Arte vizuale / În lume
Centrul este un destin geografic
Ioana Cîrlig
(I) Remember Europe e o călătorie fotografică prin centrele Europei, un proiect despre graniță ca noțiune subiectivă și schimbătoare.
(I) Remember Europe e o călătorie fotografică prin centrele Europei, un proiect despre graniță ca noțiune subiectivă și schimbătoare.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cu „Anatomie d’une chute”/„Anatomia unei căderi”, cel mai inspirat film distins cu Palme d’Or în câțiva ani buni, cineasta Justine Triet orchestrează procesul insidios și plin de sfâșiere al dizolvării familiei.
Criticul Oana Stoica scrie despre câteva din spectacolele care i-au atras atenția la Festivalul Național de Teatru.
Am vorbit cu Diana Rotaru, coodonatoarea Festivalului MERIDIAN, despre ediția din 2023 a festivalului, despre particularitățile muzicii contemporane românești și soarta acesteia în fața unui public restrâns și poate prea puțin curios.
Citește un schimb de scrisori între scriitorii Bogdan-Alexandru Strănescu și Vasile Ernu, publicate aici în premieră.
Filmele de la Cannes s-au văzut în premieră la Timișoara, într-o ediție specială dedicată contribuției cineastelor de azi, ca parte din programul Timișoara – Capitală Europeană a Culturii 2023.
De fiecare dată când ajung la Festivalul Simultan îmi regândesc ideea de sunet, de muzică, de vizual, de ce înseamnă un concert, o comunitate – și exact asta am făcut și anul acesta, la ediția a XVIII-a.
Tema ultimei luni a acestui sezon al cineclubului feminist F-Sides este „Flip the script on Fitting in”, iar Patricia Păcurariu scrie despre presiunea de a te conforma standardelor de feminitate.
Am povestit cu scriitoarea rusă Guzel Iahina despre ce rămâne în urma atrocităților din prezent și despre rolul scriitorului în realitatea actuală.
Am stat de vorbă cu fotografa Felicia Simion despre felurile în care arta ei a devenit o unealtă de cunoaștere a feminității, cu toate transformările ei: de la copilărie, la maternitate și legăturile dintre generații.
★★★★★☆☆☆☆☆
Catarina... este o distopie în care extrema dreaptă câștigă alegerile în Portugalia, iar discursul populist cu accente extremiste ajunge în prim-plan.
Am descoperit „Yellowjackets”, unul dintre cele mai bune seriale thriller din ultimii ani, și nu vorbește destulă lume despre el.
★★★★★☆☆☆☆☆
Veteranul Martin Scorsese propune, în „Killers of the Flower Moon”/„Crimele din Osage County: Bani însângerați”, o impresionantă explorare a Răului pe care s-a întemeiat statul modern american.
★★★★★☆☆☆☆☆
Magyrosaurus Dacus este un spectacol unic în România prin modul în care jonglează cu documentarea și arhivele.
Am stat de vorbă la București cu „ambasadorii culturali ai Ucrainei”, care colindă lumea întreagă de mai bine de un an și jumătate, înarmați cu cea mai eficientă apărare a identității lor – muzica.
Vineri, 20 octombrie, începe sărbătoarea recoltei cinefile. Ca de obicei, de 14 ani încoace, selecția de filme e brici, așa că ne-a fost greu să alegem doar câteva recomandări.
Un drum prin arta documentaristului francez Nicolas Philibert, căruia Les Films de Cannes à Bucarest îi dedică o retrospectivă.
Citește patru poeme din „20002020”, volumul proaspăt apărut al lui Constantin Vică, cunoscut, înainte de toate, ca cercetător în filosofia tehnologiei.
Am văzut documentare din Polonia și Columbia, din Taiwan până-n Rusia profundă și am revenit la concluzia îmbucurătoare pe care Astra ne-a oferit-o an de an: documentarul e un prilej excelent de a reflecta asupra lumii noastre.
★★★★★☆☆☆☆☆
Filmul „Creatorul”, în regia lui Gareth Edwards, e o capodoperă vizuală ce crează o lume imensă și spectaculoasă, dar derivativă și subțire.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cineastul François Ozon revine asupra trecutului în lumina mișcării #metoo. „Mon crime/Crima este a mea” avansează o perspectivă care, în ciuda prospețimii aparente, se sprijină în continuare pe o viziune râncedă a imoralității.
Autoarele Raluca Nagy și Ioana Burtea, primele publicate în seria de non-ficțiune a colecției n’autor de la editura Nemira, vorbesc despre capcanele scrisului în limba engleză, turneuri literare și cât e adevăr și cât minciună când scrii non-ficțiune.
★★★★★☆☆☆☆☆
În 2012, Édouard Louis, tânăr scriitor francez provenit din clasa muncitoare provincială, încă nepublicat și în căutarea unei identități, a fost victima unui incident violent.
Am vizitat capitolul despre plante otrăvitoare din expoziția Ecologiile grijii și îngrijirii, la Galeria Mobius și Grădina Botanică, împreună cu fiica mea de șase ani și cu o prietenă fără întâlniri precedente cu arta contemporană.
Le-am invitat pe cele două poete şi traducătoare a dialog deschis despre despre scris și multitaskingul necesar în spațiul dintre artă & muncă, despre cum jonglează cu maternitatea și cu literatura, despre rolul poeziei și al poetelor acum și într-un viitor posibil, când, cine știe, vor exista mai multe autoare în manuale.
