Film / Lanthimos

Lăsați bogații să facă ce vor

De Georgiana Mușat

★★★★★☆☆☆☆☆
Publicat pe 21 februarie 2019

The Favourite nu numai că nu seamănă cu nimic din ce-am văzut până acum când vine vorba de filme de epocă (fie ele reverențioase sau nu), dar e probabil filmul cel mai izbutit al regizorului grec Yorgos Lanthimos de la Alps încoace. Inspirată de intertitlurile foarte sugestive ale filmului („Mocirla asta pute”, de pildă), am produs și eu câteva.

1. Girls just wanna have fun

Povestea, pe scurt: în plin război, regalitatea britanică (reprezentată de Regina Anne, jucată impecabil de Olivia Colman) e incapabilă să ia vreo decizie. Consiliera regală, cu care Anne are o aventură, Sarah (Rachel Weisz) e o manipulatoare parșivă: profită de slăbiciunile ei erotice, o îndeamnă să ia decizii proaste șamd. Opoziția e ridicol de slabă și ea, își petrece timpul organizând curse de rațe prin camerele imense ale palatului și jucând un fel de proto-paintball - mai mulți oameni prezentabili aruncă cu fructe stricate în câte un bărbat dezbrăcat. Totul se rezumă de fapt la jocurile plictisite dintre ei - știm cu toții că, în istorie, casele regale n-au fost lipsite de uscături, dar mișmașurile la care apelează fiecare dintre curteni sunt undeva la întâlnirea dintre grotesc, parodic și sadic. În schemă intervine o intrusă, Abigail Hill (Emma Stone), verișoara îndepărtată a lui Sarah, căzută în dizgrație din cauza tatălui său; ea reușește să ajungă la o formulă ușoară pentru ascensiunea sa socială, proptindu-se direct în patul reginei. Cu toate că societatea e una evident machistă, cele trei femei și lupta de putere dintre ele eclipsează orice tentativă a bărbaților de a-și mai exercita autoritatea.

Trailer „The Favourite”

2. Bursuc

Într-una dintre secvențele memorabile din The Favourite, Regina Anne (Olivia Colman) vine grațioasă în fața concubinei sale secrete (și consilier regal totodată), Sarah, cu o față sluțită, pomeți roșii și pudră albă. Sunt gata să-l primesc pe ambasadorul rus, îi spune, țopăind de bucurie. Sarah (arătând similar, dacă nu identic) o privește cu scârbă. Arăți ca un bursuc, îi spune ea, anulându-i de tot zâmbetul infantil. Tatonările astea, când erotico-extatice, când bitchy, sunt prezente permanent în film, construind un tipar: cu toate că vorbim de un regat în care comploturile sunt obligatorii, toată lumea a renunțat complet la aparențe, iar nimeni nu iubește pe nimeni.

Regina Ana e cumva la răscrucea dintre o Lady Macbeth și muribundul lui Louis Serra din La Mort de Louis XIV. E complet plictisită de regalitate, dar nu îndeajuns încât să-și pună capăt zilelor (sau să rămână răpusă la pat de o rană la picior). Asta nu o împiedică totuși să încerce să se arunce de la etaj și să-și terorizeze slugile, punându-le să o plimbe cu căruciorul. Olivia Colman face un personaj incredibil de complex: reușește să fie detestabilă permanent (într-un sens grotesc, e ca un copil mofturos sluțit în costume supradimensionate și față căzută) și totuși cât se poate de lipicioasă (înțelegi imediat de unde apare și unde se termină tristețea nesfârșită de pe chipul ei sclifosit și suprafardat din momentul în care auzi că ține 17 iepuri în dormitorul ei, fiecare reprezentând câte un copil pierdut).

În The Favourite, fărâmele de umanitate salvează filmul de la o parodie prozaică despre mofturile bogaților. Nu e vorba că regina Anne ar fi incompatibilă sau incompetentă și de-aici ar veni umorul, ci că întreaga curte e caracterizată de un imbecilism naiv, care justifică într-un fel cele mai flamboaiante gesturi. De pildă, tolănită într-o cadă, Sarah își face mustăți cu nămol pentru a-i atrage atenția concubinei sale, iar, cu altă ocazie, Abigail se tolănește în fund, ca un copil, cu picioarele desfăcute. Într-o astfel de bufoniadă epurată de glamour, care contrastează permanent cu grandilocvența decorurilor și costumelor, Lanthimos își vede în general personajele de la distanță, într-un contra-plonjeu, jucându-se permanent cu mișcările de travelling ale camerei de filmat. Astfel, pe alocuri, filmul are aura unui anti-muzeu: dacă în general filmele istorice au tendința să mumifice reverențios diverse personalități, Lanthimos face opusul - nu numai că personajele sunt umanizate, dar și luate permanent peste picior.



The Favourite rulează în cinematografe începând cu 22 februarie.

21 februarie 2019, Publicat în Arte / Film /

Text de

  • Georgiana MușatGeorgiana Mușat

    Scrie critică de film, e licențiată în Ingmar Bergman și mereu cu mintea în altă parte.


Acest site web folosește cookie-uri prin intermediul cărora se stochează și se prelucrează informații, în scopul îmbunătățirii experienței dumneavoastră. Mai multe detalii aici.

OK