Anul acesta s-au împlinit 75 de ani de când la București și la Iași au fost uciși pe străzi sau în pădurile din apropiere câteva mii de evrei, iar casele le-au fost jefuite sau incendiate; numărul victimelor variază – istoricii vorbesc de 3.000, 10.000 sau chiar de 14.000 de morți. Cele două evenimente (desfășurate în 1941 - ianuarie, la București, și iunie, la Iași) reprezintă probabil cea mai urâtă pată cu care trecem prin istorie. Se vorbește încă foarte puțin de acele zile, iar evenimentele care au marcat comemorarea au fost destul de puțin vizibile anul acesta. Cu excepția expoziției de la Iași și a spectacolului itinerant București 41 tur-retur, o coproducție Teatrul Evreiesc de Stat și organizația Proiect 2., parte a proiectului Bucureștiul In-Vizibil. Un partener important al spectacolului a fost Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, care a susținut munca de documentare.

București 41 tur-retur are la bază un text scris de Andreea Chindriș, Alexa Băcanu și Alexandru Berceanu (acesta din urmă semnează și regia spectacolului) și e o desfășurare de forțe: patru ore în patru spații (Teatrul Evreiesc, Calea Victoriei, Școala de meserii Ciocanul, Sinagoga Mare), cu două video mappings (pe Palatul Telefoanelor și Sinagoga Mare) și 11 actori. Cei trei autori imaginează o întâlnire din viitor, între Winston Churchill, contesa Waldeck (care a locuit un an la București în calitate de corespondent Newsweek), Nae Ionescu, Mihail Sebastian, rabinul Gutman (unul dintre cei care au scăpat doar prin tortură), doamna Brickman (al cărei fiu a fost ucis în timpul rebeliunii legionare) și Marietta Sadova (actriță, apropiată de grupul Eliade/Cioran, antisemită). Toți sunt morți, dar, prin intermediul unui dispozitiv (o dronă), pot citi viitorul. Churchill ar vrea să vadă ce se va întâmpla pe 20 septembrie 2017, data la care Germania își alege un nou cancelar – dacă se va repeta istoria din ’32, pe fondul unui puternic val de dreapta care mătură Europa –, numai că intervenția lui Nae Ionescu face ca toți să se întoarcă în timp, în ianuarie 1941, în timpul Pogromului, și-apoi pe 1 martie 1944, când are loc premiera piesei Steaua fără nume. Piesa fusese scrisă de Mihail Sebastian, sub pseudonim – legile antisemite interziceau difuzarea piesei în alt spațiu decât cel al teatrului Barașeum (actualul Teatru Evreiesc de Stat) și a fost jucată de trupa Alhambra, la Teatrul de Comedie, încălcând legile antisemite..

Spectacolul combină elemente de teatru – prima și ultima scenă se joacă în teatru, dialogurile sunt imaginare (Nae Ionescu încurajând-l pe Sebastian să își asume identitatea la premiera piesei) – cu părți de istorie orală: tatăl regizorului devine ghid în fostul cartier evreiesc, unde-a copilărit, ne povestește despre colegii lui evrei, printre care și fiica Monicăi Sevianu, membru al bandei Ioanid, cei care au orchestrat jaful secolului (Monica Sevianu e inspirație pentru personajul feminin din Closer to the Moon). Scenele jucate în fosta școală de meserii Ciocanul și în Sinagoga Mare evocă atrocitățile comise de oamenii lui Horia Sima în ianuarie 1941 asupra comunității evreiești. 

București 41 tur-retur nu este un spectacol de teatru clasic – probabil singurul rol foarte convingător jucat este cel al rabinului Gutman (Mircea Dragoman), care își spune povestea în fața sinagogii, în timp ce pe fațada clădirii se proiectează un video mapping cu imagini din luptele de stadă, realizat de Les Ateliers Nomad. Cu adevărat prețios la acest spectacol este lecția de istorie pe care o predă: vorbește despre întâmplări care au marcat cursul unei comunități, al unui oraș, al unei țări, se folosește de forma teatrului pentru a evoca istoria care nu devine mai blândă cu trecerea timpului. Chindriș, Băcanu și Berceanu au folosit ca sursă de documentare pentru spectacol o serie de lecturi care poate n-ar trebui să lipsească nici de pe lista noastră: Jurnalul lui Mihail Sebastian (reeditat la Humanitas în primăvara asta), romanul contesei Rosie Waldeck, mărturia rabinului Gutman despre acele zile, articole de Adrian Cioflâncă despre pogrom (Cioflâncă e istoric, cercetător și directorul Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România) și de Anca Ciuciu Tudorancea (cercetator la CSIER) despre Dudești-Văcărești și școala Ciocanul, Cartea neagră (Matatias Carp), Orașul măcelului (Brunea-Fox), monitorul oficial și presa zilei, legislație din perioada prezentată, informații din dosarele procesului de după pogrom, fotografii, prefața de la De două mii de ani, cursuri ale lui Nae Ionescu.

Nu e moment mai potrivit ca finalul lui 2016 pentru lecturile astea.