
Film / Franța
Marea iluzie
Victor Morozov
Unde cineastul Xavier Giannoli ne servește o morală cu damf de naftalină despre corupția breslei criticilor, pe spinarea lui Balzac.
Unde cineastul Xavier Giannoli ne servește o morală cu damf de naftalină despre corupția breslei criticilor, pe spinarea lui Balzac.
Pentru că mă tot întreabă lumea „la ce te mai uiți?”, vin cu o listă personală de recomandări. Țin să vă avertizez că sunt fan true crime.
În peisajul cinematografic de la noi, documentarul „Pentru mine tu ești Ceaușescu” vine să confirme o benefică tendință mai generală de experiment și joacă cu coordonatele genului.
În „Răzbunarea e a mea” (1979), inclasabilul Shôhei Imamura pătrunde adânc într-o Japonie tenebroasă.
Cum e să organizezi de 21 de ani cel mai mare festival de film din România?
„Katzelmacher”, filmul lui Rainer Werner Fassbinder din 1969 e o realizare sobră și corozivă, greu de egalat în luciditatea rece cu care denunță xenofobia.
Începând cu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007), Mungiu pare că se simte tot mai confortabil în hainele celui care deține adevărul despre națiune. Cum arată acest adevăr?
Cineastul brazilian Karim Aïnouz traversează țări și mări pentru a dibui locul în care s-a născut tatăl său. Dar pleacă înapoi așa cum a și venit: ca un turist.
Ca multe alte producții recente cu buget mare de la Hollywood, „Top Gun: Maverick” e scena unei bătălii între viitorul imaginilor fără autor și trecutul emoțiilor fără subînțeles.
Distins cu premiul de regie în secțiunea canneză „Un certain regard”, „Metronom” există ca film numai în prima sa parte. După care se transformă – lucru de neînțeles – în „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”.
Câteva gânduri despre cea de-a 75-a ediție a Festivalului de Film de la Cannes, la rece – față în față cu un palmares care te lasă cam rece.
„La Nuit des rois” lucrează cu material contradictoriu: el vrea să cadă în instinctualitate dezlănțuită, dar folosind numai mijloacele cinemaului de autor cuminte.
Azi e ziua cea mare, în care se decernează cel mai important trofeu al industriei, dar spre deosebire de alți ani, nu există un singur mare favorit.
Multe dintre filmele pe care le-am văzut în aceste două zile și-un pic propun o evadare înspre alte perioade istorice.
Marele câștigător al ultimei ediții de la Locarno, „Vengeance Is Mine, All Others Pay Cash”, al indonezianului Edwin, a debarcat acum pe Netflix.
Vineri, 13 mai, începe unul dintre cele mai importante festivaluri de film din România.
„Spioni de ocazie” e mai puțin radical decât se pretinde, iar impulsul său de neastâmpăr în fața evenimentului e mai degrabă semnul unui impas al inadecvării.
Între 19 și 25 aprilie s-a desfășurat în Germania Festivalul „goEast”, evenimentul care dă iarăși ora exactă în mai tot ce ține de filmul est-european.
A trebuit să trecem de jumătatea lunii aprilie pentru a descoperi primul mare film distribuit pe ecranele românești în 2022: „Gripa lui Petrov”, de Kirill Serebrennikov.
American Independent Film Festival a luat decizia inspirată de a proiecta în deschidere „Red Rocket”, o ispravă plină de culoare venită de la Sean Baker.
A fost cel mai influent critic de film din România și cel mai cool personaj cultural al anilor ‘90. La 11 ani de la moartea lui, doi critici discută ce rămâne din personalitatea fascinantă și contradictorie a lui a.l.ș.
Un portret al Cristianei Nicolae, o regizoare care a stârnit discuții în România comunistă, dar care a rămas prea puțin cunoscută publicului de azi.
Debutul cineastului Oleg Sențov, „Gamer” (2011), e un exemplu despre lucrurile interesante care se pot face cu bani puțini în această industrie.
În fond, „Belfast” face reclamă trecutului. Ce ne spune povestea? Că pe vremuri se trăia greu, dar fiecare zi se termina cu o îmbrățișare.
Un creative director și un designer grafic vorbesc deschis despre design, despre arta, munca și ideile care încap într-un poster bun, și locul acestuia în spațiul public.