Globul disco de pe coperta cărții lui Andrei Dósa e cea mai bună introducere în poezia de acolo. Poemele sunt foarte glam, învelite parcă în foiță de staniol. Totul e party, incantație chimică, pub, stimul, crom, nasuri pudrate, excese, plexiglas, oglinzi, digital ș.a.l. (și alte sclipiciuri).
O cronică de Ovio Olaru îi reproșa lui Dósa că ar fi doar un pastișor al liniei Vlad Moldovan – Alex Văsieș – Vlad Drăgoi. Ce-i drept, Dósa e la al patrulea volum și la a treia schimbare de stil – asta ar putea lăsa impresia unui fluture care caută lampa. Iar Ovio Olaru are dreptate când zice că o mișcare literară se fumează în momentul în care poate fi pastișată. Dacă Dósa l-ar pastișa pe Vlad Moldovan, probabil că nici Moldovan n-ar trebui să se simtă prea bine. Doar că nu cred că e cazul.
Cred că Adevăratul băiat de aur e cel mai bun volum de până acum al lui Dósa. (Primele două fuseseră prea optzeciste, al treilea, Nada, un pic incert.) Aici prinde o voce care sună mai bine decât oricând:
„au fost experienţe în deșert
dar acum mă întorc la voi
să punem la cale planul detaliat”.
Iată un poem full:
muppets
„casa e desenată de un copil
înăuntru e închis un crocodil
în nisipul spălat de ape
o linie trasată cu băţul desparte
regimul diurn de regimul nocturn
nu cred că îi e greu să iasă
când oamenii interacţionează
gândirea magică face implozie
siguranţa devine relativă
urcăm în pneuri ne rostogolim în parc
temele și temerile serii se amestecă
șocul apropierii lasă goluri în comunicare
umplute fără părere de rău
de mascotele unor demoni adevăraţi
micile personalităţi splitate
au visat că fac parte din întreg
micile personalităţi splitate
s-au trezit pe blăniţă cu o pată”.
Întâi o face cu rimă, apoi cu rimă interioară, apoi cu rimă imperfectă (iasă/ interacționează), apoi renunță la rimă, fără a pierde viteză. Versurile – care nu au mare legătură unul cu altul dpdv al sensului, însă lucrează împreună o atmosferă – par niște koanu-uri Zen puse unul sub altul, fără să degenereze în disonanță.
E o dinamică și în chestiile aparent cele mai statice:
„Soţiile regizează pe balcon lentul război
dintre begonii și mușcate.”
Cumva reușește să nu sune frivol nici în glumițele băiețești, că nu poți fi băiat de aur dacă nu ești băiat de băiat:
„am sânge de taur
așa mi-a spus o asistentă
sau așa mi-ar fi plăcut să spună,
pot să te ajut fizic”.
Pe scurt: nu sunt sigur că pot să-i explic rețeta în 2500 de semne, dar sunt sigur că mi-a luat ochii.
Andrei Dósa, Adevăratul băiat de aur, Casa de editură Max Blecher, 2017, 82 pag.
