Mă feresc să revăd spectacole - pe de-o parte pentru că mi-e frică să nu mai fie la fel cum mintea le-a catalogat în sertarul memorie la prima vizionare, pe de altă parte, pentru că timpul e mereu limitat și nu ajunge niciodată pentru lucruri noi. Am vrut să revăd Tipografic majuscul, un spectacol pe care Gianina Cărbunariu l-a realizat la Teatrul Odeon în 2013, pentru că mă sperie mișcările politice de pe scena Ro a ultimelor săptămâni - alegerea unui guvern cu rădăcini adânci în serviciile de informații și senzația că orice am face social și politic, nu ne vom putea desprinde niciodată de trecutul nociv.

Spectacolul prezintă povestea lui Mugur Călinescu, un elev de liceu din Botoșani care, în 1981, a început să scrie pe zidurile și pereții din oraș o serie de mesaje inspirate de ceea ce auzise la Europa Liberă - respectarea drepturilor, libertate de expresie, o viață mai bună, hrană, solidaritate, sindicate libere asemănătoare cu cele din Polonia. Desigur că în scurt timp e prins de Securitate, anchetat luni întregi, „reabilitat” pentru societate și dat drept exemplu al luptei socialiste împotriva elementelor destabilizatoare. La doi ani după interogatoriile nocturne, elevul se îmbolnăvește la plămâni și moare și apare ipoteza că ar fi fost iradiat în timp ce era interogat. Mugur Călinescu avea 19 ani. 

Documentarea pentru spectacol a fost realizată de istoricul Mihail Bumbeș, care-a analizat în arhive dosarul adolescentului și-a făcut interviuri cu părinții lui, foști colegi și ofițeri din sistem care l-au avut sub observație. Și la prima vizionare, și acum, spectacolul mi s-a părut foarte brutal, dar extrem de necesar. Toate mișcările actorilor, luminile reci, sunetele întrerupte și oarecum industriale, frânturi din discursurile lui Ceaușescu, intro-ul de la Cinemateca și imnul vechi, cuvintele transpuse prin gesturi, limbajul de lemn și zeflemeaua cu care e tratat Bumbeș când îi intervievează pe bătrânii securiști creează o senzație acută de disconfort. Dar vrei să stai până la capăt, să vezi cine a trădat - lui Mugur Călinescu toți îi spun să se potolească, să nege, să nu mai facă, colegii și prietenii lui devin colaboratori -, să vii a doua oară, să asculți tot și să te întrebi tu cum ai fi procedat dacă ai fi fost Mugur sau mama sau prietenul lui cel mai bun. Desigur, nu vei găsi un răspuns pentru asta. De altfel, spectacolul nu judecă - prezintă o realitate așa cum a fost consemnată la dosar.

Îmi dau seama că mi-am format o părere nu prea bună despre țara în care trăiesc. Am ajuns la concluzia că țara mea este una dintre cele mai rămase în urmă, chiar dintre țările socialiste, de asemenea că e o țară în care, comparativ cu altele, nu sunt respectate drepturile și libertățile democratice. Cred că oamenii trebuie să cunoască aceste realități și de aceea m-am hotărât să le aduc la cunoștință prin orice mijloace. Să le fac publice într-un fel sau altul. De aceea mi-a venit ideea să scriu aceste inscripții.

Scenograful Andrei Dinu nu umple scena de lucruri - folosește proiectoare, camere de filmat, microfoane, ca-ntr-un reality show cu temă politică, pentru a reda textul în toată splendoarea lui informală, ne-emoțională. Mihai Smarandache și Alexandru Potocean sunt extraordinari în rolurile anchetatorilor, așa cum Cătălina Mustață joacă extrem de credibil rolul mamei. Dar probabil meritul cel mare este al regizorului - Gianina reușește să redea pe scenă un subiect care pare greu de exprimat în artă, pentru că prea e viață.

Tipografic majuscul e-o bucată de istorie pe care nu ne-o predă nimeni la școală despre oameni care nu au vrut să fie eroi, ci doar să (le) fie mai bine.

Spectacolul este o coproducţie dramAcum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon, şi face parte din proiectul european „Vieţi paralele - Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiei Secrete”. Stagiunea Teatrului Odeon se redeschide în septembrie. Urmăriți programul teatrului pentru viitoarele reprezentații.

Tipografic majuscul

Un spectacol de Gianina Cărbunariu
Scenografia: Andrei Dinu
Coregrafia: Florin Fieroiu
Muzica: Bobo Burlăcianu
Light-design: Andu Dumitrescu
Cu: Cătălina Mustaţă, Alexandru Potocean,Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu