Am creat o bandă desenată documentară despre Mihail Sebastian, poate cel mai cunoscut scriitor român evreu din interbelic, pentru că perioada fascistă din istoria României este, în același timp, și insuficient cunoscută, dar și aruncă o umbră care se întinde peste noi până-n ziua de azi.
De unde mi-a venit ideea să creez un webcomic despre viața lui Mihail Sebastian?
Întâi am fost un cititor al lui Mihail Sebastian. Cum povestesc și în introducerea webcomic-ului, când i-am citit prima dată jurnalul aveam aproximativ aceeași vârstă (27-28 de ani) pe care o avea și el când l-a scris și locuiam la doi pași de garsoniera de pe Calea Victoriei unde a locuit Sebastian la începutul anilor ’40. Am simțit destul de repede o afinitate față de „vecinul meu”. Stăteam pe balcon cu Jurnalul în mână și încercam să identific fereastra în spatele căreia fusese el scris, cu vreo 70-80 de ani în urmă.
Mi-a atras atenția cât de familiare îmi păreau descrierile pe care le citeam. Cât de puține lucruri s-au schimbat în 80 de ani. Chiar și atitudinea oamenilor, cel puțin a bucureștenilor, a rămas la fel. Mi-a plăcut, de exemplu, acest pasaj din romanul De 2000 de ani al lui Sebastian, în care naratorul descrie abundența bărbilor în perioade de neliniște socială și cum „tinerii cool” din anii ’30 „sunt pasionați sau simulează pasiunea, sunt descurajați sau simulează descurajarea” — la fel de valabil în 1932 ca și-n 2024.
România prezentului seamănă din ce în ce mai mult cu România lui Mihail Sebastian: de la inegalitatea economică și decalajul de dezvoltare între București și mediul rural, la neîncrederea din ce în ce mai generalizată în politicienii „clasici”. Am ajuns atât de aproape de anii ’30 încât, în momentul în care candidatura la președinție a Dianei Șoșoacă este respinsă de curtea constituțională, aceasta are o izbucnire conspiraționistă antisemită în care îl invocă chiar pe Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mișcării Legionare.
Și aici ajungem la motivul principal pentru care am pornit în călătoria de a face acest webcomic documentar. Faptul că perioada fascistă din istoria României este, în același timp, insuficient cunoscută, dar aruncă și o umbră care se întinde peste noi până-n ziua de azi.
Oare cât la sută din cei ce au astăzi pașaport românesc știu că România este țara care, în interbelic, a avut mișcarea de extremă dreaptă cu cei mai mulți adepți pe cap de locuitor înainte ca aceeași mișcare, cea legionară, să ajungă la putere? Sau câți știu că România interbelică a fost a doua țară din Europa, după Germania nazistă, cu un partid oficial antisemit la conducere (Guvernul Goga-Cuza)? Că România este responsabilă direct pentru uciderea celui mai mare număr de evrei în timpul Holocaustului, tot după Germania? În același timp, în 2024, Bucureștiul e plin de stickere cu Zelea Codreanu și cu Mareșalul Antonescu, rapperul Puya crede că ce-i lipsește României e „Căpitanul”, iar măicuțele îi cântă renumitului duhovnic Justinian Pârvu „Sfântă tinerețe legionară” de ziua lui de naștere.
De ce e relevantă biografia lui Mihail Sebastian azi?
Suntem foarte norocoși că Mihail Sebastian a ținut un jurnal care s-a păstrat și a ajuns să fie publicat, chiar dacă abia în anii ’90, pentru că destinul lui improbabil l-a dus mereu în apropierea celor mai relevante momente ale anilor ’30 și ’40. Sebastian s-a născut într-o familie de evrei la Brăila, a fost discipol al filosofului fascist și antisemit Nae Ionescu, prieten apropiat cu gânditorii Mircea Eliade și Emil Cioran, apoi victimă a politicilor antisemite în anii ’40, colaborator al comunistului Lucrețiu Pătrășcanu în preajma momentului 23 august 1944, decedat apoi într-un accident auto, la scurt timp după finalul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa. Mihail Sebastian ne însoțește la persoana întâi și ne oferă o perspectivă personală, de insider, asupra celei mai tulburi perioade din istoria României moderne.
De ce un webcomic?
Poate că webcomicul e un format mai neconvențional, dar are multe plusuri. E un mediu vizual, accesibil chiar și pentru cineva care parcă n-ar citi o carte de 577 de pagini, cât are Jurnalul integral al lui Mihail Sebastian. O bandă desenată documentară mai are avantajul că poate îngloba un volum mare de informație, fără să devină la fel de obositoare cum ar fi fost, poate, un singur video animat. Spectatorul ar fi copleșit de atâta text în voice over, pe când în format de comic poți să vii cu mai multe explicații, și poți să te joci și cu partea vizuală. E un in-between care m-a atras foarte mult.
Cine m-a ajutat?
Webcomicul face parte dintr-un proiect organizat de Diaspora Civică Berlin, care mai conține și o instalație de artă new media, care remixează conținutul benzii desenate și care a fost prezentată pe 19 octombrie la Haus des Statistik, o locație alternativă din centrul Berlinului. Instalația vine și la București, pe 8 și 9 noiembrie, la Random House, într-o atmosferă care va aminti de anii ’30.
Desenele și animațiile sunt făcute într-o echipă de trei oameni: eu, Răzvan Petre și Lu Pop. Consultanță istorică am avut de la Vlad Pașca. Și trebuie să aduc mii de mulțumiri echipei muzicale formată din Cristiana Achim, Daniel Enache, Raluca (Ruka) Furtună, George Irimescu, Șerban Popadiuc și Andrei Țîrcă (Saluna). Mai vrem să le mulțumim lui Andrei Nechifor, Laur Mareş și tuturor membrilor Diaspora Civică Berlin — în special Ioanei Dragoș, lui Claudiu Hurban și lui Alin Radu.
Webcomicul este disponibil online la adresa www.mihailsebastian.ro
