Ce este Un cal într-o mare de lebede? Iată disclaimerul plantat de autoare la începutul romanului:

„Textul urmărește, cât se poate de îndeaproape, genul shishosetsu (ego-roman tradus în engleză «I-novel», «I-fiction» sau «esay-fiction»), predominant în literatura japoneză modernă. În acest gen, autorul și personajul principal sunt în strânsă legătură, nu există intrigă în sensul occidental, iar povestea este presărată cu pasaje eseistice, adesea de natură foarte subiectivă”.

Autodescrierea este cât se poate de corectă. Pe scurt, este vorba de acel tip de roman pe care Editura Polirom l-a brevetat în România de-a lungul deceniului trecut, cu concursul generației 2000, prin colecția Ego-proză. Dar, de fapt, coincidența face ca precursoarea acestui gen să fi fost lansată la sfârșitul anilor ’90 tot de Editura Nemira (cea care o publică și pe Raluca Nagy) și tot cu un roman (sau mai bine zis două) despre Japonia: este vorba despre Claudia Golea, cu volumele Planeta Tokyo (19908) și Tokyo by night (2000). În raport cu Raluca Nagy însă, Claudia Golea oferea o perspectivă mai senzaționalistă și mai erotică, fundamentată în principiu pe conjuncția dintre sex, droguri și schizofrenie.

Citisem ceva de Raluca Nagy în Iocan 2 – nu-mi plăcuse prea mult. Dar romanul ei de debut e altă bucată de prăjitură, cum ar zice englezii.

Apropo de englezi, naratoarea din Un cal într-o mare de lebede este englezoaică. Nu înțeleg prea bine de ce autoarea a simțit nevoia să introducă această diferență în raport cu autobiografia ei – la urma urmei, nu cred că percepția unei englezoaice în raport cu Japonia este mult diferită de percepția unei românce. Această identitate provoacă puținii faux pas ai romanului. De pildă, atunci când naratoarea ține să-și sublinieze englezitatea prin precizări de tipul „la noi în Anglia”. Let’s be serious: în câte romane englezești găsiți așa ceva? E ca și cum ai cere în restaurant „o porție de mămăliguță, felul nostru specific românesc care ne place atât de mult nouă, românilor”. Pe lângă că englezul are conștiință imperială și nu simte nevoia unor apoziții prin care să-și specifice adversativ identitatea, nici în romanele românești nu veți găsi prea multe explicații de tipul „la noi în România unde se circulă pe partea dreaptă...” etc. etc. Alt faux pas, legat de aceeași chestiune: informații de background de tipul „pantofii pe care tata mi i-a adus din State”. Păi asta e genul de informație relevantă fix pentru cineva crescut în România comunistă și imediat postcomunistă (anii ’90), când un obiect de import (niște pantofi, niște gumă de mestecat) îți marca viața. Dar nu și pentru cineva din UK, a cărei piață de bunuri de consum nu este inferioară celei din USA: ca atare, chiar presupunând că tatăl unei englezoaice i-ar aduce acesteia din USA un obiect vestimentar, aceasta n-ar simți nevoia să augmenteze identitatea obiectului vestimentar prin etichete de tipul „pantofii mei din State”. Pe scurt, sub identitatea de englezoaică a naratoarei utilizate de Raluca Nagy se ghicește prea bine tenul identității românești.

Insist asupra acestor detalii în fond periferice doar pentru că trainingul antropologic al autoarei se reflectă altfel extrem de profesionist în informațiile prelucrate în roman: felul în care japonezii își codifică civilizația este decodificat și cartografiat de Raluca Nagy cu tact pedagogic, cu simț al detaliilor și cu ritm narativ. De la obsesia japonezilor pentru curățenie până la detalii lingvistice asupra limbii vorbite de ei, de la descrierea unor cluburi și restaurante până la fetișurile lor sexuale, de la bășinile pe care le trag cu aplomb în plină stradă până la cutremurele cotidiene, în fine, de la tot felul de microdetalii până la chestii macroidentitare – Un cal într-o mare de lebede oferă o introducere accesibilă și agreabilă în toate aceste aspecte.

Totuși, a nu se confunda romanul Ralucăi Nagy cu un ghid turistic narativizat (deși, evident, poate fi utilizat și în acest sens). Partea cea mai interesantă în fond este cea care detaliază, cu vorba lui Marin Preda, „aventura conștiinței” pe care o traversează naratoarea din Un cal într-o mare de lebede: este aventura intelectuală și senzorială a unei femei care își descoperă corporalitate pe măsură ce avansează în cunoașterea culturii/civilizației japoneze, pe măsură ce scapă de kilogramele în plus și de complexe. Cel mai mult mi-au plăcut paginile în care lupta cu kilogramele este refractată prin diferențele civilizaționale pe care le traversează personajul Ralucăi Nagy (o globe-trotter). Cel mai puțin – paginile despre David, iubitul din Anglia (deși bine rezolvate dpdv tehnic – ca mai tot romanul de altfel – mi s-au părut cam siropoase).

Dar, în fine, măruntele mele obiecții n-ar trebui să ascundă perspectiva de fond: romanul de debut al Ralucăi Nagy este unul excelent și n-ar trebui ratat.