Am descoperit unul dintre cele mai bune seriale thriller din ultimii ani și nu vorbește destulă lume despre el.

În 1996, o echipă talentată de fotbal feminin de liceu se îndreaptă spre campionatul național din Seattle când avionul în care se află se prăbușește în mijlocul sălbăticiei canadiene. Este o premisă cunoscută, s-au mai făcut seriale despre asta – Lost este printre cele mai cunoscute, iar mai recent The Wilds, care  chiar are o distribuție tânără feminină. Însă ce nu vedem prea des în filmele și serialele care explorează omul modern aflat pe o insulă pustie este ce se întâmplă cu omul recuperat și readus „în civilizație”.

Yellowjackets, creat de Ashley Lyle și Bart Nickerson, explorează în două timeline-uri care se desfășoară în paralel nu doar cum adolescentele din echipa de fotbal se sălbăticesc, dar și cât de afectate sunt, 25 de ani mai târziu. Tema principală, a omului civilizat scos din civilizație și capacitatea lui de adaptare, este recurentă în literatura lumii și sunt absolut convinsă că primul roman la care se gândește oricine citește sinopsisul serialului este Împăratul muștelor. Ce poate fi mai interesant decât un grup de băieți blocați pe o insulă nelocuită? Păi, un grup de fete blocate în munți și toate dramele lor adolescentine, combinate cu nevoia de a supraviețui, pentru că, vorba aia, nu sunt pe o insulă pustie, pot fi găsite oricând. 

Un înțelept a spus cândva că dacă vrei să afli cum este în realitate o femeie, trebuie să-i tai accesul la internet. Cred că era Will Ferrell. Anyway, nu aș vrea să aflu niciodată de ce aș fi în stare dacă aș fi „eliberată” în natură. Probabil n-aș supraviețui mult timp; dar niște adolescente? Cred că știm toți cât de crude putem fi la vârsta ingrată a raidurilor hormonilor, când afli că trebuie să intri în competiție cu celelalte fete.

Episodul pilot se deschide cu o tânără alergând prin zăpadă până este capturată, ucisă și mâncată de un grup îmbrăcat în blănuri și piei de animale și a fost regizat de Karin Kusama, regizoarea filmului horror Jennifer’s Body, care, de asemenea, explora forța distrugătoare a unei adolescente. Aflăm apoi cât de afectată încă este comunitatea din care venea echipa de fotbal Yellowjackets, pentru că nu era o simplă echipă de fotbal feminin – Yellowjackets erau campioane. Însă nimeni nu știe, 25 de ani mai târziu, cum au supraviețuit timp de un an și jumătate, până au fost găsite. 

În prezent, Shauna (Melanie Lynskey) este o casnică nemulțumită cu o viață plictisitoare, care schingiuește iepurii care îi mănâncă florile din grădină, Taissa (Tawny Cypress) ar putea deveni prima senatoare de culoare și gay a statului New Jersey, Natalie (Juliette Lewis) iese de la nu-se-mai-știe-câta dezintoxicare, iar Misty (Christina Ricci) este asistentă într-un cămin de bătrâni și cetățean detectiv în timpul liber. 

În 1996, Shauna (Sophie Nélisse) se culcă pe ascuns cu iubitul celei mai bune prietene, Jackie (Ella Purnell), căpitana echipei de fotbal, Taissa (Jasmin Savoy Brown) are grijă s-o accidenteze grav în timpul unui antrenament pe o coechipieră despre care crede că va trage echipa în jos în finala Campionatului Național, Natalie (Sophie Thatcher) este rebela goth care ar face orice ar putea a șoca micul orășel american în care trăiește, iar Misty (Samantha Hanratty), responsabila cu echipamentul, este bullied de ani de zile, pentru că este urâtă și ciudată și are un crush pentru antrenorul secund. Același antrenor căruia îi taie piciorul cu un topor în primul episod, când piciorul lui este prins, după accident, sub una dintre aripile desprinse ale avionului. Alături de acest grup de personalități... să le spunem puternice, mai supraviețuiesc Lottie, care pare a suferi de schizofrenie, Laura Lee, creștină practicantă, Travis și Javi, fii adolescenți ai antrenorului principal, Van, portarul echipei și iubita Taissei, Mari, Gen și Akilah. 

Pentru că în primul sezon nu vedem în prezent decât patru dintre fete, iar serialul se deschide cu marele tabu, canibalismul, întrebarea este „Cine a supraviețuit și cine a fost mâncat?”. Nu Natalie, care se dovedește a fi talentată la vânătoare și aprovizionează grupul cu hrană, nu Misty, care știe să acorde primul ajutor și are cunoștințe de bază în medicină, nu Taissa, care știe să se impună și are o explicație științifică pentru orice zgomot ciudat, nu Shauna, care are curajul să jupuiască tot ce vânează Natalie, și uite așa, în mica societate din mijlocul sălbăticiei, fiecare are un rol de îndeplinit, iar cine nu e folositor și stârnește conflicte este adus rapid cu picioarele pe pământ. 

Cei trei „masculi” supraviețuitori sunt reduși la rolul de vioara a doua, fie pentru că Ben, antrenorul secund, are doar un picior, fie pentru că sunt prea tineri și timizi. Imaginea adolescentelor în cultura pop este fie de Lolite inconștiente de puterea lor de seducție, fie de mean girls, dar Yellowjackets sondează cât de capabile de maturizare rapidă și organizare pot fi aceleași adolescente care nu se gândeau decât la primul iubit și părinții stricți, și o face fără sfială, arătând tot sângele și jegul cu care se confruntă. Într-unul dintre episoade, fetelor le vine menstruația în aceeași zi, ca și cum corpurile lor au devenit un tot unitar aflat în luptă cu pădurea și foamea constantă, și trebuie să-și spele și să-și fiarbă cârpele pe care le folosesc ca protecție menstruală. Menstruația este un subiect tabu în cinematografie, chiar și când acțiunea are loc pe o insulă pustie, dar Lyle și Nickerson nu se sfiesc să arate dificultățile întâmpinate și soluțiile găsite de niște „simple fete”, fie ele și campioane. 

În prezent, Shauna descoperă să soțul ei are o aventură și-l înșeală la rândul ei pe Jeff, același fost iubit al prietenei ei cele mai bune, Jackie, cu un necunoscut pe care-l accidentează cu mașina, iar Jeff nu se prinde nici când „clubul de carte” al soției pare să aibă loc prea des. Taissa încearcă să facă față atacurile oponentului ei la Senatul statului, în timp ce fiul ei de 7 ani este terorizat de ceea ce pare a fi o femeie care mănâncă pământ în copacul de la fereastra camerei lui. Natalie încearcă să dea de Travis, fostul ei iubit din sălbăticie, și este urmărită la fiecare pas de curioasa Misty, care pare mereu a avea un plan diabolic. Ce le aduce pe cele patru femei din nou împreună este faptul că sunt șantajate de o persoană necunoscută, care le amenință că va da în vileag ce-au făcut în anul și jumătate cât au fost dispărute. Toate par a fi pe punctul de a ceda pentru a se întoarce la adolescentele sălbatice din 1996 – pentru că cine scapă vreodată de o asemenea traumă împărtășită? Poate canibalismul să fie iertat, chiar când situația este extremă? Suntem dispuși să acceptăm crima, când este comisă din foame și disperare? Și, mai ales, putem accepta că niște femei pot fi în stare să facă orice pentru a supraviețui, pentru ca apoi să danseze pe Kiss from a Rose, ca și cum ar fi la balul de absolvire? Cine suntem cu adevărat când nimeni nu ne poate judeca?

Atmosfera tensionată este întreținută de minunata coloană sonoră creată de Anna Waronker și Craig Wedren, o combinație de incantații tribale și sunete electronice, care se inspiră din muzica anilor ’90, un univers sonor deopotrivă recognoscibil, apăsător și derutant. Alegerea ca imaginea să nu se concentreze pe frumusețea naturii, ci pe pericolul ei, susține și ea senzația constantă că ceva rău se va întâmpla, chiar și când suntem conștienți că nu există cale de scăpare.

Momentan, în România este disponibil doar primul sezon, dar abia aștept sezonul 2, când sper să mai apară și alte supraviețuitoare. După o perioadă foarte ciudată în materie de seriale, pentru că finalul serialului Succession chiar m-a afectat mai mult decât credeam că o va face, mă bucur că am găsit această ciudată explorare a fațetelor feminității și umanității din Yellowjackets. 

Yellowjackets este disponibil pe SkyShowtime România.