Weekendul trecut am dat o fugă până la Mureș să văd cel mai recent spectacol al lui Radu Afrim, realizat împreună cu trupa maghiară de la Teatrul Național de Stat. E-a treia oară când regizorul montează acolo, cu ei. Anul trecut, spectacolul realizat după Tihna - romanul lui Attila Bartis - i-a adus un premiu UNITER și câteva premii importante în Ungaria. Iar anul ăsta, PASĂREA RETRO se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte are deja două nominalizări la UNITER - Cel mai bun spectacol & Cea mai bună scenografie. Dar nu astea sunt motivele pentru care merită cu vârf și îndesat să conduceți șapte ore până la Târgu Mureș și să vă cufundați alte trei în universul afrimian.

PASĂREA RETRO se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte este cel mai aproape de film spectacol de teatru pe care l-am văzut vreodată. Textul, scris de Radu Afrim și transpus vizual (absolut superb) de Irina Moscu și Andrei Cozlac (big up pentru videomapping), spune povestea locuitorilor unui bloc dintr-un orășel de provincie. Așa cum și-o amintește Robika, un puști de șapte-opt ani. Probabil că orașul evocat cu atâta candoare și melancolie e chiar Beclean pe Someș, urbea natală a regizorului; lumea magică în care a copilărit, printre betoanele singurului bloc în construcție, în ritmuri de ABBA, fascinat de pictorița Margit, a tot fost evocată de Afrim în interviuri. Și poate din acest motiv, pentru că se construiește din amintire și vis, spectacolul e unul dintre cele mai frumoase portrete făcute unei lumi demult apuse - regizorul creează o insulă cu tot ce ar fi putut să însemne anii ’70 pentru câteva familii mutate la bloc din cauza inundațiilor - de la jocurile copiilor vara în fața scării, la nelipsita cheie de la gât sau vecina băgăreață, de la cea mai frumoasă fată din oraș care se îndrăgostește de inginerul trimis de la centru la combinatul local, la serile cu Dallas, completarea oracolului sau a ierbarului ca activități de recreere.

...în fond toți copiii întreabă
'cine e'.
e una din primele întrebări pe care copiii
învață să le spună în viață.
Mai ales când sunt singuri acasă.
Sau singuri pur și simplu.
Mă gândesc că
a doua intrebare trebuie să fie 'cine ești' .
Ți'o smulge cel din fața ta.
și e bine atâta timp cât ai pe cine să întrebi
'cine ești'. Poate. 
Într'o bună zi, poate chiar de ziua ta, viața
îți face cadou a treia întrebare:
'cine sunt'.
Și îți dai repede seama că trebuie să te oprești aici

Afrim se folosește în construcția show-ului de elementele care l-au consacrat ca regizor: actori jucând travesti, momente de dans sincron, muzică live (absolut fabuloasă interpretarea melodiei ăsteia de către Bora Kiss), glumițe de limbaj (care prind mai bine la publicul maghiar decât la cel român; de altfel, supratitrarea nu e deloc ușor de umărit), nume oarecum caraghioase, mai ales că sunt în aceeași poveste (surorile vizionare Olimpia și Pompilia, Doina, Miorița, Viorica, nelipsita doamnă Mureșan - personaj care apare aproape de fiecare dată când Afrim montează la Mureș), referințe la filme din cultura pop (unul dintre personaje se numește Sandokan, iar de fiecare dată când e strigat, se aude așa). 

Meritele regizorului sunt multe, dar probabil PASĂREA RETRO… nu ar fi ieșit bucuria vizuală și auditivă care este fără jocul celor 25 de actori (dintre care șase copii) - compania Tompa Miclós e una dintre cele mai versatile și inspiraționale trupe cu care se poate lucra, după spusele lui Afrim. Fiecare actor e în filmul personajului său, niciunul dintre cele 16 apartamente cu vedere spre Someș nu seamănă cu vecinul său, dar, împreună, și oamenii, și blocul lor, dau viață unei lumi despre care nu vom ști niciodată dacă a existat în realitate sau doar în mintea omului matur care-a copilărit odată acolo. Și, de fapt, nici nu trebuie să știm, ci doar să ascultăm povestea și să simțim. Restul e tăcere.

Următoarele reprezentații ale spectacolului vor avea loc la Teatrul Național din Târgu Mureș, pe 6 și 7 aprilie

PASĂREA RETRO se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte

Regie și text: Radu Afrim
Cu: László Csaba, Takács Örs, B. Fülöp Erzsébet, Lörincz Ágnes, Simon Boglárka Katalin, Kádár Noémi, Gecse Ramóna, Csíki Szabolcs, Varga Balázs, Bokor Barna, Berekméri Katalin, Fülöp Bea, Kiss Bora, Keresztes Varga Andrea, Ördög Miklós Levente, Tollas Gábor, P. Béres Ildikó, Biluska Annamária, Nagy Dorottya, Moldován Orsolya, Bartha László Zsolt, Huszár Gábor, Ruszuly Ervin, Kiss Péter, Kiss Anna, Sebesi Borbála, Pál Mátyás Áron, Sebesi Sarolta, Hunyadi Virág, Szakács László
Scenografie și costume: Irina Moscu
Asistent de regie: Fülöp Bea
Asistent de scenografie: Andreea Tecla
Videomapping: Andrei Cozlac
Asistent videomapping: Marian-Mina Mihai
Univers sonor: Radu Afrim, Gáspár Álmos, Pál Petra Noémi
Sound design: Gáspár Álmos
Coregrafie: Ruszuly Ervin