• În strânsă legătură cu familia europeană este identitatea naţională sau etnică maladivă: viciile identitare se configurează ca ruşine (cînd o naţionalitate este percepută negativ în mentalul colectiv - românii - sau când se produce un beneficiu de imagine prin istoria de dominaţie asupra unor teritorii vulnerabile - francezii în Africa) şi confuzie (migranţii nu sunt aici şi nu mai sunt nici acolo). Individul se dizolvă în comunitate, iar vinile colective se transferă în plan personal.
• O altă direcţie vizează teatrul ca mediu sexist, în care corpul feminin este exploatat, sau ca artă sterilă prin defazarea ei în raport problematicile lumii contemporane (am recunoscut în povestea Ilincăi, care nu mai găseşte un sens teatrului,
o problemă personală). Între rapiditatea cu care se dezintegrează lumea şi corsetul artei (interpretând song-ul
Do re mi din
Sunetul muzicii, Clémence poartă o rochie ca a Infantelor lui Velasquez) este o uriaşă prăpastie.
„Și atunci când mă gândesc la Europa de mâine, îmi imaginez că teatrul moare. Mi-l imaginez murind în cursul uneia dintre numeroasele confruntări dintre strămutații climatici și neo nativiști. Îmi imaginez teatrul murind într-o Europă care nu va mai fi altceva decât o fortăreață, un muzeu în aer liber pentru străinii bogați. Îmi imaginez teatrul murind într-o Europă în care nu mai circulăm în afara granițelor noastre, nu mai avem nici dreptul, dar nici mijloacele. Îmi imaginez teatrul murind când peștii vor dispărea din oceane. Îmi imaginez teatrul murind când nu vom mai auzi păsările cântând, când cele două grade în plus vor fi fost depășite de mult. Îmi imaginez teatrul murind când teritoriile noastre din Sud vor deveni în mod progresiv de nelocuit din cauza creșterii continue a temperaturilor, pe când în Nord marea va câștiga teren în defavoarea pământurilor."
Dens, hiperstratificat, cu abordări surprinzătoare ale unor teme intens vehiculate,
Itinerarii fascinează prin alternanţa dinamicilor şi a esteticilor şi printr-o excelentă interpretare: eleganţa rafinată a unei descendente de crescători de porci la Claire, virulenţa unei actriţe experimentate şi a unui străin în propria ţară la
Ilinca şi Radouan, forţa frumuseţii fragile la
Ioana, autoironizarea masculinităţii la
Nicholas, stăpânirea melodramei la Clémence.
Fie că rezonează cu ceva din experienţa proprie, fie că nu, poveştile ţin spectatorul captiv într-un spectacol emoţionant care nu ţinteşte voit emoţia. La două săptămâni de la premieră, Itinerarii vibrează încă în corpul meu.
Găsiți aici mai multe informații despre reprezentațiile care vor avea loc în România la sfârșitul lunii iunie.
Compagnie des Ogres şi ARCUB
Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba
Text și adaptare de Yann Verburgh
Regia: Eugen Jebeleanu
Scenografia: Velica Panduru
Cu: Ioana Bugarin, Nicholas Cațianis, Clémence Laboureau, Radouan Leflahi, Ilinca Manolache, Claire Puygrenier, Alex Călin (voce din off și video)
Creaţie sonoră: Rémi Billardon
Light design: Marine Le Vey & Alexandru Macrinici
Video design: Ioana Bodale & Vlad Lăzărescu
Asistent regie: Ugo Léonard
Asistenți scenografie: Ana Ienașcu & Nina Tanné
Spectacolul se înscrie în seria de evenimente organizate cu prilejul Sezonului România-Franța 2019
Foto main: Adi Bulboacă