În proaspăt renovata clădire Universul se face cultură, nu glumă; locul găzduiește, printre agenții de publicitate, un bar, un hub creativ și-o cafenea, un teatru (Apollo111), un spațiu de artă (Salonul de Proiecte) și un centru pentru dans contemporan (Linotip). La cel din urmă, creat de Arcadie Rusu împreună cu Ioana Marchidan, puteți vedea două spectacole noi-nouțe (au avut premiera în februarie) care vorbesc despre noi, ceilalți și societatea/mediul în care trăim. Ambele sunt puternice, ambele au câte o coloană sonoră energizantă (Vasile Gherghel pentru primul, Alexandru Suciu, pentru cel de-al doilea), ambele au scenografia, luminile și costumele semnate de Hermina Stănciulescu (art directorul centrului), și ambele au fost realizate în co-producție cu Centrul Național al Dansului București.

2 femei contemporane

Nu trebuie să fii feministă ca să te prindă conceptul și coregrafia realizate de Ioana Marchidan pentru acest spectacol. Cu toate că un moment din spectacol este redarea celebrului discurs al scriitoarei nigeriene Chimamanda Ngozi Adichie (cartea sa, We Should All Be Feminists, a fost tradusă și la noi, la Black Button Books), intercalat cu părerea unui preot român ortodox despre rolul femeii în familia tradițională. Nu trebuie nici măcar să fii femeie, pentru că, deși spectacolul e despre femeia în societatea de azi, liniile desenate imaginar de Ioana se intersectează în puncte-cheie cu cele ale unei vieți sociale dominate de bărbați – un moment tratează mult-discutata fotografie de la învestitura premierului Dacian Cioloș, în care partea feminină a cabinetului a fost așezată în spatele miniștrilor de sex masculin.

Hei, fata, fata, ți-a căzut vata!

Auzi, vezi că ai chiloții uzi.

Ioana și Flavia inventariază prin dans, preț de o oră, o serie de momente care pot defini în timp evoluția psihologică a unei femei (românce, aș adăuga) – de la jocurile copilăriei, în care fetele mai băiețoase erau luate la mișto, iar argumentele de top erau cele de tipul nu poți, ești fată, la anii adolescenței, când corpul unei fete-femei în devenire are o viață paralelă, la stereotipul conform căruia locul femeii la maturitate e la cratiță. „Este un spectacol feminist, dar nu militant. Am încercat să păstrăm o zonă neutră”, îmi spune Ioana. „Am dorit să atingem problema fragilității feminine, vulnerabilitatea și nevoia de protecție continuă într-o lume în care femeia este văzută ca un obiect de decor.”

Oricât de greu digerabil poate părea subiectul la prima vedere, cele două dansatoare reușesc să îl redea publicului cu umor și eleganță – e un moment în care personajul Ioanei frământă coca pentru cozonaci, în timp ce cel al Flaviei cântă S.O.S. de la ABBA - mie asta mi s-a părut extrem de comic, și sexi totodată. „Nu toate femeile trăiesc luxul de a decide pentru ele. De asta e nevoie uneori de spectacole care să ne facă mai buni și mai atenți. De alternative la vremurile pe care le trăim”, e de părere Flavia.

2 femei contemporane e, așadar, un punct de discuție exprimat prin dans despre rolul femeii în lume, despre micile amănunte care pot face diferența pentru generațiile viitoare. Ioana și Flavia au aruncat mănușa sau cel mai probabil au prins-o din zbor fiind atente la lumea din jur; e rândul nostru, al spectatorilor, să ne implicăm și, dacă credem în asta, să contribuim la schimbarea mentalităților și construcția unei societăți mai deschise. #rezist

Babel

Prima impresie pe care mi-a făcut-o spectacolul realizat de Arcadie, spectacol care a și deschis stagiunea și spațiul Linotip, a fost că e o capsulă ca un cap de om cu pereți elastici în care toate sunetele industriale ale orașului au fost prinse și-acum se izbesc cu putere de extremități. Babel, spectacol de dans contemporan despre iluzia stabilității, creează senzația că orașul se hrănește din noi, locuitorii lui.

Arcadie imaginează tot felul de momente pe care le întâlnim deseori în peregrinările noastre prin jungla urbană – statul la coadă, așteptatul autobuzului (ilustrat printr-un sublim dans-luptă cu sacoșele pe care le folosim pentru a câștiga un loc în autobuz; sacoșele au pe ele înscripționat logo-ul Street Delivery, evenimentul care de 12 ani luptă pentru un oraș pentru oameni), mersul la doctor, întâlnirile dese cu birocrația din instituții. Cu o scenografie minimală, trupa de dansatori reușește să puncteze exact momentele din poveste. Babel e, așa cum declară Arcadie, și despre “căutătorii de comori care caută mereu ceva, săpând asfaltul cu pickhammere grele, transformând orașul într-un șantier interminabil.” Dragostea în oraș se petrece în sunet asurzitor de bormașină, cine nu se conformează majorității nu are șanse de supraviețuire. Oricât de poetice sunt scenele de dans, privindu-le, un sentiment de anxietate își va face loc pe sub piele.

Ce este dansul contemporan?

E mai mult o maimuțăreală. E un mod de exprimare.

I s-ar putea reproșa spectacolului că nu este închegat, că firul epic nu trece prin toate scenele; de acord, cu una dintre scenele finale am simțit că am trecut în alt film. Pe de altă parte, într-o lume atât de nebună, nimic nu poate fi egal cu el însuși.

2 femei contemporane

Concept și coregrafie: Ioana Marchidan
Performeri: Ioana Marchidan și Flavia Giurgiu
Muzică: Gherghel Vasile Cristian
Scenografie & Light Design: Hermina Stanciulescu
Grafică afiș: Hermina Stanciulescu
Foto event: Hermina Stanciulescu

Următoarele reprezentații ale spectacolului vor avea loc pe 28 februarie, la Linotip, și pe 8 martie la CNDB.

Babel

Concept și coregrafie: Arcadie Rusu
Performeri: Ioana Marchidan, Galea Bobeicu, Diana Spiridon, Alex Călin, Alin State, Arcadie Rusu
Muzică: Alexandru Suciu
Scenografie & Light Design: Hermina Stanciulescu
Photo: Alina Usurelu
Grafică: Hermina Stanciulescu

Următoarele reprezentații ale spectacolului vor avea loc pe 2 martie, la CNDB, și pe 4 martie la Linotip