Grosul serialelor funcționează și pe post de pansamente. Finalul fiecărui episod confirmă și apoi reconfirmă cu încăpățânare o viziune a lumii dotată cu finalitate și semnificație. Lumea mai moare accidental în seriale, dar important e ce ai făcut până la accident – ți-ai reglat problemele recurgând la un dialog sincer (se presupune automat că toți suntem pe aceeași pagină, trebuie doar să deschizi gura), ai pus binele altora/multora mai presus de al tău și te-ai sacrificat pentru ei, ai trăit în conformitate cu morala (și aici prezumția e cea a unor valori universale)? Atunci totul o să fie bine și, mai mult, ți se va garanta că nu ai murit în zadar, vei „trăi” în sufletele celor care rămân în urma ta etc.

Pe acest fond își face reintrarea în universul tubului catodic - după 20 și ceva de ani – David Lynch, un cineast convins că viața n-are noimă, și, pe deasupra, capabil și doritor să se joace cu creierele „spălate” care tot caută un sens. Mai mult, are acum libertate la locul de joacă – Showtime nu-i mai suflă în ceafă, cum i-a făcut ABC (care a vrut musai să fie dezvăluit ucigașul Laurei Palmer în al doilea sezon) – și se bucură de ea de nu are aer. Am o distribuție de zile mari în noul Twin Peaks? Perfect, nici nu o pun pe genericul de început.

Toată lumea vrea să revenim în orășelul american care dă titlul serialului? Uite ce facem: vă dau chestii intrigante, demente și hardcore care se întâmplă în New York, South Dakota și Las Vegas, la care adaug Sălașul negru (da, agentul Dale Cooper e tot acolo), după care vă întorc în Twin Peaks, vă redau contactul cu personajele pe care mureați să le revedeți, dar, nota bene, acolo se vor petrece chestiile cele mai puțin interesante, cel puțin în primele două episoade – ce-i drept, regăsești acolo umorul sec și absurd. Vă era dor de stilul în care serialul inițial v-a ademenit cu intriga polițistă și elementele de soap opera pentru a vă duce treptat într-un univers suprarealist? Vă înțeleg, dar mai bine le lăsăm la o parte. De fapt, hai să lăsăm la o parte toate convențiile specifice serialului, că mai mult ne încurcă.

Bun, fără să mai pretind că știu cum vrea Lynch să frustreze așteptările telespectatorilor, noul Twin Peaks are aerul unui lungmetraj de 18 ore porționat. Cum crezi că te-ai prins de o chestie și ai obținut un reper, îți trage covorul de sub picioare și le anulează. Ce se poate spune este că universul e și mai halucinant decât în prima fază, și mai sexual, și mai violent, plus foarte la zi – face aluzii la multe alte seriale și nu numai, folosește tehnologia pentru efecte cât se poate de apt, atacă subiecte contemporane. Însă nici măcar o lectură „sedimentată” a întregului nu garantează că toate ițele se vor strânge într-un tot coerent, ba chiar, fiind vorba de Lynch, garantează contrariul. Singurul lucru pe care îl poți face e să ignori destinația, dar să te bucuri de voiaj.

Twin Peaks e în fiecare luni la HBO sau oricând pe HBO GO.