În numărul 6 al revistei Scena9 pe hârtie, vorbim cu deschidere și luciditate despre ce și cum greșim. În cuprinsul la care au contribuit zeci de jurnaliști, artiști, scriitori, cercetători și fotografi, încercăm să fim onești cu slăbiciunile noastre și înțelegători cu orbecăirile în căutarea unor soluții, multe imperfecte, altele iluzorii. Să ne luăm timp de gândire la consecințele erorilor noastre împreună și pe cont propriu, chiar dacă „nu am timp“ ne-a devenit mantră. Să nu întoarcem privirea, oricât de descurajatoare ar fi veștile despre realitate și oricât de bine ne-ar prinde să ne prefacem că nu vedem.
Avem o relație proastă cu greșeala; ca indivizi, ca societate, ca umanitate. Începem antrenamentul în familie, laborator desăvârșit al greșelii. Nu degeaba multe dintre textele pe care le vei descoperi în acest almanah te invită să te strecori în intimitatea unor albume de familie. Din casă ajungem la școală, unde greșeala devine nu doar interdicție, ci și tabu. Odată ajunși adulți, construim împreună regulile și instituțiile care ar trebui, în teorie, să asigure o viață cât mai bună tuturor membrilor din această mare și turbulentă familie pe care o numim societate.
În noul număr de Scena9, vorbim despre cât cântăresc greșelile în știință, în medicină și în justiție, despre cum încearcă statul român să-i ajute pe cei mai tineri dintre infractori să nu-și repete greșelile care i-au adus în detenție, despre lupta cu adicțiile și cum se simte din interior sistemul de educație românesc. Am răscolit istoria ultimului secol, pentru a înțelege efectele pe termen lung ale unor greșeli colective de proporții, care ne afectează, într-un fel sau altul, pe toți. Am ajuns în zona de excluziune de la Cernobîl, la doi ani de când rușii au ocupat centrala nucleară, și în laboratoarele de conservare ale muzeului deschis în fostul lagăr de la Auschwitz. Am privit spre viitorul pe care prognozele îl schițează în culori din ce în ce mai întunecate pe spectrul anxietății ecologice și am căutat răspunsuri posibile: Cum perturbă echilibrul naturii legile prin care oameni la costum dau undă verde la uciderea animalelor sălbatice? Putem noi reconstrui o pădure rasă de pe fața pământului? Ce forme de viață noi apar în jurul gunoaielor care invadează și cele mai ascunse cotloane din munți?
N-am uitat poate cel mai important lucru în vremuri tensionate, în care fitilul polarizării e tot mai ușor de aprins: să stăm de vorbă unii cu alții. Despre răzgândiri și cele mai bune greșeli ale noastre; despre lucruri pe care ne promitem că nu le vom mai face, doar ca să le repetăm în buclă; despre istoria propriilor poticneli; despre nevoia de a păstra zone tainice de mister pe harta cunoașterii, despre îmbătrânire și atâtea alte lucruri pe care le-am putea descoperi mai des împreună dacă ne-am recăpăta timpul, atenția, disponibilitatea unii față de ceilalți.
