★★★★★☆☆☆☆☆
Carte / America
Vreau să te conving să-l citești pe George Saunders
Luiza Vasiliu
Vreau foarte mult să te conving să citești „Zece decembrie”, prima și deocamdată singura carte a lui George Saunders tradusă în română.
★★★★★☆☆☆☆☆
Vreau foarte mult să te conving să citești „Zece decembrie”, prima și deocamdată singura carte a lui George Saunders tradusă în română.
★★★★★☆☆☆☆☆
Cartea Emiliei Șercan, „Fabrica de doctorate”, arată „prin câte frământări trece un ziarist și câte semne de întrebare își pune când scrie despre un subiect care atinge Statul la vârful său”.
Bestsellerul lui Yuval Noah Harari poartă subtitlul Scurtă istorie a omenirii, dar nu veți găsi aici o cronologie a evenimentelor din istorie.
A început Festivalul Enescu. N-am prins decât vreo trei bilete, așa că m-am pus pe (re)citit.
Am citit cartea cu care a câștigat Emmanuel Macron alegerile din Franța. În loc de recenzie, m-am mulțumit să extrag niște citate.
Citiți un fragment din „Gastarbeiter”, romanul în care jurnalistul Mihai Buzea își povestește experiența de muncitor arborist în Marea Britanie.
★★★★★☆☆☆☆☆
Nicu Covaci (Phoenix) a rămas același, însă lucrurile din jurul său au mers mai departe. Exact cum anunța odinioară cântecul „Vremuri”, anii au trecut în zbor și lumea s-a schimbat.
★★★★★☆☆☆☆☆
„Balena albastră”, romanul fostului consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu, e la un pas de a fi ucigător de plictisitoare.
Citește un fragment din „Omul care a cucerit timpul”, de Elan Mastai, o carte simpatică și deșteaptă, care te-nghite de la primele pagini și-ți arată starea lumii de-acum, prin ochii unui personaj din viitor.
„Curtea interioară a vecinului” de Mariana Enriquez e o proză scurtă îmbibată de căldura și halucinația Buenos Aires-ului, despre un cuplu nefericit, mutarea într-o casă nouă și un pitic-pisică.
★★★★★☆☆☆☆☆
Unul dintre succesele de librărie ale anului în curs e alcătuit din: glume cu babe, ideologie de șpriț și un fel de Marian Godină mai popă.
Am citit „Autobiografia lui Charles Darwin” și-am ales câteva fragmente din viața celui care, atunci când fura fructe-n copilărie, habar n-avea c-o să revoluționeze lumea.
Citiți un fragment din „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, una dintre cele mai influente cărți apărute în ultimii ani și publicată săptămâna asta la Polirom.
★★★★★☆☆☆☆☆
În volumul „Beatitudine (eseu politic)”, e ca într-un SF hardcore: e nevoie de un timp de acomodare pentru a începe să distingi un contur familiar.
Cam toți autorii publicați în antologia festivalului Discuția Secretă sunt buni și foarte buni. Ar trebui să zic că acesta e secretul Discuției Secrete. Doar că nu e deloc un secret.
Am vorbit cu scriitoarea mea preferată, după care am scris 3 scrisori: despre feminism, talent, Bistrița vs. București și despre timp ca o spirală cu capetele suprapuse.
Citim din „Borderline”, cea mai nouă carte de poezie a Anei Dragu, pe care-o puteți asculta weekendul ăsta la Festivalul Internațional de Poezie și Muzică de la Bistrița.
Am stat de vorbă cu Foer despre scris și „Iată-mă”, primul lui roman din ultimii 11 ani, de-abia apărut în limba română.
Vacanța de vară e perfectă pentru cărți groase pe care n-avem timp să le citim în restul anului. Ficțiune străină și românească, poezie, literatură pentru copii, de toate. Pa și la gară.
Joi, 29 iunie, de la ora 17.30, la Cinema Elvira Popescu din București se lansează reeditarea autobiografiei lui Lucian Pintilie - „Bricabrac (De la coșmarul real la realismul magic)”, Editura Nemira, 2017.
Citiți un fragment dintr-una din cele mai importante cărți ale ultimilor ani. Despre ce înseamnă să fii diferit, să-ți fie frică și, cu toate astea, să-ți aduni tot curajul ca să mergi mai departe.
„Familia tradițională e compusă la Caragiale din trei părți: un soț bătrân, o nevastă tânără și infidelă, un amant mai tânăr decât soțul.”
Am vorbit cu Daniel Jones, editorul rubricii „Modern Love” din New York Times, despre legăturile ascunse dintre iubire și scris.
★★★★★☆☆☆☆☆
De ce ar mai ține astăzi cineva un jurnal în afara celui deja prezent pe Facebook? Cam ăsta era, în linii mari, cinismul cu care așteptam jurnalul lui Radu Vancu.
Le-am invitat pe cele două poete şi traducătoare a dialog deschis despre despre scris și multitaskingul necesar în spațiul dintre artă & muncă, despre cum jonglează cu maternitatea și cu literatura, despre rolul poeziei și al poetelor acum și într-un viitor posibil, când, cine știe, vor exista mai multe autoare în manuale.
