Bird Box, noul blockbuster Netflix, a strâns deja peste 45 de milioane de privitori și a stârnit reacții dintre cele mai suprinzătoare: oamenii s-au apucat să lanseze un bird box challenge (ca ăsta, de pildă), prin care încercau să trăiască pentru o zi legați la ochi și să recreeze secvențe din film. Astfel de răspunsuri la filme tind să viralizeze și mai mult un produs audiovizual (Black Panther, de pildă, deschide discuția reprezentării minorităților etnice în filme, whitewashing-ul la Hollywood, ceea ce l-a făcut cel mai vizionat film american al anului 2018), indiferent de valoarea lui. Conform filmului, un SF minor apocaliptic, sfârșitul lumii începe din partea estică a Europei, mai precis din România (firesc, nu-i așa?), împrăștiindu-se apoi peste tot în lume. Monstrul (de natură imprecisă) atacă insinuându-se în fața/mintea victimei și o face să se sinucidă instant. Pentru a supraviețui, oamenii trebuie să umble legați la ochi pe străzi, ceea ce îi face pe cei mai mulți să se închidă în propriile locuințe.

Un grup compact de rătăciți ajung să fie colocatari pentru o vreme, încercând să se adăpostească de monștri. Strâng rândurile două femei însărcinate - Malory (Sandra Bullock) și Olympia (Danielle Macdonald), un bețiv isteric, Douglas (John Malkovich), un fost soldat american (Trevante Rhodes), un cuplu de consumatori de stupefiante, un tânăr cu aspirații literare (Lil Rel Howery), o bătrână șamd. În încercarea de a rezista cât mai mult, personajele trebuie să învețe să se și suporte reciproc, ceea ce, evident, aduce multe victime colaterale. Acțiunea propriu-zisă e un fel de Destinație finală: e o chestiune de timp până ce fiecare dintre ei moare pe rând - mai puțin Sandra Bullock.

Personajele sunt construite extrem de generic, pe principiul că oricum se curăță repede și n-au nevoie de prea multă profunzime. Miza filmului pare însă să fie umanizarea treptată a personajului jucat - neimpresionant - de Sandra Bullock. Malory trece printr-o criză pre-natală și e incapabilă să se apropie de cei din jur. Înainte de apocalipsă, singurul contact cu lumea era sora ei (Sarah Paulson), pe care o pierde de îndată ce apar monștrii în peisaj. Așa că e forțată cumva s-o ia de la capăt și să învețe nu numai cum să supraviețuiască, ci și cum să-și ajute copiii să se descurce într-o astfel de lume.

Decizia îndelung criticată a realizatorilor de a nu arăta în cele din urmă monștrii (benignă, zic eu, întrucât ar fi provocat râsul, inclusiv al Sandrei Bullock, care nu suporta să-i vadă la filmări, pentru că aspectul lor o făcea să se amuze teribil și să se gândească la niște long fat babies) ține filmul în picioare, deși scufundă în ceață aproape toate evenimentele la care asistă personajele. Cu toate astea, oricât de mult ar tinde să funcționeze un astfel de univers probabil/posibil, Bird Box e atât de zgârcit cu informațiile pe care le oferă spectatorului, încât intră într-o capcană-colivie din care nu mai iese - nu se înțelege nicicum care e originea acestor ființe fantastice (ba sunt rude decedate, ba sunt niște ectoplasme sau demoni mitologici), de ce nu reușesc să pătrundă la fel de ușor în case, pe sub ușă sau prin crăpăturile unor ferestre și, mai ales - argumentul meu preferat -, de ce unii oameni nu se lasă afectați de microb și se sinucid, ci hălăduiesc malefic pe străzi, încercând să-i convingă și pe alții să privească monștrii. Pentru cea din urmă problemă, Bird Box oferă o explicație ultra-cinică: persoanele cu probleme mintale nu înțeleg ce văd, așa că n-au cum să se lase afectate (vezi personajul lui Gary, un mitoman diabolic care aduce râcă în sânul grupului idilic).

Pentru un film atât de corect politic ca Bird Box, care include în distribuție minorități rasiale, sexuale, toate tipurile de trupuri, astfel de crăpături de logică au o întorsătură sinistră. Iarăși, supraviețuirea depinde de felul în care ai fost crescut și de cum arată corpul tău, deși într-un astfel de caz nu ar trebui să țină de cât de bine reziști unei lupte corp-la-corp, ci de cât de multă anduranță psihologică ai.

Aceste metafore sub-mediocre despre natura umană (opacă, superficială, incapabilă de conexiune reală) și imposibilitatea de a ieși din propria colivie (deci, de a înfrunta niște demoni interiori) sunt atât de depășite și atât de ostentativ folosite (încă din titlu), încât nu mai lasă loc de interpretări. Cu toate că ideea claustrării în spații interioare era cât se poate de validă, spre deosebire de alte filme care plasează demonii înăuntru, de tipul The Conjuring,  Paranormal Activity etc), Bird Box e un fiasco din toate punctele de vedere. Bine, poate nu chiar toate, are o distribuție interesantă - cine ar fi crezut că o să-l vedem pe John Malkovich jucând un bețiv superficial care doarme într-un garaj și mormăie mortificat despre natura umană?

Notă: 2/5

Bird Box poate fi văzut pe Netflix.