Carte / Ucraina
Hai-Roztotski
Ramona Gabăr, Sorina Vazelina
Olga măsoară drumul până acasă în pași mărunți și povești de-odinioară.
Olga măsoară drumul până acasă în pași mărunți și povești de-odinioară.
Citește un fragment din „Internat”, romanul ucraineanului Serhii Jadan despre războiul din Donbas.
★★★★★☆☆☆☆☆
Există mai multe forțe destabilizante în „Petite maman”, dar cea a etichetei de „film mic” merită discutată de la început.
Acest text conține decizii, acțiuni și amintiri; un prim capitol dintr-o cercetare fragmentară a programului Memoria Lumii/ Memory of the World (MoW), realizată în Franța și România.
Festivalurile încep să anunțe headlineri, cluburile fac liste tot mai lungi de concerte live, iar hip-hopul & trapul românesc sunt într-o formă de excepție.
Am pregătit o listă cu câteva idei despre cum să-ți personalizezi programul în ultima săptămână din februarie.
★★★★★☆☆☆☆☆
Dacă Alexandru Monciu-Sudinski trăiește sau nu, nimeni nu poate spune sigur. Incertitudinea existenței sale face parte din recenta premieră de la Teatrul Odeon, Rebarbor, în regia lui Alexandru Dabija.
★★★★★☆☆☆☆☆
Am așteptat mult să văd „Malmkrog”, cel mai recent film al lui Cristi Puiu, dar nu la fel de mult pe cât am așteptat să se termine. E foarte lung.
Ne-am gândit că în purgatoriul ăsta ți-ar prinde bine niște recomandări de evenimente care să te țină ocupat până se mai limpezesc vremurile.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Il n’y aura plus de nuit”/„Nu va mai fi noapte”, de Eléonore Weber, reprezintă unul dintre cele mai puternice gesturi documentare pe care le-am putut descoperi în ultimii ani.
Comedianții ăștia sunt fie complet diferiți de generațiile anterioare, fie recontextualizează și reîmprospătează genul.
★★★★★☆☆☆☆☆
În Băiatul Văduvă, spectacolul lui Eugen Jebeleanu de la Teatrelli, se suprapun mai multe teme — doliu și controlul suferinței, dragoste și dorință, relații toxice, identitate de gen.
În vara lui 2021, douăsprăzece artiste s-au întâlnit la București și au petrecut o vacanță locală. Șase luni mai târziu, o expoziție le readuce împreună, într-un dialog vizual despre ce a însemnat Staycation pentru ele.
Cum poate o traumă fizică și psihică să devină un instrument al performanței? Ne învață doi muzicieni.
„Dolce far niente” (1998) este unul dintre cele mai exotice filme făcute vreodată de un regizor român – „exotice” în sensul de plasat departe, foarte departe de terenul pe care regizorul operează de obicei.
O săptămână care începe cu ploaie și care continuă cu poezie, Godard, operă, dezbateri și alte arhive.
Criticul Victor Morozov scrie despre două filme care rulează în cinematografe în această perioadă: „Miracol” (r. Bogdan George Apetri) și „Belle” (r. Mamoru Hosada).
★★★★★☆☆☆☆☆
„Nu mai ține linia ocupată” este o tragedie contemporană, cu personaje pe care le învinge destinul nefast.
Am scotocit în arhiva interviurilor care n-au apucat să fie publicate și am descoperit o conferință și o șuetă cu „mama lăutarilor”, regretata etnomuzicologă Speranța Rădulescu.
★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul Anei Katz „The Dog Who Wouldn’t Be Quiet”, un fel de mumblecore argentinian filmat în alb-negru, s-a văzut în România la TIFF, iar acum a poposit online, pe MUBI.
Manifestul scriitoarelor feministe de stânga. „Avem nevoie de o lume literară mai bună, o lume literară în care dorințele și nevoile persoanelor care produc literatură sunt ascultate.”
Un eseu despre distopie & pandemie inspirat de expoziția „Timpuri Noi: Xenogeneze ale SF-ului” (@ Rezidența BRD Scena9).
Sfârșitul lui ianuarie înseamnă așa: tururi ghidate și căi ferate, etnografii, lucrări video & ornitologie.
Dintr-o mulțime de spectacole cu teme actuale, unele inconfortabile, cu discursuri complexe și formate performative inovatoare, am ales 7 care pot fi urmărite pe scenele europene, online sau chiar în România.
Le-am invitat pe solistele Corina Sîrghi și Mioara Lincan la o discuție deschisă despre ce înseamnă să fii cântăreață de muzică lăutărească în zilele noastre, dar și despre cum e să fii femeie pe o scenă dominată de bărbați.
