Carte
Turcia: O introducere de Elif Shafak
Mihai Iovănel
Ca telenovelă, „Cele trei fiice ale Evei”, de Elif Shafak, e foarte în regulă. Pentru cei/cele care vor mai mult, e prea puțin.
Critic literar. Sau ceva de genul.
Ca telenovelă, „Cele trei fiice ale Evei”, de Elif Shafak, e foarte în regulă. Pentru cei/cele care vor mai mult, e prea puțin.
Faptul că Traian Băsescu a avut de partea lui niște intelectuali prea admirativi nu înseamnă mare lucru, dincolo de virtuțile comice ale literaturii prezidențiale pe care aceștia au produs-o.
2017 a fost un an politic mizerabil, dar și unul excelent dpdv literar, la toate capitolele: poezie, proză, nonficțiune.
Volumul despre cinemaul românesc din anii ’90, coordonat de Gabriela Filippi și Andrei Gorzo, reușește să fie spectaculos, curajos, polemic și incitant.
David Foster Wallace, unul dintre cei mai străluciți scriitori ai ultimelor decenii din SUA, scoate din fiecare subiect nu doar o poveste, ci o sută de povești și de idei.
Rareori poezia contemporană este atât de distractivă ca în „Noaptea Sfântului Alcoolomeu” de Octavian Perpelea și „De ce pisicile n-au coadă”, antologie coordonată de Vasile Leac.
Nu-i o ediție care să strălucească prin mari evenimente, însă pot fi cumpărate câteva cărți excelente.
La fel ca în filmele porno, Knausgård n-are nimic de ascuns: de la mirosul de urină emis de bunica alcoolică și descrierea travaliului de scriitor, „Lupta mea” își expune autorul cu o ferocitate de negăsit în altă parte.
„Testamentul lui Abraham” este un thriller conspiraționist, care imaginează societăți secrete și povești cu Alexandru Macedon, papa Ratzinger și Donald Trump, Biblioteca din Alexandria, Eldorado, Holocaust ș.a..
Până la urmă, de la un volum de povestiri aștept și un pic de distracție, nu doar revelații de felul „pe lume sunt mulți oameni necăjiți”.
1.120 de pagini despre: începuturile Islamului, lumea kafkiană a spitalelor românești, cea și mai kafkiană a „politicilor” cu care medicii negociază ameliorarea sistemului; plus subteranele serviciilor secrete, tratate à la Pynchon.
Poemele lui Andrei Dósa sunt party, incantație chimică, pub, stimul, crom, nasuri pudrate, excese, plexiglas, oglinzi, digital ș.a.l. (și alte sclipiciuri).
„turturelele Disney dau rotocol/ uguind fa minor pă pervazu la giam/ «cipcirip e mișto dar totuși ce-i viața?»/ cu ochi mari dă copil le zic nu știu man/ gen să naște dân futai și să fute cu-alcool”
Cartea Emiliei Șercan, „Fabrica de doctorate”, arată „prin câte frământări trece un ziarist și câte semne de întrebare își pune când scrie despre un subiect care atinge Statul la vârful său”.
Bestsellerul lui Yuval Noah Harari poartă subtitlul Scurtă istorie a omenirii, dar nu veți găsi aici o cronologie a evenimentelor din istorie.
A început Festivalul Enescu. N-am prins decât vreo trei bilete, așa că m-am pus pe (re)citit.
Am citit cartea cu care a câștigat Emmanuel Macron alegerile din Franța. În loc de recenzie, m-am mulțumit să extrag niște citate.
Nicu Covaci (Phoenix) a rămas același, însă lucrurile din jurul său au mers mai departe. Exact cum anunța odinioară cântecul „Vremuri”, anii au trecut în zbor și lumea s-a schimbat.
„Balena albastră”, romanul fostului consilier prezidențial Sebastian Lăzăroiu, e la un pas de a fi ucigător de plictisitoare.
Unul dintre succesele de librărie ale anului în curs e alcătuit din: glume cu babe, ideologie de șpriț și un fel de Marian Godină mai popă.
În volumul „Beatitudine (eseu politic)”, e ca într-un SF hardcore: e nevoie de un timp de acomodare pentru a începe să distingi un contur familiar.
Cam toți autorii publicați în antologia festivalului Discuția Secretă sunt buni și foarte buni. Ar trebui să zic că acesta e secretul Discuției Secrete. Doar că nu e deloc un secret.
Vacanța de vară e perfectă pentru cărți groase pe care n-avem timp să le citim în restul anului. Ficțiune străină și românească, poezie, literatură pentru copii, de toate. Pa și la gară.
„Familia tradițională e compusă la Caragiale din trei părți: un soț bătrân, o nevastă tânără și infidelă, un amant mai tânăr decât soțul.”
Ediția aniversară de 20 de ani a Nopții Muzeelor va fi marcată anul acesta printr-un protest fără precedent pentru lumea culturală din România. Angajați din muzee și biblioteci din toată țara vor ieși în stradă la București, iar instituțiile pe care le reprezintă vor fi închise în noaptea în care, în mod obișnuit, primeau sute de mii de vizitatori. Lucrătorii din muzee și biblioteci spun că sunt în acest moment de departe pe ultimul loc în sistemul salarial public din România și că s-a ajuns la „un moment de tensiune maximă”.
Am vorbit cu mai mulți artiști și operatori cultural implicați în protestele care au loc în sectorul independent.
Ilustratoarea Sorina Vazelina a creat o serie de benzi desenate pe tema reducerilor de fonduri din cultură.