Voiam de mult să citesc o carte de Savatie Baștovoi. Sigur, citisem volumele de proză și poezie pe care le-a publicat în anii ʼ90. Pe atunci semna Ștefan Baștovoi. Dar după ce s-a călugărit și a început să toarne cărți numite Între Freud și Hristos, Ortodoxia pentru postmoderniști, Diavolul este corect politic sau Dumnezeu povestit pe înțelesul unei femei, interesul meu a luat-o în jos. Îi mai vedeam din când în când pozițiile anti-UE sau contra pașapoartelor biometrice. Sau pozele narcisiste care au umplut netul, în care Baștovoi își plimbă barba atent șamponată prin diverse decoruri stilizate. Una peste alta, omului i-a mers bine. Cărțile se vând „într-un tiraj cumulat de peste 200.000 exemplare” și i-au fost traduse în Franța și Italia, afacerea cu genți de piele $$$$ duduie și ea, iar „Le Figaro” scrie că Baștovoi este „un geniu polivalent”. Partea cu „Le Figaro” am preluat-o din prezentarea autorului: recunosc că o căutare pe Google n-a reușit să dovedească autenticitatea citatului, dar poate că credința mea nu e suficient de puternică.
În fine. Voiam deci – curiozitate culturală – să văd cu ochii mei cum scrie ieromonahul Savatie Baștovoi. Așa că am cumpărat Cartea pentru bărbați. Există și Cartea pentru femei, dar cum Adam a fost făcut primul, am zis să încep cu începutul.
La început am fost cam dezamăgit. Cartea e plină ochi de banalități și de povețe de genul: „Nu te teme”, „Nu-l lovi pe cel mai slab”, „Nu te vinde”, „Fii blând”, „Fii bucuros”, „Gândește până departe”, „Cinstește pe tatăl și mama ta”, „Nu mânca usturoi când vii la spovedanie!” Pe ultima am pus-o de la mine, dar ați înțeles ideea. Aceste sfaturi sunt semănate cu citate din Ioan Scărarul, din Psalmi, din Evanghelii, din Codul penal al Federației Ruse. Uneori aceste citate („Cine scoate sabia, de sabie va muri”) sunt reproduse fără ghilimele. Apare chiar și un proverb japonez: „dacă te temi, nu intra în luptă; dacă ai intrat în luptă, nu te teme”.
Povețele sunt instrumentate în direcții previzibile. De pildă, pentru Baștovoi, protestul civic nu e bun, pentru că e o formă de gloată, iar cei care l-au omorât pe Hristos – ca și cei care vor să-l dea jos pe Putin – erau doar o gloată:
„Protestele de stradă sunt locul unde oamenii fricoși își revarsă nepedepsit furia și neputința. (...) Frica este cea care face posibilă crearea gloatei ca instrument politic. (...) De la răstignirea lui Hristos sub presiunea gloatei și până azi, răsturnările politice se fac prin apelarea la actorul anonim și iresponsabil pe nume Gloată.”
Altă direcție previzibilă, cel puțin pentru standardele ortodoxiei răsăritene: violența fizică și violența psihică sunt „la fel de rele”. Un bărbat care dă cu pumnul și o femeie care țipă sunt tot cam pe-acolo:
„Violența este o pornire masculină, dată fiind forța fizică naturală care este mult peste forța fizică a femeii. Femeile recurg la răzbunare psihologică, având o sensibilitate emoțională sporită. (...) Ambele forme de agresiune sunt la fel de rele.”
N-aș vrea totuși să-l nedreptățesc pe Baștovoi. Câteodată subtilitatea lui analitică este cuceritoare. De pildă, atunci când descrie „sindromul câinelui bătut” (prin care înțelege „starea de revoltă permanentă”): „Un câine bătut se caracterizează prin faptul că latră când nu e nevoie și mușcă fără a fi atacat. Viața în corporații, teroarea fiscală, precum și corectitudinea politică impuse în noua societate fac ca tot mai mulți oameni să sufere de acest sindrom”. Dacă Albert Camus ar fi avut mai multă fantezie, Omul revoltat s-ar fi numit Sindromul câinelui bătut.
Dar a citi o carte prin ceea ce spune nu este un lucru atât de simplu precum pare. Exegeza biblică și toată hermeneutica întemeiată pe ea ne învață să desfacem învelișul de carne al literei pentru a găsi sufletul și sensul. După cum spunea marele Origen, semnificația „nu apare întotdeauna în plan literal, ci trebuie căutată pe planul spiritual”. Așa că am căutat să râcâi stratul de vopsea al banalității pentru a găsi dedesubt aurul înțelepciunii.
În cazul de față, aurul înțelepciunii e tras într-un lănțic foarte pervers ascuns sub sutană: Cartea pentru bărbați este de fapt o carte cu bătăi. În sensul din „filme cu bătăi”. Am amintit deja proverbul japonez despre luptă. Nu e singurul de acest fel. Un cititor avizat va descoperi că Baștovoi a studiat metoda Shotokan. Lucrul apare limpede din sfaturi precum „Nu lungi lupta dacă vezi că dușmanul a slăbit, lovește o dată și termină”. Sunt convins că ar avea multe cuvinte înțelepte de spus Toshiro Mifune, Sonny Chiba sau, de ce nu, despre cinemaul din Hong Kong. Apar și pasaje de box: „Frazier l-a bătut pe Ali, Foreman l-a bătut pe Frazier, iar Ali i-a bătut pe Foreman și pe Frazier”. Ce mai, omul își cunoaște domeniul.
Acest nivel își găsește o oglindire grafică corespunzătoare. Capitolul „Fii blând” este ilustrat cu un topor înfipt într-un butuc. Altul („Fii bucuros”) cu un arcaș care săgetează două căprioare. Altul („Nu cere despăgubiri”) cu un bărbos care ridică ciomagul asupra unui bărbos îngenuncheat. Altul („Nu lovi sub centură”) cu un soldat care îi înfige unui cap încoronat o suliță în buric. Așa cum Tyler Durden din Fight Club introducea cadre porno în Lassie vine acasă, tot așa și Savatie Baștovoi introduce un film cu bătăi în cartea lui de sfaturi către bărbați.
Cartea are vreo sută de pagini format mic, e cartonată, cuprinde „29 de ilustrații ale autorului” și costă 25 de lei. Dacă vinde suficiente exemplare, autorul va putea să-și schimbe sistemul audio de la Mercedes. Glumesc, sunt convins că un om sfânt ca Baștovoi nu scoate din buzunar pentru toate fleacurile. Un călugăr adevărat își cumpără și își întreține Merțanul pe firmă!
Imaginea principală: detaliu din fresca Bisericii Drăgănescu, pictată de Arsenie Boca (1967-1983)
