Ediția a XXXII-a a Festivalului Național de Teatru, curatoriată de criticii Mihaela Michailov, Oana Cristea Grigorescu și Călin Ciobotari, a fost densă, cu multe spectacole și (parcă) și mai multe evenimente conexe.
Scriitoarea Lavinia Braniște descoperă într-un dialog cu artista Floriama Cândea cum se îmbină arta cu chimia.
Maria Orban aduce iepuri, cai și leoparzi, în cel de al șaselea text din seria „Scriitori și animale”.
Cum se uită la muzică unul dintre cei mai neconvenționali violoniști.
Forensic Architecture au la activ un deceniu de investigații ample din întreaga lume, cu și în numele persoanelor sau comunităților afectate direct de conflicte, forțe ale poliției sau regimuri de graniță.
Andreea Chirică ilustrează oboseala matinală și anxietățile globale, suprinse în poemul Cristinei Ispas.
„Triunghiul tristeții” e o nouă zeflemea despre societatea contemporană, cu concluzii la fel de previzibile ca și dățile trecute.
Al cincilea episod din seria „Scriitori și animale” e despre nutrii, animale deopotriva reale și fantastice, imaginate de Ilinca Mănescu.
BETA a instalat în Piața Traian din Timișoara un „gazon pe bune”, ca să aducă laolaltă oameni din comunitate și tot felul de intelectuali, într-un meci democratic de fotbal.
În „A râs și tata”, ieșirea din băiețeală se face, în mod paradoxal, tot prin băiețeală.
Despre scurta, dar fulminanta carieră a formației punk/thrash-metal & rap The Fire Kiss, din satul Telciu, județul Bisrița-Năsăud.
Citește un fragment din „Aruncătorii de flăcări”, o poveste nebună care te poartă din New York la Roma și înapoi.
Cu această nouă adaptare după „Nimic nou pe frontul de vest”, regizorul Edward Berger se asigură manu militari că n-a mai rămas nicio fărâmă de fascinație sau entuziasm pentru ideea războiului.
În spectacolul „Băieții de zinc", vocile mamelor sunt mai puternice decât vocea narativă pentru că suferința lor zvâcnește și acaparează scena.
În al patrulea episod din seria „Scriitori și animale”, Augustin Cupșa spune povestea dulce a unei broaște muzicale.
Cu ce ajută poezia românească volumul „Nimic din ce face nu e vina ei”.
Cel mai liber film al anului, proiectat la noi în cadrul „Les Films de Cannes à Bucarest”, îi aparține veteranului polonez Jerzy Skolimowski.
Un hotel bântuit, un avion imposibil de aterizat, o mașină roșie prea celebră și un insomniac. O selecție cu cele mai bune cărți de și adaptări după Stephen King.
Frica lui Remus Boldea de lilieci se transformă în admirație și autodescoperire în cel de al treilea episod din seria „Scriitori și animale”.
Poate că popularitatea lui Nosfe (Șatra B.E.N.Z.) era pur și simplu cea a unui tată iubitor, cald și înțelegător pentru puștii de 12 ani și alți respinși.
În „Ce gândește Dumnezeu?” Gabriel Liiceanu își petrece timp dezvoltând ideile prin care speră să mai poată conserva din Dumnezeu măcar forma, dacă nu posibilitatea credinței.
Blonde se dovedește un caz mai incitant, fie și doar pentru că pe teritoriul lui se dă o luptă care m-a ținut în priză de la un capăt la altul.
E sexy ideea lui Laurent Binet de a scrie „A șaptea funcție a limbajului”, un roman în care îi folosește pe filosofii poststructuraliști pe post de personaje.
Le-am invitat pe solistele Corina Sîrghi și Mioara Lincan la o discuție deschisă despre ce înseamnă să fii cântăreață de muzică lăutărească în zilele noastre, dar și despre cum e să fii femeie pe o scenă dominată de bărbați.