Punerea în scenă a uneia dintre cele mai cunoscute nuvele ale lui Mircea Eliade – La țigănci, e cam rara avis pe scenele românești. Andreea și Andrei Grosu au montat cea mai recentă variantă în 2014, la Unteatru (asta după ce varianta precedentă fusese realizată la în 1993, la Odeon, de Alexander Hausvater, după textul poetului Cristian Popescu). Doi ani mai târziu, spectacolul soților Grosu se joacă aproape de fiecare dată cu casa închisă.
Eliade era deja profesor de istorie a religiilor la Universitatea Loyola din Chicago când a scris nuvela - publicată la București în varianta necenzurată opt ani mai târziu, în 1967. Lectură opțională pentru mulți dintre noi în programa de literatură română din liceu, La țigănci e un text-emblemă pentru Bucureștiul magic pe care Eliade îl evocă în scrierile sale – zona străzii Mântuleasa, în care a copilărit, cu tramvaiul care brăzdează strada Doctor Paleologu; așa cum nota în Jurnal - „Bucureştiul din Pe strada Mântuleasa, deşi legendar, e mai adevărat decât oraşul pe care l-am traversat eu, pentru ultima dată, în august 1942.“
Cu ajutorul scenografului Vladimir Turturică, cei doi regizori imaginează într-o oră și-un pic vizita profesorului Gavrilescu în curtea umbrită de nuci și toate evenimentele care se succed acestei incursiuni magice în casa țigăncilor. Adaptarea textului pentru scenă, care aparține cuplului Grosu, urmărește fidel desfășurarea evenimentelor din nuvelă, dar asta nu știrbește cu nimic din valoarea spectacolului, dimpotrivă. Unele dialoguri sunt adaptate, iar câtorva dintre personajele secundare li s-au oferit momente care rup ritmul molcom al textului. Richard Bovnoczki este profesorul de pian Gavrilescu, cel care, toropit de groaznica arșiță, e atras către curtea misterioasă. Aici va trebui să joace un joc: să ghicească țiganca dintre cele trei fete oferite contra preț de către bătrână. Ajunge, însă, să se întoarcă cu gândurile în timp, la Hildegard, marea sa dragoste. Odată ieșit din lumea de pe strada Preoteselor 18 (inexistentă în realitate), Gavrilescu înțelege cu greu că cele câteva ceasuri petrecute cu țigăncile valorează ani. O viață, chiar.
Richard Bovnoczki este un actor excelent în texte care-l solicită întru totul. În La țigănci are un moment foarte bine jucat de dans-exorcizare, combinat cu monolog, și face un întreg rol remarcabil în spectacol. Sub luminile de pe scenă, în căldura evocată de text, Richard se transformă sub influențele magice ale țigăncilor, iar apoi, spre final, redevine ființa visătoare care-și uită servieta cu partituri în casa doamnei Voitinovici. Andreea și Andrei Grosu reinterpretează personaje din texul original, printre care și cele două femei – seducătoarea nebună și infirma, pe care Gavrilescu le găsește în fosta lui casă din Vama Poștei – bine interpretate de Florina Gleznea. La țigănci e un spectacol clasic, perfect pentru iubitorii prozei fanatistice a lui Mircea Eliade sau pentru cei care preferă filmul cărții.
Următoarea reprezentație La țigănci va avea loc pe 17 decembrie, la Unteatru.
