Publicat pe 3 aprilie 2019
În spectacolul In a Forest Dark and Deep, bazat pe o piesă de Neil LaBute, confruntarea dintre doi frați duce la o investigație a adevărului și a dreptului de a judeca. Cum linia de demarcaţie între adevăr şi minciună este fluidă şi ambele personaje se simt îndreptăţite să dea verdicte, povestea ia o întorsătură noir, în stilul care l-a consacrat pe dramaturgul american.
Neil LaBute este unul dintre cei mai jucaţi dramaturgi contemporani în România. Primul său text, Bash. O trilogie contemporană - trei piese scurte despre răul din oamenii buni, din cauza cărora autorul a fost excomunicat de Biserica Mormonă - a marcat un reper în istoria teatrului autohton prin spectacolul lui Vlad Massaci din 2004, de la Teatrul Act. Şi ăsta a fost doar începutul succesului local al scriitorului american, datorat scriiturii sale: un cocteil de problematici actuale transpuse la nivelul familiei, structuri dramaturgice de tip policier, replici scurte, sclipitoare, cu tuşe de umor negru. LaBute loveşte constant în clasa de mijloc americană, căreia îi deconstruieşte stabilitatea şi integritatea, arătându-i, cu oarecare plăcere, vulnerabilitatea emoţională şi amoralitatea.
In a Forest Dark and Deep este un thriller psihologic care pune în discuţie relaţia dintre morală şi statut social, dar şi dintre intimitate şi violenţă. Regizat de Iarina Demian şi interpretat excelent de Mihaela Sîrbu, în rol de „suspect", şi Tudor Chirilă, ca „detectiv", spectacolul este o construcţie performativă coerentă, mare lucru având în vedere că textul este discutabil.
• Betty, o profesoară universitară, liberală şi libertină, îşi cheamă fratele mai mic, Bobby, un tâmplar moralist, la cabana ei, să o ajute la strângerea lucrurilor unui chiriaş plecat intempestiv. De aici încolo, povestea suferă multiple răsturnări de situaţie. Ca într-un joc presărat cu indicii, cei doi fraţi se întrec în a-şi coji reciproc măştile astfel încât se dovedeşte că amorala Betty, care îşi flutură cu mândrie statutul social de admirat, şi virtuosul Bobby, cu parada sa de principii, blufează cu neruşinare.
• Textul patinează la suprafaţa eticii. Dacă Betty trece deseori de linia moralităţii în ceea ce priveşte viaţa personală, Bobby promovează viziuni dincolo de limita corectitudinii politice: rasism, sexism, homofobie. În 2011, când a apărut textul, mizantropiile lui Bobby trebuie să fi stârnit rumoare - într-un context care valoriza combaterea discriminării. Dar azi, în România, spectacolul se înşurubează într-o realitate diferită. Remarcile neortodoxe ale lui Bobby nu au contrariat publicul. Mai mult, puritanismul şi agresivitatea lui faţă de fostele neveste, în ciuda aparentei contradicţii, crează un personaj viabil pe plaiurile mioritice, unde religiozitatea, machismul şi violenţa domestică fac casă bună. Asta l-a ajutat pe Tudor Chirilă să facă din Bobby un personaj veridic.
„Serios, surioară, ți-o zic din tot sufletul. Pizda mă-tii. Crezi că am dat în curvele alea mai mult decât au dat ele în mine? Ă? Eram în urmă cu vreo două sute la unu. Dap. De departe. Dar mereu e vorba doar de tip - o lovitură și ești futut. O pălmuță și ești unu care-și bate nevasta. O scursură. Între timp, fata cu care te-ai luat - înainte îi pupai și tălpile - dă în tine ca-n sacul de box… în fiecare zi, pentru c-așa a fost ea crescută. Țipă la tine și sare la gâtul tău și știi ce? Dacă sari calul cu căcaturile, nu-mi pasă cine ești. Poți să fii oricine - chiar oricine de pe pământul ăsta -, la un moment dat tot îi dai una la schimb. Îți garantez eu că-i dai. (...) Dar n-am înșelat-o pe nici una. Nu, chiar n-am. Poate c-am avut probleme și asta asta e o chestie care se știe…"
• Probleme sunt şi cu Betty, creată din stereotipuri privind intelectualele de vârsta a doua, nefericite în căsnicie şi cu traume din copilărie. Dramaturgul lasă lucruri neexplicate - în ce constă neînţelegerea dintre fraţi şi părinţii lor? - şi asta nu ar fi neapărat rău, dacă nu ar rămâne în umbră o parte din biografia lui Betty, esenţială pentru înţelegerea comportamentului ei (a promiscuităţii, mai exact) de mai târziu. Mihaela Sîrbu obţine viabilitatea personajului dintr-un ton pe muchie, victimă - acuzator, astfel încât să justifice şi ceea ce LaBute lasă nejustificat.
• Există mai multe stângăcii în text, unele rezolvate în spectacol precum eliminarea finalului dublu, explicitat şi forţat să fie rotund în raport cu începutul. Rămâne problematică sugestia unor sentimente incestuoase între fraţi, care nu duce nicăieri şi nici nu este conţinută (vizibil) în relaţia dintre ei.
• Câteva informaţii tehnice: spaţiul de joc este în incinta barului, nu se poate intra sau ieşi după începerea spectacolului; publicul este plasat în decor astfel că interferează involuntar cu personajele, dar ar fi politicos să nu le bruieze; popularitatea lui Tudor Chirilă ca muzician şi activist a pus în umbră activitatea sa în teatru aşa că asta este o şansă ca spectatorii să îl (re)descopere ca actor - dacă se aşteaptă altceva de aici, dezamăgirea va fi mare.
Într-o pădure de la marginea oraşului, în timpul unei furtuni, o mincinoasă patologică şi un fals profet al adevărului duc la apogeu un război fratricid. E greu de spus dacă există o victorie.
fotografii de Adi Bulboacă
unteatru
In a Forest Dark and Deep
, de Neil LaBute
Traducerea: Luiza Vasiliu
Regia: Iarina Demian
Scenografia: Irina Moscu
Cu: Tudor Chirilă și Mihaela Sîrbu
Lightdesign: Daniel Klinger
Regia tehnică: Alina Dumitrache
Grafică: Ioana Pârvan
