Am stat de vorbă cu actrița și creatoarea de modă Zita Moldovan despre cum se simte Ziua Internațională a Romilor în acest an tensionat. „E o perioadă în care ne luăm de la orice”, crede Zita. „Într-adevăr, fascismul și extrema dreaptă sunt mai aproape ca oricând de de noi și asta se simte în toate domeniile, mai ales în cel artistic. Anul ăsta nu-mi mai vine să le dau romilor mesaje de „la mulți ani” așa cum o făceam cu bucurie în anii trecuți. Nu prea mai văd un viitor în care să cred. Înainte, oricât de slab pâlpăia luminița aia, mă agățam de ea. Acum mi-e tot mai greu s-o văd”, spune actrița.
Zita s-a născut la Reghin și a studiat actorie la Cluj. Era studentă în anul II când a început să prezinte prima emisiune din România dedicată romilor, difuzată de TVR Cluj, timp de 15 minute pe lună. S-a mutat în București după ce a participat la un curs de formare pentru jurnaliști romi la Centrul pentru Jurnalism Independent. Timp de 20 ani, Zita a sărbătorit Ziua Internațională a Romilor și la emisiunile TV pentru și despre comunitatea romă, pe care le-a prezentat. „Și eu m-am născut în România”, „Caravana romilor”, „Din viața romilor” sunt doar câteva dintre denumirile pe care le-a avut emisiunea produsă de Asociația Partida Romilor. Acum se numește „Romi pentru România” și este difuzată la B1TV.
În 2014, Zita a fondat alături de actrița Mihaela Drăgan compania de teatru rom feminist Giuvlipen. Acum joacă Caliban și vrăjitoarea la Teatrul Național din Craiova, o co-producție Giuvlipen, scrisă și regizată de Mihaela Drăgan după Furtuna de William Shakespeare. „Mulți oameni ne-au spus că sunt fermecați de cum se aud pasajele în limba romani pe scenă. Pentru că n-au mai fost expuși vreodată la limbă în acest mediu, în contextul lui Shakespeare. E o mare bucurie că 30% din spectacol este în limba noastră”, spune Zita. Pe 9 aprilie joacă Trauma Kink, la Teatrul Dramaturgilor, cu o reprezentație dedicată Zilei Internaționale a Romilor.
În plus, Zita este și designer vestimentar. A creat brand-ul Loly (roșu în limba romani), în timpul pandemiei, când teatrele erau închise. „Loly se leagă de activismul meu pentru că simbolurile romilor au fost de foarte multe ori luate de casele mari de modă, fără să li se dea credit și fără că acești coloși să vorbească vreodată despre cultura noastră, sau să aibă o poziție atunci când erau lucruri de spus”, explică Zita. „Sunt bucuroasă că am reușit anul trecut, cu sprijinul European Roma Institute for Arts and Culture, o expoziție haute couture. Am creat 8 modele de rochii inspirate de 8 femei rome care au revoluționat cultura romă și au avut un aport la schimbare. Materialul rochiilor este o tafta prețioasă pe care am imprimat simboluri ale culturii și istoriei rome”.
Deseori e întrebată de clienți din România și din străinătate dacă-i pot purta creațiile dacă nu sunt romi. „Le explic mereu că important este contextul în care le poartă și dacă respectă cultura din care provin. Nu e OK să-mi duci creațiile la carnaval, să faci glume rasiste și să închizi ochii în fața rasismului. Sigur că vreau să vând, dar mult mai mult vreau să conștientizăm”.
Cum supraviețuiești și creezi în acest climat tensionat al ultimelor luni?
Noi încercăm să ne continuăm munca și când spun noi mă refer la teatrul rom feminist Giuvlipen, dar este foarte greu să menții un teatru independent. Să joci, să ai spectacole din fonduri independente. La Giuvlipen nu știm niciodată ce-o să facem de la o lună la alta. Mereu trebuie să căutăm, să ne reorientăm.
Valul acesta de ură împotriva Celuilalt e tot mai prezent în Europa, deci și invitațiile la festivaluri internaționale sunt mai puține de la o vreme, așa cum sunt și oportunitățile de finanțare.
Din toată lupta asta pentru supraviețuire, se nasc însă și idei. Pregătim un proiect de stand up comedy inedit, ca o reacție la toate glumele despre femei în cele mai oribile moduri, glumele despre minoritățile sexuale și etnice. La ce se întâmplă în jurul nostru, umorul e singurul care ne mai salvează.
Parcă s-a depus un văl așa pe peste ochii tuturor. Încercăm să-l dăm puțin la o parte să vadă măcar un ochi, dacă nu amândoi.
Giuvlipen a vorbit încă de la înființare despre pericolul fascismului și despre istoria romilor. În contextul ultimelor luni, cum te raportezi la munca voastră de până acum?
Se întâmplă lucruri foarte nasoale, despre care nu credeam vreodată că sunt atât de aproape de noi. Am vorbit despre Europa, care e tot mai fascistă și despre faptul că că extrema dreaptă prinde din nou rădăcini. Am adresat asta în spectacolele noastre, dar n-am crezut că este atât de aproape. Iată că a ajuns aici, printre noi din nou, iar oamenii nu sunt încă conștienți de pericol.
Și nu este vina lor. Nu au informații, mai ales în comunitatea romă. Nu este vina omului de rând că a descoperit deodată un Salvator, este vina clasei politice. Este vina celor care pretind că informează comunitățile de romi despre ce înseamnă participare civică, dar de fapt nu fac acest lucru pentru că au tot interesul să mențină romii în neștiință și sărăcie, ca să-i manipuleze. Este foarte ușor să manipulezi o comunitate care nu are informații și s-o menții în starea asta de ignoranță, când nu are alternative.
Oamenii de asta s-au îndreptat către partide extremiste, pentru că nu văd alternative și întreaga clasă politică, fără excepție, este vinovată. Le-a bubuit în față furia oamenilor. De-asta violența online și agresivitatea tuturor sunt la cote maxime. Aceste manifestări sunt rezultatul celor peste 30 de ani în care clasa politică i-a ignorat. Nici politicienii romi, deși sunt puțini, nu fac excepție. Nu au avut un mesaj pentru populația romă, nici măcar imediat după primul tur al alegerilor: ce pericole există? ce înseamnă extremă dreaptă?
Ne facem că nu vedem cum istoria se repetă. Oameni simpli, care au avut în familie rude deportate în Transnistria în timpul Holocaustului, spun astăzi ce spuneau și străbunii lor: „Nu o să ne facă nouă nimic. Noi suntem cinstiți, noi muncim, noi suntem buni. O să se ocupe de cei care au distrus țara asta!”. E același discurs. Mi se face pielea de găină. „Istoria se poate repeta”, e o replică din spectacolul nostru Kali Trash, de acum aproape șapte ani.
Ai simțit teamă în lunile care s-au scurs de la primul tur anulat al alegerilor?
Pot să spun că da. Pentru că mi-am exprimat public părerea, dar și valorile și principiile, am primit mesaje de ură în privat. Unele foarte virulente. Nu vreau să le reproduc. Au venit și de la oameni la care nu mă așteptam, care mă acuzau că i-am trădat. Am fost foarte surprinsă să văd cât de multă lume nu înțelege ce se întâmplă.
Ce te-a ajutat în perioada asta? Cum te mai aduni încă o dată și încă o dată pentru a scoate ceva în lume, într-un context potrivnic?
În perioada aceasta, am avut foarte multe discuții cu Mihaela Drăgan, alături de care am fondat Giuvlipen. Ne-am spus de multe ori „Gata! Hai să ne oprim!”. Dar totul dura o zi-două, apoi ne spuneam una celeilalte că nu putem să ne oprim.
Cred că puterea de fapt și curajul de a face lucruri mai departe le-am găsit tot în noi. Pentru că nu mai poți să zici că ai sprijin din partea celorlalți că e așa o comunitate care te sprijină. Cred că de aproape doi ani oamenii au început tot mai mult să se disperseze și să creadă în tot felul de lucruri neconforme cu realitatea în care trăim. Am simțit și simțim chestia asta.
În fiecare an, de Ziua Internațională a Romilor, m-am gândit la romii care nu au acces la aceste evenimente de celebrare, la spectacolele de teatru și filmele despre ei. Noi nu avem resursele pentru a ne duce spectacolele prin țară, iar oamenii nu au resursele pentru a ajunge în orașele mari.
Așa că e un 8 aprilie mai puțin solidar ca în alți ani, când simțeam să sărbătorim împreună că suntem romi, că avem un steag, o limbă, o istorie. Anul ăsta simțim că e un 8 aprilie mai dezbinat. Se fac mult mai puține evenimente de celebrare comparativ cu alți ani. Sigur și din cauza faptului că bugetele au scăzut și asta se simte. Romii nu mai sunt atât de vizibili și nu mai sunt o temă de interes, așa cum erau acum câțiva ani.
Simți că în ultimii ani s-a schimbat și felul în care vor romii să se arate? În sensul că poate sunt mai puțin vizibili pentru că nu mai vor să umple cutiile stereotip în care-i plasează discursul majoritar?
S-au făcut pași în sensul ăsta și sunt oameni care refuză, dar puțini. Sunt mulți regizori care au înțeles că portretizarea romilor în film a fost profund greșită, dar sunt și foarte mulți care perpetuează aceleași personaje stereotip. Avem voci puternice în mișcarea romă, destul de vizibile, dar mai mult bărbați, ceea ce iarăși este o problemă.
E mai comod să reacționezi public la o nedreptate ca bărbat rom?
Exact! Pentru că mai ales la romi, mulți se vor uita la cât de lungă e fusta unei femei, nu la ce are de zis. Mă refer inclusiv la organizațiile rome care luptă pentru drepturile omului. Sunt organizații rome care dau dreptul femeilor să iasă în față, dar sunt și foarte multe care nu fac asta.
Mai mult decât atât, dacă o femeie are o altă opinie decât a bărbaților aflați în poziții de putere, dacă are alte principii și îndrăznește să și le expună, atunci este văzută ca guralivă, scandalagioaică, nebună. Tot felul de apelative și etichete din astea drăguțe, care nu fac altceva decât să reducă vocile femeilor la tăcere. Aici mai este mult de muncă.
Asta nu pare cu mult diferit față de momentul debutului tău public ca femeie romă.
Nu pare, nu? Asta chiar nu s-a schimbat. Întotdeauna am spus cu voce tare ce am avut de spus și de foarte multe ori am avut și repercusiuni. Lucrurile tot nu se schimbă, pentru că nu e suficient să ai o voce sau două. Trebuie să fie mai multe voci, dar femeilor încă le e teamă și încă sunt supuse abuzurilor și nedreptăților din partea bărbaților aflați în poziții de putere.
Să „promovăm” femeile rome, să „ajutăm” femeile rome, „femeia romă este așa și pe dincolo”, toate aceste aberații se întâmplă doar când Femeia este conformă cu așteptările lor.
Ce-ți imaginai despre viitorul romilor în perioada studenției la Cluj și a primelor apariții televizate?
Cu mintea de atunci credeam că totul va fi frumos, că voi putea să fac foarte multe lucruri pentru romii mei. Lucrurile se vor schimba, chiar credeam chestia asta. Apoi, când am venit la București și am început să lucrez în televiziune, am zis că ăsta e momentul! Acum am o voce! Oamenii mă văd și se identifică. Iar telespectatorii chiar reacționau și se regăseau în emisiune pentru că erau prezentatori romi, eu și colegul meu actor, Sorin Sandu. Conta foarte mult pentru ei. Iar asta este o altă foarte mare problemă. Cum arată reprezentarea noastră în mass-media acum?
Mă refer la emisiunile care se fac cu romi și despre romi. Nu e de ajuns să faci o emisiune despre romi, să ai invitați din cadrul etniei, să te duci în comunități defavorizate și să perpetuezi imaginea aceea a sărăciei extreme. E și aceea foarte prezentă, din păcate, dar cum o reprezinți demn? Cum atragi atenția asupra sistemului care permite de zeci de ani ca oamenii să trăiască fără apă și curent?
Romii nu sunt întotdeauna în poziția asta de victime. Romii sunt un popor al rezistenței. Avem o istorie într-adevăr dureroasă în spate, cu 500 de ani de sclavie și un Holocaust, dar am rezistat. Avem o limbă care ne definește identitatea noastră romă. Am contribuit la ceea ce este astăzi România.
Dacă tu nu ai niciun rom în echipa redacțională, niciun reporter rom, este problematic. Pentru că omul de acasă nu se mai identifică. Când omul de acasă vede un prezentator care nu e de etnie romă, automat zice: Păi care e diferența dintre o emisiune la orice post de televiziune și această emisiune care chipurile este este pentru romi?Unde este limba romani? Care mai e reprezentativitatea?
Ce ți-ai fi dorit să reușești în televiziune și simți că n-ai putut?
Și eu și Sorin Sandu avem 20 ani de experiență la emisiuni TV pentru romi. Din păcate, acest 8 aprilie nu ne mai găsește acolo.
Am avut de foarte multe ori aceste doleanțe de a avea o rubrică în limba romani, de a vorbi în limba noastră. S-a întâmplat de-a lungul anilor să avem mici intervenții în romani, foarte apreciate de telespectatori. Oamenii ne spuneau: „Nu ne vine să credem că avem și noi romi care vorbesc la televizor!”. Am primit un mesaj de la un tânăr rom gabor, care acum este designer și care spunea că a „crescut” cu noi. M-am simțit bătrână, dar m-a bucurat să aud cu cât entuziasm aștepta duminicile ca să vadă doi romi la televizor, să audă limba. Oamenii au nevoie de modele. Cum le arătăm că se poate să fii rom, să-ți vorbești limba și să fii pus într-o lumină bună? Dacă nu vorbești constant despre un lucru, se stinge.
În ultimii doi ani nu s-a mai putut. Frustrarea mea este mare pentru că această emisiune este finanțată de un ONG rom, care luptă pentru drepturile romilor și pentru promovarea culturii și limbii romani.
Nu aș fi fost dezamăgită dacă am fi lăsat la pupitru, actrițe sau jurnaliste rome tinere, care să continue munca asta și să inoveze, dar nu este acesta cazul, cel puțin acum. Și nu doar pentru această emisiune, la care am lucrat eu. Nu văd în general romi când mă uit la emisiuni TV despre minorități.
Sunt dezamăgită că nu am putut continua rubrica mea Romani Cultura, în cadrul căreia îmi doream să intervievez femei rome din mediul privat, politic, activist, instituțional. Am reușit doar 4 episoade.
O altă dezamăgire vizavi de emisiune este faptul că și acum, după 20 de ani de carieră, apariția mea într-un pantalon mai scurt, a fost o problemă pentru care mi s-a atras atenția să nu-mi mai arăt picioarele. Am avut un deja-vu. Întotdeauna vestimentația mea a fost o problemă în această emisiune, dar nu credeam că și în prezent cineva poate încerca să aibă control asupra corpului meu. E inimaginabil.
Cât de mult simți oboseala acestei repetiții în activismul tău?
Constant explicăm același lucru, pentru că baza nu este solidă. Mă simt ca o moară stricată: nu avem teatru, nu avem muzeu, nu avem. Oamenii mă aud și zic că iar mă victimizez. Nu e despre victimizare. Nu avem instituții de cultură și e o mare problemă. O etnie care nu are instituții de cultură, nu există. Cultura duce la cunoaștere. Tu începi să cunoști omul ăla prin prisma valorilor sale culturale, prin prisma a ceea ce este ca istorie, ca identitate. Dacă nu cunoști omul, firește că ești tentat să-i pui etichete sau să le perpetuezi pe cele greșite.
Nu e suficient că există o companie de teatru rom independent care se chinuie să producă spectacole despre noi. Avem nevoie de un Teatru Rom și de resurse pentru el.
Noi, ca trupă de teatru, vorbim despre lucrurile astea de ani de zile. Și am vorbit încă de la începuturi de valul acesta extremist din Europa, care nu a început acum cu alegerile din toamnă. Ne facem că nu vedem ce se întâmplă în lume, ce se întâmplă în Gaza, ce se întâmplă peste tot cu ura față de migranți. Stăm pe un butoi cu pulbere. Când nu iei atitudine și închizi ochii, vor închide și alții ochii când ți se va întâmpla ție. O spun din proprie experiență, chiar recentă.
Am trecut printr-o situație ingrată și am crezut că oamenii, romii mei activiști, vor reacționa la nedreptate. Din păcate, foarte puțini au reacționat. Tot o femeie a luat atitudine la nedreptatea mea și a ajuns să fie sancționată la rândul ei. Polii de putere au rămas aceiași. Și atunci, ceea ce credeam că am construit cu mult efort în toți acești ani, e de fapt foarte șubred.
Și atunci, ce facem cu acest 8 aprilie? Cum îl celebrăm?
Cred că nu trebuie să ne oprim, dar să ne poziționăm cât mai onest în fața nedreptății, a hărțuirii, a abuzului de putere. Să fim cât mai onești în fața valului de ură. Dacă suntem toți în luntrea apărării drepturilor omului, nu avem cum să mai sărim și în alte luntre. Nu poți să fii în două lumi, diametral opuse.
Acum trăim un val de ură între oameni cu opțiuni de vot diferite. Nimeni nu mai are răbdare, nimeni nu ascultă, toți strigă. Ne adunăm în funcție de ura pe care o avem în comun. Nu ura este cea care ne adună, nedreptatea ar trebui să ne țină uniți.
Ar trebui să avem un 8 aprilie în care să încercăm să înțelegem și perspectiva celui care nu e de acord cu noi. Să reflectăm și să ne facem fiecare un proces de introspecție. Cum putem să menținem lucrurile pe care le-am făcut în mișcarea romilor? Dacă distrugem și ce am construit, nu știu ce urmează.
8 aprilie este recunoscut ca Ziua Internațională a Romilor încă din 1971, când a avut loc primul Congres Mondial al Romilor și au fost alese de asemenea steagul și imnul oficial. Este o zi dedicată celebrării culturii romani dar și conștientizării problemelor cu care se confruntă romii.
