
Film / Cinema
A fost sau n-a fost?
Victor Morozov
„Babylon”, o terapie de șoc într-ale istoriei cinefile.
„Babylon”, o terapie de șoc într-ale istoriei cinefile.
Cu mecanica sa implacabilă, care face din societate o tablă de șah în alb și negru, „Close” – acum în cinematografe – îl confirmă pe Lukas Dhont în postura de nou star al filmului de artă consensual.
„I hope you’re reading this, Ada Solomon.”
„Holy Spider” - un film de gen care își propune, cu rezultate amestecate, să denunțe putreziciunea regimului politic de la Teheran.
Un SUV parcurgând un drum de țară șerpuitor: șanse bunicele să fie vorba despre un film iranian.
Filmul „Taximetriști” (2023, r. Bogdan Theodor Olteanu) e un ghiveci cu de toate, care te încălzește, te face să simți chestii și reușește toate astea în ciuda limitărilor de ingrediente.
Ce mai rămâne pentru imaginație atunci când un film își propune să arate absolut toate lucrurile care pot încăpea între o căsnicie complicată și un dezastru nuclear?
Pentru că moraliștii internetului s-au ultragiat săptămâna trecută, când au aflat de existența filmului „Romina VTM”, o comedie romantică cu & pentru adolescenți, cu & despre maneliști, am fost să vedem filmul.
„Apollo 10 ½”: ironia blândă, caracteristică esențială a cinemaului lui Linklater, se dezvăluie aici încă din titlu. Nu acea misiune legendară de care a auzit toată lumea, ci industria lucrativă construită în jurul său.
Un top 10 al criticului Victor Morozov. Această listă e compusă numai din titluri care au fost distribuite în România și/sau pe Netflix.
Regizorul Jean-Marie Straub s-a stins din viață, parcă simbolic, la doar două luni după Jean-Luc Godard (pe 20 noiembrie), trăgând cortina peste o extraordinară (și probabil irepetabilă) aventură politică a cinemaului.
Prin ultimele sale filme și spectacolul „Noi suntem EROIne”, Alina Șerban îți dă ocazia să înțelegi dificultățile tinerilor din centrele de plasament și responsabilitatea de a le spune poveștile prin artă.
Cazul „The Wonder”: un film despre Irlanda care s-ar fi putut petrece la fel de bine oriunde altundeva.
„Triunghiul tristeții” e o nouă zeflemea despre societatea contemporană, cu concluzii la fel de previzibile ca și dățile trecute.
Cu această nouă adaptare după „Nimic nou pe frontul de vest”, regizorul Edward Berger se asigură manu militari că n-a mai rămas nicio fărâmă de fascinație sau entuziasm pentru ideea războiului.
Cel mai liber film al anului, proiectat la noi în cadrul „Les Films de Cannes à Bucarest”, îi aparține veteranului polonez Jerzy Skolimowski.
Blonde se dovedește un caz mai incitant, fie și doar pentru că pe teritoriul lui se dă o luptă care m-a ținut în priză de la un capăt la altul.
Într-o zi de octombrie, în urmă cu 61 de ani, într-un cinematograf din New York, a avut loc premiera filmului „Mic dejun la Tiffany”.
Aureolat de selecția unui mare festival european, „Athena” dă buzna pe Netflix cu ditamai arsenalul pirotehnic.
Aici e Miller cel vechi – Miller cel interesat de acțiunea forțelor primare, generatoare ale unui spectacol tot mai rar văzut.
Victor Morozov scrie despre „Le Livre d'image” - o realizare superbă despre lumea (imaginilor) de ieri și azi.
Gaspar Noé dă mai încet șmechereala și zgomotul de fond în numele unei confruntări directe (cum altfel?) cu lucrurile pentru care nu mai există rezolvare: boala și moartea.
Forma lui Jordan Peele preia cu generozitate deopotrivă din sensibilitatea prezentului și din istoria cinematografului, brodând sprințar și inventiv pe genuri încetățenite.
După pauza estivală, Cinematograful „Elvira Popescu” revine cu „Les Magnétiques”, film prezentat în exclusivitate.
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.