La o masă improvizată a unui local din București, și-au dat întâlnire câteva stiluri muzicale. Au fost un francez cu origini iraniene, patru romi și un brazilian. A fost Roda del Mundo.
Toamna și iarna au adus mult trap și hip-hop în muzica românească, primul conectat la prezent, celălalt captiv în nostalgie și niscaiva frustrări, dar și un debut rock care merită toată atenția.
Am fost până la Cluj ca să fiu martoră la procesul din spatele expoziției documentare „Exerciții informale”, organizată de Arhiva Minerva și dedicată fotoreporterului prea puțin cunoscut, Deák Ferenc (1941-2021). Expoziția, care poate fi vizitată la spațiul de proiecte Aluvial, pornește de la portretele realizate de Deák, intelectualilor maghiari și români din Transilvania din anii ‘60-‘70.
2023 a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai buni ani în materie de seriale, așa că a venit momentul unui scurt bilanț.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Napoleon” e un film biografic bântuit de spectrul unei epopei istorice. Niciunul din cele două filme nu se manifestă până la capăt, iar asta este, în mare, vina regizorului Ridley Scott.
Copiii-cronicari îi dau sfaturi autorului Neil Gaiman despre cum ar putea scrie mai bine.
★★★★★☆☆☆☆☆
Mi se pare cel puțin nefericită lipsa de receptare a noului volum de poezie al lui George State, „Sarx” (Nemira, 2023). Păcatul cel mai mare este că abia dacă am zgâriat suprafața interpretărilor posibile.
Salvată de la gunoi, o arhivă uriașă de fotografie din perioada comunistă devine subiectul unei investigații artistice despre timp și memorie. Un material din arhiva Scena9.
★★★★★☆☆☆☆☆
Deși nu se numără printre titlurile memorabile ale filmografiei lui Aki Kaurismäki, „Frunze căzătoare” confirmă urgența acestei viziuni senin-umaniste în mijlocul unui cinema european de autor tot mai balonat.
★★★★★☆☆☆☆☆
Proiectul de debut în regie al dramaturgei Petro Ionescu, Trilogia solidarității, a ajuns la al doilea episod.
Citește un fragment din romanul Mariei Orban, „Toată dragostea dintr-o fotografie”.
O scriitoare și trei cronicare tinere participă la o discuție cu autoarele romanului grafic „Haiku Siberian” și învață că până și în cele mai întunecate perioade oamenii cântă, se îndrăgostesc, scriu și găsesc motive pentru care să fie fericiți.
Terapia prin muzică poate fi un ajutor real pentru pe cei cu dizabilități sau cu afecțiuni grave. Chiar dacă în multe țări le este oferită pacienților, alături de alte terapii de recuperare, în România nu este recunoscută profesia de muzicoterapeut. I-am cunoscut pe câțiva dintre cei care încearcă să schimbe acest lucru și care folosesc muzica pentru a-i ajuta pe ceilalți să facă față mai bine suferințelor.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Warboy”, un proiect aproape confidențial al lui Marian Crișan, ne face să ridicăm din sprâncene.
Farmecul Târgului Gaudeamus stă tocmai în alăturarea de titluri-bombă și titluri-petardă, de scriitori importanți și veleitari veniți parcă cu circul. Iată recomandările unui critic literar.
Ce ne învață despre dragoste și distanță corespondența dintre poetul avangardist Antonin Artaud și actrița Génica Athanasiou (pe numele adevărat Eugenia Tănase). Ca să afli citește un fragment din volumul „Scrisori către Génica Athanasiou”.
„Eneida”, între propagandă și poezie. O explorare a epopeii antice și a modului în care o studiem azi.
Cum au văzut și transpus lumina în operele lor unul dintre cei mai mari regizori și una dintre cele mai mari compozitoare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Premiera din debutul noului festival de la Teatrul Excelsior X-FEST, Două ore cu pauză marchează revenirea Gianinei Cărbunariu după mulți ani într-un teatru bucureștean.
Citește un fragment din „Livada de peri”, un roman despre copilărie, reziliență și prietenie.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cum se explică degradarea recepției filmelor lui Cristi Puiu la noi în țară? Privind „MMXX”, cel mai recent titlu al său, devine tot mai limpede că răspunsul e de găsit, întâi de toate, chiar în filmele respective.
De vorbă cu Lana Bastašić, o tânără scriitoare născută în fosta Iugoslavie, recent tradusă în România, despre politica din literatură, războaie și poezie.
Unul dintre marile merite ale romanului Lanei Bastašić „Prinde iepurele” este că se poate adresa atât așteptărilor cititorilor deja familiarizați cu spațiul ex-iugoslav, cât și celor care nu știu multe despre el, ba chiar și celor care vor doar să se bucure de poveste, fără să fie pasionați de politică.
Le-am invitat pe solistele Corina Sîrghi și Mioara Lincan la o discuție deschisă despre ce înseamnă să fii cântăreață de muzică lăutărească în zilele noastre, dar și despre cum e să fii femeie pe o scenă dominată de bărbați.
