La Teatrul Bulandra, 2017 a început în forță. Michal Dočekal, directorul Teatrului Național din Praga și președintele Uniunii Teatrelor din Europa (din care face parte și Bulandra), a montat pentru scena de la Grădina Icoanei Macbeth. Piesa n-are decât vreo 400 de ani, dar se pare că încă are resurse pentru a umple sălile - probabil în asta stă frumusețea teatrului, să vezi aceleași texte o dată la câțiva ani și să nu te plictisești. Montarea lui Dočekal (în traducerea lui Horia Gârbea și dramaturgia lui Daniel Pribyl) rupe un pic linia clasică în care se încadrează spectacolele de la Bulandra. Poate și din cauza asta, la finalul avanpremierei, o doamnă a exclamat nemulțumită că un actor în chiloți nu e regie, ceea ce m-a pus pe gânduri, că nici nu reținusem momentele în care Marius Chivu, actorul care îl interpretează pe Macbeth, a jucat fără pantaloni. Dar poate fi și asta o recomandare să mergeți să îl vedeți.

dacă soarta a vrut să fiu un rege, cam târziu, atunci să lupte soarta, nu un rege
(Macbeth)
când vrei să fii stăpânul timpului, fii schimbător ca el
(Lady Macbeth)

Spectacolul ăsta nu este despre Macbeth în sine, deși Shakespeare lui îi construiește o personalitate completă, iar actorul Marius Chivu îi surprinde foarte bine toate micimile umane prezente în text. Dočekal declara într-un interviu publicat în caietul-program că a ales un actor masiv pentru Macbeth, care are momente de slăbiciune, și-o actriță firavă, pentru Lady Macbeth, care are o forță interioară grozavă, tocmai pentru a face constrastele și mai evidente.  Andreea Bibiri – pe care mi-era dor să o văd într-un rol atât de amețitor (mi-a amintit de Grace, în Purificare – regia Andrei Șerban, rol pentru care a luat UNITER în 2007), e o furie pe scenă - de altfel, și costumele Hanei Ficherova îi conferă un statut de zeiță pop. Sub influența vrăjitoarelor (coordonate-n dans sublim de Arcadie Rusu), e femeia malefică și puternică din spatele soțului său, care trece cu ușurință peste cadavre pentru a deveni Regina Scoției.

E o scenă, în a doua parte a spectacolului, când soția își convinge soțul să îl ucidă pe regele Duncan, iar Andreea i se urcă lui Marius pe un umăr, ca un drăcușor, secvență care m-a dus cu gândul la Ofelia Popii în rolul lui Mefisto. Și e mereu interacțiunea dintre ei, ca o măsurare de forțe – cu toată masivitatea lui, Macbeth nu reușește să țină în frâu forța lui Lady M.; scenele de sex dintre cei doi sunt lupte corp la corp. Dar momentul cu care m-a cucerit spectacolul este cel în care Lady Macbeth cântă Bowie - I, I wish you could swim / Like the dolphins, like dolphins can swim / Though nothing, nothing will keep us together / We can beat them, forever and ever / Oh, we can be heroes, just for one day.

Echipa spectacolului i-a adăugat textului original două noi scene - Macduff este arestat la final, iar în iad există trei personaje care leagă povestea Scoției de realitățile politice actuale, criza economică și BREXIT - un bancher cu cap de porc, un judecător corupt cu cap de câine și un croitor englez cu cap de iepure,  care a furat din „stofa pantalonilor europeni”. De altfel, nici referințele la actualitatea locală nu sunt sărite din schemă - Lady Macduff aduce, datorită machiajului și a costumului, a Elena Ceaușescu, fiind electrocutată în ajunul Crăciunului, iar în dimineața găsirii regelui Duncan, sunt rostite cuvintele treziți-vă din somnul vostru cel de moarte.

Mergeți, așadar, să vedeți Macbeth - e dovada supremă că Shakespeare reanalizat și interpretat regizoral trăiește încă printre noi.

Următoarele reprezentații ale spectacolului vor avea loc pe 14 și 16 februarie, la Bulandra Icoanei.

Fotografie de Cosmin Ardeleanu