Din 2007 încoace, o organizație pe nume World Record Academy potolește foamea de recorduri a omenirii. Am vrut să vedem în ce companie selectă a intrat iconostasul Catedralei Mântuirii Neamului și cine face bani de pe urma certificatelor.
Săptămâna trecută, o știre s-a strecurat în fluxurile obișnuite de pandemie: „Catedrala Mântuirii Neamului a intrat în Cartea Recordurilor cu cel mai mare iconostas ortodox”. Variante ale acestui titlu au apărut în Hotnews, Digi24.ro, Libertatea, StirileProTV.ro și în alte canale ale presei centrale. Mai toate aceste articole citau o știre de pe Basilica.ro, agenția de presă a Patriarhiei, care nu făcea vreo referire la Cartea oficială a Recordurilor Guinness, ci la Academia Recordurilor Mondiale (World Record Academy - WRA), o organizație puțin cunoscută și cu un palmares dubios. O simplă vizită pe site-ul WRA ar mai fi potolit nițel entuziasmul general pentru recorduri-fantomă.
Anunțul publicat pe site-ul WRA era semnat de Ramona Niță și Sillona Gramon și apăruse pe 3 mai 2021. Era adăugat într-o imensă colecție de bizarerii, de la primul copil născut cu trei penisuri, cea mai scundă persoană la volanul unui autobuz etajat sau cea mai mare imagine a unei bărci, formată din oameni. Printre ele erau amestecate premiere (prima vizită a unui Papă într-o țară majoritar ortodoxă sau prima replică a ranch-ului din Dallas, aflat în Slobozia) sau recorduri mai vechi, preluate de-a gata din Cartea Recordurilor (cel mai mare ou de Paște).
Am vrut să aflăm ce este și cum împarte recorduri Academia Recordurilor Mondiale, care se prezintă drept „cea mai mare organizație de omologare din lume”, o instituție prestigioasă cu sediul central în SUA, așa că i-am căutat pe reprezentanții organizației și pe câțiva dintre oamenii care au interacționat cu ea.
Creierul Academiei
Singura voce care pare să fi făcut vreodată declarații publice în calitate de reprezentant al WRA și care, de altfel, ne-a și răspuns de pe adresa oficială a organizației, este cea a Ramonei Niță. Aceasta se recomandă ca „editor de știri la Academia Recordurilor Mondiale”, membră a National Press Club Washington. NPCW ne-a confirmat că doamna Niță apare în baza de date ca membru comunicator, statut care se obține prin plata unei taxe de 816 dolari / lună (sau 427 de dolari, pentru cetățeni din afara SUA) și oferă acces la diferite servicii și informații oferite de clubul de presă. Orice fost jurnalist, angajat care lucrează în relațiile cu presa ori care face parte dintr-o redacție, dar fără atribuții editoriale, poate deveni membru dacă achită cotizația.
Din CV-ul ei mai aflăm că ar fi membră Foreign Policy Research Institute, National Geographic Society, Organizația Națiunilor Unite - SUA, Federația Internațională a Jurnaliștilor etc. Cu toate acestea, orice dovadă a activității sale jurnalistice, în afara postărilor de pe site-ul Academiei Recordurilor, lipsește cu desăvârșire.
Prezentată adesea în presă drept „editor sportiv la World Records Academy”, Ramona Niță mai spune că a făcut sport de performanță, lucru care a cântărit decisiv în numirea ei ca membră a boardului WRA. „Am fost selectată în principal pe baza faptului că sunt fostă campioană națională la atletism, aveam pașaport cu viză USA, precum și celelalte criterii uzuale din multinaționale pentru joburile de conducere.” Însă nici de la doamna Niță, nici de pe pagina Academiei, nu am aflat care ar fi ceilalți membri fondatori ai organizației care abia mai ține pasul cu atâtea recorduri.
Echipa invizibilă
Pe pagina dedicată echipei, mai apar alte șase persoane, cu recomandări care de care mai ambigue și pompoase. Un bărbat pe nume Cristian Niță, de pildă, e prezentat drept „award ceremonies luxury products editor contractor” (în traducere liberă, editor contractor de produse de lux pentru ceremonii de premiere) la New York, Berlin, Londra și francizor Mega Image. Nu am reușit să-i dăm de urmă, la fel cum nu am reușit nici în cazul lui Kathy Brădeanu, recomandată ca specialistă în marketing, cu 25 de ani experiență în HORECA, editor al revistei „Organic Food”, care la rândul ei are toate șansele să fie inventată, atâta vreme cât n-am dat de ea în niciun cotlon al internetului. Alături de ei, în echipă mai apare David Lenghel, prezentat ca vlogger și omologator de recorduri pe mașini, călătorii & ciudățenii. Pe pagina lui de Facebook însă, nici urmă de recorduri mondiale, ci doar anunțuri imobiliare în zona Sibiului. Sillona Gramon, o altă membră a presupusului board WRA și semnatară a știrii despre iconostasul-record, apare ca specialistă cu 10 ani de experiență în banking la NY, Paris, București, dar de pe pagina de Facebook aflăm că acesta nu este nici măcar numele său real. Ultimii doi de pe listă sunt Adina Lepădatu, prezentată ca specialistă în modă și mâncare italiană, cu experiență de 20 de ani în industria modei, și Romeo Onofrei, prezentat ca specialist în fotbal. În realitate, Onofrei lucrează la o firmă italienească de ceramică & instalații de baie, iar din pozele de familie reiese că este soțul Adinei Lepădatu. Niciunul dintre cei șase nu ne-a răspuns la mesaje, însă pe conturile lor din rețelele sociale, acolo unde ele există, nu apare nicio referință la vreo activitate ca membri ai WRA.
Sub prezentarea echipei e o secțiune intitulată „Consultanții noștri”. Nu există însă acolo vreun nume, ci doar 12 fotografii, majoritatea preluate din știrile despre recorduri. După o tură prin știrile de pe site și pe Google Images aflăm că cel puțin 10 persoane care apar în imagini sunt de fapt câștigători, nu consultanți.
Cum se face un record
Ca să descâlcim cel puțin un mister, am întrebat-o pe Ramona Niță care a fost procedura de omologare a recordului pentru cel mai mare iconostas ortodox din lume. Femeia susține că întreaga misiune a fost demarată în urmă cu doi ani, chiar de către Academia Recordurilor Mondiale, „pentru că dorim să avem toate recordurile emblematice din orice țară”. În ceea ce privește metoda folosită și echipa implicată, amândouă sunt învăluite în ceață. Doamna Niță afirmă că, în cei doi ani de trudă, WRA a consultat „istorici, critică de artă, muzeografi, specialiști în religie de la universități din USA, de la Vatican, de la organizații religioase din Grecia, Rusia etc.”. Doar că, din nou, a refuzat să ne ofere exemple concrete de asemenea experți cu care susține că a lucrat. Motivul, spune Niță, ar fi că „mulți nu doresc să fie numiți public, mai ales în contextul actual, când biserica în general și BOR în special par că sunt atacate sistematic”.
Am încercat pe cont propriu să-i dibuim pe unii dintre specialiștii care ar fi pus umărul la omologarea recordului din inima Bucureștiului, și am pornit de câteva instituții prestigioase din care Ramona Niță pretinde că ar fi membră sau cu care ar fi colaborat.
UNESCO, pe care Ramona Niță a pus-o în cap de listă, ne-a lămurit prompt: „La cererea dvs., am făcut o verificare internă, dar nu am găsit nicio dovadă sau urmă a vreunei colaborări sau relații între UNESCO și WRA în ultimii doi ani, pentru documentarea presupusului record mondial pentru cel mai mare iconostas ortodox. Am verificat și cu colegii de la Centrul pentru Patrimoniul Mondial, dar niciunul dintre ei nu auzise de așa ceva. Nu a existat nicio colaborare oficială pentru acest lucru. În general, UNESCO nu este implicată în procese ce țin de stabilirea unor recorduri mondiale, și nu susținem, validăm și nici măcar nu comentăm pe marginea acestor recorduri”, arată într-un email directorul de comunicare al organizației internaționale.
Am făcut o încercare și peste Ocean, unde se presupune că ar fi baza Academiei pentru Recorduri Mondiale, și am stat de vorbă cu cei de la Smithsonian, cel mai mare complex muzeal din lume, cu care Ramona Niță ne spusese, de asemenea, că ar fi colaborat. „Nu putem spune cu siguranță că niciunul dintre cei 6.000 de angajați ai Smithsonian nu a fost implicat în proiectul de care spuneți, dar acesta nu sună a ceva ce ar face Smithsonian, și nici nu ne imaginăm care dintre muzeele sau departamentele noastre ar putea fi implicat în așa ceva. Niciunul dintre muzeele noastre nu se ocupă de studierea Europei și nici nu colecționează artă ori arhitectură religioasă europeană,” ne-au răspuns reprezentanții muzeului dedicat culturii & civilizației americane.
Nici Biserica Ortodoxă Română nu pare să fi comunicat în vreun fel cu Academia pentru Recorduri Mondiale. „Nu știm nimic, nimeni dintre noi nu a depus vreun demers în sensul ăsta și nici nu ne-a contactat nimeni”, ne-a explicat Daniel Codrescu, pictorul coordonator al echipei care lucrează la iconostas. „Nu știu cum au ajuns la această concluzie, cred că ei au luat informațiile de pe site-ul nostru. Ce să zic, e un lucru frumos așa, că totuși e o performanță, dar nu asta era intenția noastră. Noi ne dorim să fie cel mai frumos iconostas din lume, nu cel mai mare. Dar nu știu dacă asta se poate măsura.”
De două lucruri ne-a asigurat însă d-na Niță, și anume că nu a perceput bani de la BOR pentru omologare și că „la toate recordurile cu teme religioase, inclusiv acesta, sunt respectate canoanele aferente respectivei religii. În acest caz, cele două semnatare au respectat ultima săptămână de post și cutumele religioase aferente, inclusiv postul negru și candela aprinsă, rugăciunile tradiționale etc.”.
Cât costă un record
Prețul cerut de WRA pentru un certificat nu e standard, ca în cazul organizațiilor oficiale de omologare, ci variază de la om la om: de la 4.995 de euro la sume modice, negociabile. Femeia din spatele WRA spune că organizația sa nu percepe taxe decât din partea proiectelor comerciale, însă nicăieri nu sunt specificate sumele și criteriile după care sunt percepute.
Dacă facem o comparație cu organizații oficiale, observăm, spre exemplu, că taxa de omologare pentru un record nou la Guinness World Records este de 5 dolari. La Guinness există și varianta unei aplicații evaluate în regim „de urgență”, mai exact în cinci zile în loc de 12 săptămâni, care costă 800 de dolari. Aceeași opțiune de prioritate (Fast Track Service) e valabilă și la organizația Official World Record și costă 375 de euro. De asemenea, în cazul ambelor organizații site-urile sunt gândite foarte bine, astfel încât procedura și regulamentul să fie clare și transparente. Relevant e și faptul că, în contextul în care s-a declanșat o obsesie pentru recorduri mondiale în mai multe locuri din lume, din China și India până în Mexic, au apărut mai multe „făbricuțe” de recorduri puse pe făcut bani. Un exemplu e Shanghai China Records Headquarters (SCRH) din China, organizație acuzată că exploatează în scopuri mercantile pasiunea chinezilor de a doborî recorduri. Dar până și la SCRH o taxă de înregistrare este de doar 92 de dolari.
Claudiu Dumitrache, muzician și scriitor, se gândea să obțină o recunoaștere a faptului că este cel mai tânăr autor de autobiografie din România, pentru cartea pe care o publicase în 2019, la vârsta de 20 de ani. Într-un articol publicat pe Ziarul.uk, a povestit la începutul lunii trecute cum a decurs interacțiunea cu World Record Academy. A verificat site-ul și a constatat că unul dintre membrii echipei, David Lenghel, este din Vâlcea și au prieteni comuni pe Facebook. „După ce i-am prezentat site-ul și funcția lui importantă, acesta își amintea că vara lui, Ramona, i-a spus cândva, demult, că îl va pune pe un site, dar nu va trebui să facă nimic.” L-a pus însă pe Claudiu în legătură cu Ramona Niță, care l-a asigurat că este „cel mai tânăr autor de autobiografie din lume” (deși Justin Bieber publicase o carte despre viața lui la 16 ani) și i-a spus că trebuie să plătească 4.995 de euro pentru a primi certificatul care să-i ateste performanța.
În alte cazuri, Academia Recordurilor Mondiale face primul pas și îi contactează pe autorii „recordurilor”.
Pe 8 aprilie 2020, artistul plastic Gheorghe Dican a primit un email ce conținea un link în engleză. L-a rugat pe fiul său, care știe limba, să i-l citească. Așa a aflat că îi scrisese World Record Academy ca să-l anunțe că în urmă cu 16 ani realizase cel mai mare cupolă de vitralii din lume, cu o suprafață totală de 150 metri pătrați. Anul trecut, când a venit vestea de la WRA, mai multe publicații de la noi — inclusiv Adevarul.ro — au scris despre includerea cupolei în Cartea Recordurilor.
Artistul spune că nici la momentul respectiv, nici după aceea, nu l-au interesat recordurile și că nu a căutat senzaționalul: „Pe mine mă interesa lucrarea de artă. Eu nu am făcut cârnatul cel mai mare. Eu am primit o comandă ca artist plastic să fac o lucrare într-o tehnică clasică.” Așa că n-a făcut niciun demers pentru a omologa în vreun fel creația. Totuși, un prieten din Canada „mai familiarizat cu internetul” le-a scris celor de la Cartea Recordurilor și a aflat că lucrarea nu poate fi certificată, pentru că e realizată într-o manieră nouă, iar ca să stabilești un record ai nevoie de un concurent. WRA, în schimb, nu s-a împiedicat de detalii. A luat informațiile apărute în presă, i-a trimis linkul către articol și i-a cerut bani doar pentru a obține certificatul, „pe care pot să îl pun la poartă sau la intrarea în clădire”, își amintește Dican. Deși era o sumă modică, artistul le-a zis că nu are bani pentru așa ceva. „Nu mai știu cât mi-au cerut, nu sume mari. Erau chiar negociabile. Dar eu n-am bani pentru asta și nu vreau să fac paradă.”
Ce este Academia Recordurilor Mondiale
Într-un email în care evită să ofere răspunsuri concrete la întrebări esențiale, Ramona Niță insistă să precizeze adevărata motivație din spatele WRA, care, susține ea, ar fi fost fondată în 2007 de sportivi, jurnaliști și specialiști în drept. „Motivul principal a fost că existau multe nemulțumiri legate de cum funcționa atunci Guinness (în parte, și acum), care părea că acceptă după bunul plac, fără reguli obiective, doar recordurile care ajutau la vânzarea cărții lor sau la sporirea veniturilor (prin deplasarea lor la fața locului), nu și realizările meritorii (întrebați ONG-urile din Cluj, București, Sibiu, respinse de ei - spre deosebire de mall-uri care au fost acceptate toate, PE BANI. Dar sunt chiar și unii care au plătit o grămadă și au fost respinși în final, pe diverse motive subiective, la fel ca și ONG-urile amintite și care întruneau TOATE condițiile pentru a obține un record (l-au obținut de la noi).”
Pe pagina de net, WRA se recomandă drept „cea mai mare organizație de omologare din lume”. În realitate însă, Academia este o combinație de firmă care oferă certificate îndoielnice pentru recorduri și portal de știri legate de recorduri din toată lumea. Postările despre recordurile „omologate” de WRA și cele preluate din alte surse, despre recorduri oficiale, sunt publicate la un loc, într-un cocktail menit să sporească confuzia cititorilor despre natura activității WRA. În ceea ce privește omologarea, nu există nicăieri explicații despre cum decurge, ci doar mărturii despre cât de rapidă a fost procedura de obținere a certificatelor, cel mai adesea de la distanță. De altfel, însăși WRA se mândrește ca fiind „cel mai rapid serviciu de omologare din lume!”
În sistemul creat de WRA, prezența reprezentanților organizației la adjudecarea unui record nu este obligatorie. Asta deși stabilirea unui record ar trebui în mod normal atestată de observatori independenți, care să poată constata eventuale probleme.
Cei care doresc totuși să le fie înmânat certificatul la fața locului trebuie să plătească extra, o sumă fixă. WRA spune că folosește „experți și avocați locali” pentru a participa la evenimente și a înmâna certificatele. „Serviciul de adjudecare la fața locului este unul dintre cele mai populare. Acesta aduce mai multă acoperire media pentru evenimentul dumneavoastră, va atrage mai mulți participanți și vă va pune pe hartă instantaneu!”, explică pe site reprezentanții WRA.
Astfel, recordul pentru cele mai multe ingrediente cu care clienții își pot prepara singuri masa într-un local a fost acordat anul trecut unui local din Minnesota. Iar de certificarea recordului s-au ocupat avocatul local Christopher J. Parrington și Alissa Bergman de la Bergman Accounting Services, LLC, o firmă de contabilitate. Iar atunci când Jim C. Wigginton a stabilit recordul pentru urcarea și coborârea a un milion de trepte, în 135 de zile, constatarea rezultatului a fost făcută, potrivit WRA, de către șapte persoane care ar fi asistat la ziua finală, cea în care bărbatul a ajuns să urce și să coboare ultimele trepte. Nu știm însă cine l-a supravegheat de-a lungul celorlalte 134 de zile.
Până acum însă, destui clienți au apelat la serviciile și certificatele oferite de WRA, în ciuda nebuloaselor pe care e bazată organizația. De la fostul ministru al Sănătății, Victor Costache, care împreună cu clinica Polisano a primit un certificat de recordman pentru o operație chirurgicală, până la Orange, ai cărei angajați „şi-au transpus cele mai frumoase experienţe în cadrul companiei în adevărate pagini de poveste, realizând cartea Orange Experiences, cartea cu cei mai mulţi autori, scrisă în cel mai scurt timp”, sau Cotnari, care deține trei astfel de „recorduri mondiale”, printre care cel pentru cea mai mare bătaie cu șampanie. Pagina de testimoniale e, de altfel, plină de mailuri de la oameni din toată lumea, mulțumiți că și-au primit rapid certificatele comandate și că și-au văzut numele pe site-ul WRA. Un anume Giorgio Turconi, a cărui mărturie e publicată chiar de două ori, mulțumește pentru procedura „mult mai simplă decât Guinness”.
Deși se recomandă ca organizație cu sediul central în Miami, compania World Record Academy LLC nu figurează în registrul fiscal al statului Florida. Mai mult sau mai puțin întâmplător, o găsim însă înregistrată în orașul Wilmington, statul Delaware, un paradis fiscal în care oricine poate deține anonim o afacere, chiar și persoane din afara Statelor Unite. Tot în Delaware se afla și sediul firmei care se ocupa cu Nobeluri false, asemenea celui care a păcălit Academia Română.
Cum rămâne cu iconostasul?
Dincolo de faptul că Academia Recordurilor Mondiale e îndoielnică, iar procedura de omologare a recordului, pe care o invocă Ramona Niță are toate semnele unei farse, iconostasul de la Catedrala Mântuirii Neamului chiar ar putea fi cel mai mare din lume. Asta în condițiile în care Catedrala însăși este una dintre cele mai mari catedrale ortodoxe din lume.
Arhitectul Augustin Ioan crede însă că e un non-subiect. „Oricum ar fi, e doar din lumea ortodoxă, ceea ce e mult mai puțin decât lumea în general. E cum ai spune cea mai mare stupa din lume, știind că stupă au doar budiștii. Sau cam ca piticul sovietic, cel mai înalt pitic din lume.”
