Sex Pula Pistol - Compilație (2018)

Până în momentul de față, pare-se că singurul radio care i-a difuzat e Sport Total FM. 

(DACĂ EȘTI LA RADIO ȘI EȘTI SĂTUL DE TOATE GÂȘTELE LEȘINATE DE VIN PE POȘTA REDACȚIEI, IA ALBUMUL ȘI PLĂTIM NOI AMENDA CNA)

Cineva i-a reclamat la YouTube, care le-a trântit o piesă, după care s-a răzgândit (versul „Pula de moș în cur de cocoș” e suspectul principal). 

(AM ÎNVINS! ÎN URMA PRESIUNILOR FIZICE PUTERNICE, DAR ȘI MENTALE APLICATE LOCAL, FLUXUL YOUTUBE A CEDAT RAPID. DIMINEAȚA NE GĂSEȘTE POATE ȘIFONAȚI, ÎNSĂ CONȘTIENȚI CĂ RĂZBOIUL ESTE DEPARTE DE A FI ÎNCHEIAT, SIMȚIM CUM CONTROLORII ȘI AUTOCONTROLORII SE REGRUPEAZĂ ȘI ÎȘI PLANIFICĂ MUTAREA URMĂTOARE).

Pe pagina de Facebook Casa de Pariuri se poartă, între altele, un răzbel împotriva memelor. De ce? De ce nu?

(ACESTE APARENTE LUCRURI GRAFICE AMUZANTE AU FOST CREATE DE CONTROLORI S P E C I A L PENTRU A CONTROLA COMPORTAMENTUL ȘI PSIHOLOGIA MASELOR)

Tot ceea ce le mai lipsește, deci, e o invitație la Profesioniștii TVR-ului – mi-aș da veniturile de la Scena9 pe o lună (fie, două!) ca s-o aud pe Eugenia Vodă spunând, cu afectarea-i ipocrit-băloasă de neimitat, că a adus în studio trupa...

Sex Pula Pistol

Bănuiesc că Sex Pula Pistol e copilul de suflet al lui Marius Costache, de la Febra: mizanscena e asemănătoare,  iar performance-ul complet (versuri, jemanfișism, ethos punk de-adevăratelea, meșteșug cu ghiotura). Noizz zice c-ar fi băgați în poveste oameni de la Cardinal, Roadkillsoda, Predicator, OCS, etc. Oricum, albumul Compilație poate fi descărcat gratis de pe Bandcamp: dacă vă lasă sufletul și portofelul să dați și-un ban-doi pentru el, se cheamă că mi-am făcut treaba.

În primele minute, cele mai grele, dai pe gât câteva shoturi noise/punk cu aer de manifest - „O trupă din viitor/Împotriva tuturor” -, storci o Huba Buboi de dimensiuni argheziene („O gumă, o ciungă/O zeamă mai lungă/S-o storci și să curgă”) și tragi pe nas niște Prenandez perlandez prelandez. Sunt piesele-test, dacă vreți, cele care pun pe fugă alternativii crescuți cu muzică de lift și punkerii care-și rezervă din timp bilete la vreun hostel din Vama Veche. 

Andrei „Robin” Proca are dreptate să-l identifice pe Artan printre predecesori: amestecul de noise, electro turbat, dirty blues și kitsch nouăzecist funk-ish vine (și) de-acolo, dar răzmerița contraculturală e mult mai articulată, mai scoasă din sărite și, în cele din urmă, mai periculoasă – Poșta Mega Image poate fi luată drept un urlet de un minut și 37 de secunde împotriva uniformizării feroce a prezentului, iar Casa de Pariuri („nu e acasă”) mătură scurt și amuzat, în puțin peste o jumătate de minut, sloganul unei celebre „campanii sociale”, dar mai și surprinde un fenomen cu mult mai greu de digerat și de combătut, dependența de jocurile de noroc: alde Mihail Vlasov, fost președinte al Camerei de Comerț, se lăuda că spărgea sute de mii de euro prin cazinouri, pulimii îi rămân păcănelele.

Desigur, de mare ajutor sunt (falsa) prăjeală și nestăvilitul umor, ca și personajele de calibrul unor Tanța și Luca (ce să-i faci, din mantaua Artanului chiar ne tragem cu toții) rătăcind fără direcție prin contemporaneitate. Infractoarea, de pildă, se unduiește pe ritmuri porno-R’n’B („E infractoarea/Producătoarea/Animatoarea/Și dansatoarea”), dar e în mod limpede tratată cu simpatie în loc de condescendență („Chiar și la Mega Image/Tu erai pe șantaj/Așa viață belea/Să iubesc infractoarea”).

Fredy Alcool, la rându-i, călărește o belea de synth optzecist, ceea ce e perfect justificat de vreme ce-o arde marțea prin Control, când băuturile sunt la juma’ de preț („E în Control/Bea din pișor/Apă cu limon”). Mare atenție, însă: după vreo două-trei ascultări numai, ești în pericol să te trezești lălăind refrenul în locuri publice: „Fredy, Fredy, Fredy Alcool /La curul gol”. În fine, Onan Barbaru stârnește hohote încă din titlu, aproape că nu-mi vine să adaug că numai de-un „Bună seara, prieteni!” mai era nevoie pentru ca parodia Iris/Minculescu să fie completă.

Dacă avem de-an face cu unul dintre cele mai reușite bancuri meta coapte în underground-ul local sau dacă Sex Pula Pistol chiar o să dureze nu poate ști nimeni momentan. Cert e că – piei, cacofonie! – Compilație e, de departe, cea mai proaspăt-zărghită distracție în anul României 100: nu-ți dai seama câtă nevoie aveai de ea decât după ce ai descoperit-o. Iar printre bonusurile entuziasmante se numără promovarea DIY care l-ar face să moară de invidie pe orice „creativ” cu pretenții și canalul lor de YouTube, unde continuă s-apară, chiar și după lansarea albumului, piese precum Robotu, pentru care multă lume și-ar vinde dintr-un foc sufletul, mama și țărișoara.