Am stat de vorbă la București cu „ambasadorii culturali ai Ucrainei”, care colindă lumea întreagă de mai bine de un an și jumătate, înarmați cu cea mai eficientă apărare a identității lor – muzica.
Vineri, 20 octombrie, începe sărbătoarea recoltei cinefile. Ca de obicei, de 14 ani încoace, selecția de filme e brici, așa că ne-a fost greu să alegem doar câteva recomandări.
Un drum prin arta documentaristului francez Nicolas Philibert, căruia Les Films de Cannes à Bucarest îi dedică o retrospectivă.
Citește patru poeme din „20002020”, volumul proaspăt apărut al lui Constantin Vică, cunoscut, înainte de toate, ca cercetător în filosofia tehnologiei.
Am văzut documentare din Polonia și Columbia, din Taiwan până-n Rusia profundă și am revenit la concluzia îmbucurătoare pe care Astra ne-a oferit-o an de an: documentarul e un prilej excelent de a reflecta asupra lumii noastre.
★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul „Creatorul”, în regia lui Gareth Edwards, e o capodoperă vizuală ce crează o lume imensă și spectaculoasă, dar derivativă și subțire.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cineastul François Ozon revine asupra trecutului în lumina mișcării #metoo. „Mon crime/Crima este a mea” avansează o perspectivă care, în ciuda prospețimii aparente, se sprijină în continuare pe o viziune râncedă a imoralității.
Autoarele Raluca Nagy și Ioana Burtea, primele publicate în seria de non-ficțiune a colecției n’autor de la editura Nemira, vorbesc despre capcanele scrisului în limba engleză, turneuri literare și cât e adevăr și cât minciună când scrii non-ficțiune.
★★★★★☆☆☆☆☆
În 2012, Édouard Louis, tânăr scriitor francez provenit din clasa muncitoare provincială, încă nepublicat și în căutarea unei identități, a fost victima unui incident violent.
Am vizitat capitolul despre plante otrăvitoare din expoziția Ecologiile grijii și îngrijirii, la Galeria Mobius și Grădina Botanică, împreună cu fiica mea de șase ani și cu o prietenă fără întâlniri precedente cu arta contemporană.
În cel de al pătrulea și ultimul episod al seriei Bagajul Cultural, cititorii spun ce artefacte culturale le-au schimbat lor relațiile.
Am stat de vorbă cu Alex Calangiu, actorul craiovean care joacă rolul principal în „Libertate”, cel mai nou film al lui Tudor Giurgiu.
Cum a fost reconstituit poemul antic cu ajutorul muncii și ingeniozității filologiei vechi.
Despre Jon Fosse cu regizorul Radu Afrim, care i-a montat textele în România, și traducătorul Ovio Olaru, care l-a transpus în limba noastră.
Festivalul de documentar One World Romania propune o caravană de proiecții în câteva orașe din țară (Oradea, Brașov, Timișoara). Prilej numai bun de a revizita, prin trei filme, preocupările formale și politice ale care au consacrat în ultimii ani evenimentul.
Citește un fragment din volumul „Asta nu e propagandă!” a jurnalistului Peter Pomerantsev și află cum arată o fabrică de trolli din Rusia sau cum s-au globalizat mijloacele de dezinformare.
Citește o proză scurtă despre ce înseamnă o familie, un divorț și alte alegeri în viață, provocată de cineclubul feminist F-Sides.
De la timpul încetinit al lui Caragiale, la timpul alternativ al lui William Gibson. Un material din arhiva Scena9 care inventariază cum se vede timpul în literatură.
Zece artiste și artiști tineri vorbesc despre miza lucrărilor pe care le vor expune la Diploma Show, dar și despre cele mai mari dificultăți pentru artiștii la început de drum în România lui 2023.
★★★★★☆☆☆☆☆
Spectacol explicit militant feminist, Apocalipsa gospodinelor este o combinație explozivă de istorii personale, ale artistelor și nu numai.
În noul episod din seria de recenzii la cărți pentru copii, scrise de copii, cronica ia forma unui dialog. Cartea discutată: „Cronicile Domnișoarei Poimâine III: Misterul orașului Lunivineri”.
Un interviu cu regizorul portughez despre cinema, schimbare și cum mai supraviețuim azi.
Ultimele zile ale Festivalului George Enescu au fost cu spectacole impresionante muzical, dacă nu vizual, cu extraordinarele pianiste Martha Argerich și Yuja Wang și cu bucuria evenimentelor ce te scoat din cotidian.
Le-am invitat pe solistele Corina Sîrghi și Mioara Lincan la o discuție deschisă despre ce înseamnă să fii cântăreață de muzică lăutărească în zilele noastre, dar și despre cum e să fii femeie pe o scenă dominată de bărbați.
