julie zwijgt/Julie nu vorbește”, debutul promițător al lui Leonardo Van Dijl.
Scriitorul Andrei Dósa ne-a povestit despre cealaltă îndeletnicire a sa, cea de traducător, și despre munca la două cărți intense: una de și despre recent plecatul David Lynch, iar a doua despre „geniul Panoniei”, Viktor Orbán însuși.
Noii Cititori discută despre depresie, pornind de la cartea „Mama mea e un Nuștiuce Haizisăizic” de Corina Dascălu.
Classix Festival, o ocazie pentru descoperi ce ne spune muzica despre bucurie și tristețe.
Sofia se întoarce acasă după mulți ani trăiți în Spania. Însă asta înseamnă să lase în urmă toată viața ei, ceea ce e mai complicat decât credea. Citește un fragment din cel mai nou roman al Laviniei Braniște, „Camping”.
Un interviu cu artistul Răzvan Anton despre expoziția „Fading Studies”, unde „colaborează” cu lumina soarelui în procesul de developare al imaginii.
„Poezia lucrează în slujba memoriei,/ iar Muzele sunt fiicele Mnemosynei./ Când îți spun să cânți, Caliope,/ invocația mea e o rugăminte, nu un ordin.”
Două spectacole (și) despre familie, Bestiar la Metropolis și Viață bună, la Teatrelli într-o vreme în care lumea e prinsă într-un vortex de schimbări esențiale, își dovedesc, mai mult sau mai puțin, viabilitatea prin modul în care abordează tema.
Anul trecut, am avut parte de primele alegeri prezidențiale ale căror campanie electorală s-a revărsat și pe TikTok. Iată ce mi-a atras atenția și câteva perspective despre semnificațiile cântecelor folosite.
★★★★★☆☆☆☆☆
Pentru debutul său „Armand”, cineastul norvegian Halfdan Ullmann Tøndel pune în scenă o discuție complicată despre devianță sexuală, dar se rătăcește până la final în piruete psihologizante trase de păr.
Un interviu cu Suzi Ronson, stilista care a creat legendarele lookuri ale lui David Bowie și care a publicat recent un memoir despre viața și munca alături de legendarul Ziggy Stardust.
De vorbă cu un regizor francez, pe marginea filmului său „Fantomele din umbră” – un thriller geopolitic care își propune să „redea voce” refugiaților sirieni în Europa, pe fundalul actual al căderii regimului lui Bashar al-Assad.
Expoziția „Țara de foc” explorează istorii marginalizate, excluse din mediul academic și din discursurile oficiale, dar esențiale pentru cum ne înțelegem istoria și prezentul.
În volumul „Politicile culturale ale emoției”, scriitoarea Sara Ahmed se uită la legăturile dintre emoții, limbă și corp. Citește un fragment din carte.
„The End of the World”, o instalație a artistului Alfredo Jaar aduce în lumina reflectoarelor o mână de resurse naturale care fac obiectul crizei ecologice și politice din zilele noastre.
„Spațiul viselor” este un hibrid între biografie și memorii, o incursiune în viața și munca lui David Lynch. Citește un fragment aici.
În luna martie festivalul explorează tema „persona” prin șapte filme în care nimic nu este ceea ce pare. Uite trei animații care ne-au atras nouă atenția.
★★★★★☆☆☆☆☆
Rătăcirea recuperează prin reconstrucție un teatru popular într-o poveste care tratează, de fapt, probleme contemporane, pe care le identifică fără să le numească.
Souleymane Cissé, unul dintre papii cinemaului african, s-a stins subit, în somn, pe 19 februarie 2025, la vârsta de 84 de ani. A lăsat în urma sa câteva filme mari, prin care am putut vedea în sfârșit Africa existând pe cont propriu, nu „vorbită” de omul alb.
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.
