Vineri, 26 martie, a fost Ziua Supraviețuirii Artiștilor Independenți. Zeci de artiști și artiste independente au adus în fața Ministerului Culturii, în semn de protest, câte un obiect personal, care să fie legat de activitatea practicată și care să-și fi pierdut sensul în timpul crizei impusă de pandemie. La un an de când trăim cu coronavirusul, această criză s-a adâncit mai mult ca oricând. Măsurile coerente de susținere întârzie să apară, iar orizontul la care artiștii independenți își pot relua munca e cu totul incert.
Organizatorii au cerut recunoaștere asumată de către instituțiile publice, prin crearea unor structuri permanente de sprijin financiar și legislativ, proporționale cu amploarea și diversitatea sectorului independent și a impactului pe care acesta îl are în viața culturală a societății.
Artiștii au adus cu ei la protest obiecte simbolice, care au legătură cu munca lor, dar care, odată cu pandemia care le-a pus în stand by activitatea, s-au golit treptat de sens. Din clădirea Ministerului, nu a ieșit niciun reprezentant al instituției, care să stea de vorbă cu zecile de oameni revoltați și îngrijorați.
Am rugat 19 artiști și artiste să ne spună povestea obiectului pe care l-au adus la protest.
Mihaela Michailov, dramaturg, critic de artele spectacolului:
În tot acest timp, cam din mai 2020, de când am început să facem petițiile și să inițiem mai multe dialoguri cu autoritățile, ne-am dat seama că răspunsurile nu acoperă nevoile reale ale sectorului independent. Ni se pare important să marcăm cumva anul ăsta. Situația sectorului independent e gravă de foarte mult timp, nu există un statut al artistului independent, iar anul ăsta, desigur, a acutizat foarte mult situația. De-asta ne-am gândit să punem sub semnul supraviețuirii și să aducem un obiect pe care nu am mai putut să îl folosim așa cum l-am folosit în anii în care puteam să ne desfășurăm activitatea. Eu am adus un borcan. Noi, la Centrul de Teatru Educațional Replika, pentru că intrarea e gratuită și ținem la principiul ăsta, la accesul gratuit, avem după fiecare spectacol un borcan în care spectatorii, dacă doresc, pot să doneze. E un obiect pe care nu l-am mai putut folosi, care nu s-a mai umplut, care a stat mereu gol, practic a fost un obiect inutil.
Flavia Giurgiu, actriță:
Mi-am adus genunchierele cu care am lucrat la foarte multe spectacole: „Două Femei”, Linotip, „Trei Surori”, Sfântu Gheorghe. Sunt niște genunchiere pe care le tot folosesc și vreau să le las aici.
Rareș Constantinescu, muzician:
Am adus o casetă cu EP-ul meu care se numește „Iohannis”. Am venit pentru că guvernarea actuală, și nu numai, tot sistemul, ne-au ignorat complet. Nu mai putem să ne desfășurăm activitatea artistică, teatrele sau scenele unde se țin concerte sunt închise, deși mallurile sau casele de pariuri, de exemplu, sunt deschise. Artiștii independenți nici nu mai pot trăi, cred că de-asta se și numește Ziua Supraviețuirii protestul.
Maria Mora, performeră și coregrafă:
Am adus un accesoriu, pentru că îmi lipsește să devin un personaj, să mă costumez. E o stare pe care nu poți s-o accesezi dacă îi lipsește contextul.
Bogdan Tulbure, actor:
Tocmai am terminat anul trecut actorie, chiar în buza catastrofei. N-am avut nici gală de absolvire, nimic. Împreună cu câțiva colegi am făcut o trupă și încercăm să facem lucruri independent. E foarte greu, nu am avut de când am terminat facultatea niciun fel de susținere din partea nimănui, în afară de profesorul nostru de actorie, domnul Florin Zamfirescu. Am adus cartea domnului Ion Cojar, mi s-a părut cel mai bun obiect, pentru că am muncit trei ani, am învățat niște lucruri, am studiat ceea ce îmi doresc să fac tot restul vieții mele, și exact când am terminat facultatea, nu mi s-a oferit niciun fel de posibilitate de a o face.
Alice Monica Marinescu, actriță:
Am adus un afiș și mai multe pliante de la spectacolele noastre. Obișnuiam să le lipim în oraș sau să le împărțim publicului, dar de un an încoace sunt niște obiecte care și-au pierdut sensul.
Oana Popa, actriță păpușar:
Punem în scenă primul spectacol adaptat copiilor cu dizabilităț. Lucrăm acum la el, avem și o campanie de fundraising, pentru că îl facem din resurse proprii. Ea este Furnica, personajul care ne învață despre griji și responsabilitate, ceea ce ar trebui să aibă băieții ăștia de sus de pe-aici și nu au. Am venit pentru că vrem pe scenă. E prea mult deja, e absurd să închizi instituția care te învață să fii civilizat, instituțiile de spectacol. E absurd că, indiferent de partidul politic care conduce această țară, cultura nu e o prioritate în programul politic. S-a făcut un program de reabilitare a României, iar cuvântul cultură nu l-am auzit.
Viorel Cojanu, actor:
Am adus un reflector pe care nu l-am folosit în ultimul an deloc, pentru că a fost închis la Centrul Replika și nici nu am avut susținere să ne deschidem.
Mihai Călin, actor:
Am adus un premiu luat la Uniter în 2015, pentru cel mai bun actor în rol secundar, în „Caliban”. Am venit să mă solidarizez cu actorii independenți care nu sunt sprijiniți, cu spațiile independente. Cred că e momentul să înțeleagă toată lumea că, fără suportul autorităților către aceste spații independente, în general, nu doar acum în pandemie, arta și cultura devin zero. Acești oameni, și nu vorbesc numai de actori sau regizori, toată arta independentă, înseamnă foarte mult, ceva mult mai inovator decât mainstream-ul instituțiilor prăfuite cu care ne-am obișnuit. Noi, ăștia angajați la stat, suntem privilegiați. Ne luăm salariile, nu facem aproape nimic. Asta e, e o baltă mare și ne bălăcim în ea.
Cristina-Andreea Ion și Petru Stratulat, artiști păpușari:
Am adus păpușile noastre care au fost folosite la „America’s Got Talent” și în Italia la un alt concurs. Urma să facem un spectacol, dar exact când ne-am întors de la concurs a început pandemia, s-a oprit toată activitatea și ele stau acum într-o valiză. Viața e suspendată.
Ruxandra Coman, actriță:
Chiar acum mă gândeam cum să-i povestesc fetiței mele de 3 ani motivul pentru care am venit aici. I-am zis că ne adunăm mai mulți artiști care vor să strige în gura mare că vor să-și facă meseria. Am adus un text al unei piese de teatru pe care-l începusem în primăvara anului trecut, am mai adus și o păpușă Bibabo dintr-un spectacol.
Cristian Bajora, regizor de teatru:
Am adus scaunul de regizor care nu îmi mai folosește acum. Avem nevoie de ajutor să depășim momentul ăsta.
Andrei Gurlui, actor:
Am venit aici în semn de solidaritate cu artiștii independenți, să tragem un semnal de alarmă. Sunt și eu artist independent, șomer. Anul trecut am lucrat și pentru instituții. Obiectul pe care l-am adus e un nas de clovn. Eu nu sunt clovn. Oricât de grea ar fi situația, trebuie să facem ceva. Ieșim în stradă, facem ceva. Nu putem să așteptăm doar să se deschidă teatrele. Mi se pare absurd că teatrele sunt închise, chiar dacă s-ar putea, cu respectarea normelor, să se vină la spectacole. Înțeleg că nici schemele de ajutor nu s-au pus în aplicare și încă sunt discuții. De la noi trebuie să vină, să arătăm că chiar dacă nu ni se oferă șansa, încă suntem artiști.
Ana Crăciun-Lambru, artistă păpușar:
Am adus afișul de la Teatrul de Artă București, și îl am și pe Iepurele alb, un personaj în spectacolul ăsta. Autoritățile nu au grijă de noi, artiștii independenți, iar teatrele independente sunt în pericol să piară. Și nu vrem asta, uite cât de drăguț e iepurele!
Sabina Lazăr, actriță:
Lucrez foarte mult cu corpul meu, așa că am venit la acest protest aducându-mă pe mine.
Alexandru Ivănoiu, actor și dramaturg:
Am adus un inhalator din spectacolul „Jocuri în curtea din spate”, și șase creioane pentru șase dramaturgi tineri care se străduiesc foarte tare în perioada asta.
Alin Neguțoiu, regizor:
Am venit cu un text. Cu asta lucrăm noi cel mai mult, dar s-au adunat în casă, că nu le mai folosim.
Valeria Cristia, actriță:
Am adus textele pe care ar fi trebuit să le lucrez cu copiii anul ăsta. Eu fac cursuri de teatru, de fapt. Am făcut în anii trecuți, într-o școală și într-un after-school care s-a desfințat anul trecut. De un an de zile nu am apucat să jucăm decât un singur spectacol, „Eu, tu și copacul”.
