Film / Cannes
Ce vedem la Les Films de Cannes?
Georgiana Mușat
Ce vedem la Les Films de Cannes? Body horror cu monștri tentaculari, filme de Pintilie, Reygadas, un trip pe LSD și ce vrăji a mai făcut Godard.
Ce vedem la Les Films de Cannes? Body horror cu monștri tentaculari, filme de Pintilie, Reygadas, un trip pe LSD și ce vrăji a mai făcut Godard.
Am vrut să înțelegem cum arată peisajul cinematografic dincolo de gale și premii. Pentru asta, am analizat bugetele și încasările filmelor românești apărute la noi în ultimii 19 ani.
Kantemir Balagov, copilul-minune al cinematografiei ruse, a făcut un film pornind de la cartea Svetlanei Aleksievici „Războiul nu are chip de femeie”.
Tatiana Niculescu scrie despre Coroană, Biserică și mișcarea legionară. Cea mai recentă biografie publicată de ea poate fi văzută ca o sinteză a cărților anterioare.
„Fight Club 2” duce mai departe povestea originară (reluând-o din punctul în care o lăsase romanul, nu filmul – finalurile erau diferite).
Multe dintre filmele pe care le-am văzut în aceste două zile și-un pic propun o evadare înspre alte perioade istorice.
Revenim și anul acesta cu o serie de corespondențe de la Festivalul de Film de la Cannes. În prima ei misivă: un vesel parastas, o atmosferă elegiacă și cinci filme (unul dintre ele cu adevărat monumental).
Puține cărți reușesc să surprindă atât de multe lucruri în atât de puțin spațiu cum o face „Livada de peri” (Black Button Books, 2023) a autoarei georgiene Nana Ekvtimishvili.
„Săptămâna mare” al lui Andrei Cohn, singurul film românesc prezent la Berlinale anul acesta, e un proiect ambițios. Păcat însă că ține să ne reamintească asta la fiecare cadru.
De vorbă cu producătoarea documentarului estonian „Sauna secretelor”, care surprinde un spațiu de penumbre protectoare dedicat comuniunii dintre femei trecute de 40 de ani și poveștile lor despre maternitate, relația cu corpul, cu frumusețea, cu îmbătrânirea, cu boala, cu sexul, cu abuzul, cu pierderea.
Am vorbit cu interpreta rolului principal din „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” despre școală, sex și despre cum toată arta e politică.
Regizorul Emanuel Pârvu vorbește despre cel mai nou film al său: „Trei kilometri până la capătul lumii”, selectat în Competiția Oficială a celei de-a 77-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, importanța imaginii și speranța pentru o lume mai bună.
„Un om integru” are aerul unui western nihilist, în care societatea e atât de bolnavă și coruptă, încât orice om cinstit ajunge să-și piardă mințile.
Câteva gânduri despre cea de-a 75-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes, la rece – față în față cu un palmares care te lasă cam rece.
Am derulat ultimele două decenii, în căutarea unor lucrări de arte vizuale, filme, muzici și cărți față de care Biserica Ortodoxă Română sau diferite organizații religioase au reacționat cu vehemență.
Cristian Tudor Popescu nu mai are nevoie de nici o prezentare, însă „Vremea Mânzului Sec”, primul și singurul său roman, este mult mai puțin celebru decât autorul său. L-am recitit.
De la începutul anului, mai bine de jumătate din muzicienii Filarmonicii din Sibiu protestează. Artiștii din sindicat cer conducerii să semneze contractul colectiv de muncă, în lipsa căruia spun că sunt suprasolicitați și nu au destul timp să repete pentru zecile de concerte din program. Aceștia îl acuză pe dirijorul Cristian Lupeș, directorul Filarmonicii, de lipsă de comunicare, de conducere dictatorială și comportamente abuzive.
O plimbare prin parcuri bucureștene alături de Cristian Mihai, birdwatcher și fotograf de natură. Cristian a realizat o splendidă arhivă a vieții sălbatice care coabitează cu bucureștenii. A început în era comunistă, trecând prin interminabila tranziție neo-liberală și își continuă documentarea și astăzi.
Am urmărit 12 comedianți cu vechime și 10 debutanți, pentru a afla de ce râd românii la “stand-up comedy”.
În aproape un secol de viață, Alexandra Zahariadi, fost medic pediatru, a învățat ce înseamnă ca istoria să dea buzna peste tine.
Electro-experimental proaspăt, în stil de ani '70-'80, colorat de veșnica întrebare despre ipocrizia lumii în care trăim: „Dar cine sunt eu să judec?”
Am stat de vorbă despre știrile noastre de toate zilele cu artiștii Dan Perjovschi și Cristian Răduță, a căror expoziție de la Salonul de Proiecte o mai puteți vedea doar weekendul acesta.
Amintiri mai mult sau mai puțin reale, în care se întâlnesc un copil precoce, un profesor de religie, o haită de iepuri și un Iisus de pluș.
Am vorbit cu un cercetător de la Facultatea de Geografie din București despre pericolele pe care le respirăm în locuințele noastre.
Ediția aniversară de 20 de ani a Nopții Muzeelor va fi marcată anul acesta printr-un protest fără precedent pentru lumea culturală din România. Angajați din muzee și biblioteci din toată țara vor ieși în stradă la București, iar instituțiile pe care le reprezintă vor fi închise în noaptea în care, în mod obișnuit, primeau sute de mii de vizitatori. Lucrătorii din muzee și biblioteci spun că sunt în acest moment de departe pe ultimul loc în sistemul salarial public din România și că s-a ajuns la „un moment de tensiune maximă”.
Am vorbit cu mai mulți artiști și operatori cultural implicați în protestele care au loc în sectorul independent.
Ilustratoarea Sorina Vazelina a creat o serie de benzi desenate pe tema reducerilor de fonduri din cultură.