Vara asta, Scena9 și revista Glamour s-au împrietenit și vor face schimb de câteva articole. Materialul despre femeile din spatele unor festivaluri importante de la noi ca Visual Playground, Bucharest Fashion Film Festival sau Summer Well, publicat în numărul de vară al revistei Glamour, este primul din serie.
Am stat de vorbă cu fetele care te scot din casă: de la festivaluri de muzică la conferințe de design sau filme de modă, avem echipe, avem valoare și avem reprezentare (de gen). Mai exact am intrat în culisele primului festival de film de modă din România, Bucharest Fashion Film Festival, cu Ioana Diaconu și Mădălina Cozmeanu. Am navigat printre hașuri, schițe și situații limită cu fetele de la Visual Playground, festivalul și conferința de graphic design care ne aduce un strop de cultură vizuală. În fine, am dat muzica mai tare cu Claudia Cramaroc și Odile Leoveanu, care au crescut familia numită Summer Well în festivalul care este astăzi. Au ieșit povești despre drumuri întortocheate sau parcursuri clare, despre reziliență și bucurii, despre prietenii, provocări, multă muncă și mai ales, multă muncă în echipă. Mai jos găsiți povestea echipei Visual Playground. Restul citiți în revistă.
O mână de femei aprige
Visual Playground este festivalul și conferința de graphic design și ilustrație care, de aproape zece ani, construiesc punți, discuții și legături periculoase între comunitatea artistică locală și cea internațională. De la workshopuri specializate la conferințe adresate publicului larg, Visual Playground este prima și singura inițiativă de acest gen în România și se încăpățânează să nu se lupte cu morile de vânt, ci să cheme artiști care să le deseneze frumos și să le dea avânt. În spatele acestei încăpățânări se află o mână de femei aprige, una mai creativă, mai plurivalentă și mai amuzantă ca alta – căci dacă nu ar fi, nu s-ar mai povesti.
Această poveste începe în zorii lui 2010, când Paula Rusu, pe atunci studentă la Comunicare (la SNSPA) și membru al asociației studențești VIP România, pornea cu ideea acestei conferințe, din dorința de a învăța mai multe despre un domeniu care o pasiona, direct de la maeștri. Așa a prins viață Visual Playground, așa le-a cunoscut pe prietenele și colegele Evelin Bundur și Ioana Șopov, și așa i s-a schimbat și viața, pe scurt.
În prezent, echipa de schimbat vieți intră pe teren cu Paula Rusu și Evelin Bundur (ambele ilustratoare și graphic designeri freelancer), Romina Banu (masterandă la UNArte, secția Foto-Video, co-fondatoare a Dissolved Magazine, mezina familiei), Maria Surducan (ilustratoare și autoare de bandă desenată) și Miruna Modîlcă-Belgun (graphic designer freelancer). Pe parcurs au lucrat la festival și personaje de renume precum Ioana Șopov, Ramona Chirica, Cătălin Georgescu și Rareș Cinteză, iar poveștile și istoriile personale se întrepătrund cu intervenții aproape divine. Dacă Evelin ajungea aici pornind de la un poster văzut pe holurile facultății, iar Miruna începea ca voluntar, Romina acuză destinul: „Un destin pe nume Ramona Chirica”, care prin 2017 o chema pe nepusă masă la ea la atelier și îi propunea să li se alăture în această aventură. Maria, pe de altă parte, le-a luat prin învăluire: mai întâi a participat la workshopuri, iar experiența avea să o marcheze într-atât încât decidea că trebuia să facă și ea parte din nebunia pe care o vedea. Anul 2017 pare să fi fost un an bun.
Dacă fiecare s-a aruncat cu capul înainte în această petrecere cu bune și cu rele, rolurile în echipă vin și ele date cu generozitate: adică toată lumea face „ce se poate, când se poate și cât de bine se poate, pentru că totul avea deadline ieri. Fiecare a apucat cu ambele mâini ce a prins” este rezumatul fișei de post generate de Romina. De altfel, când le-am cerut fetelor să povestească 24 de ore de festival, a ieșit echivalentul unui sezon Game of Thrones condensat și scris de Phoebe Waller-Bridge, cu tot cu proiectile de ceapă destinate muralului artistic (da, ați citit bine).
Redăm un fragment din relatarea Paulei:
„Sună ceasul la 8:20, reușesc să mă trezesc buimacă după vreo două snooze-uri blestemându-mi viața, în ciuda faptului că fiecare celulă din corpul meu vrea să mă tragă înapoi în pat. Pun ceva pe mine din haosul camerei mele și mă duc spre Mezanin la workshops. Cafea, țigară, set up-ul spațiului, ah, iată că a venit speakerul, salut, bine-ai venit, hopa, n-avem cablu HDMI pentru Cintiq-ul speakerului și deci nu merge, aoleu, am rămas fără apă, comandă de pe Bringo, de unde mâncăm? Trebuie să pregătim meniu și să vedem ce vrea să mănânce fiecare, stai că-mi sună telefonul, e partenerul X, cafea, țigară, hai că ajunge speakerul Y la hotel, mă duc să-i fac meet & greet, Mariaaaaaa, speakerul Y mi-a scris și mi-a zis că nu-și găsește șoferul Black Cab în aeroport, dă-mi și mie numărul șoferului să-l sun să văd ce se întâmplă, of, trebuie să trimit contractul de sponsorizare către sponsorul Z, stai că-mi sună telefonul iar, e omul de la Bringo care ne aduce apă, mă duc s-o aduc, CÂND AU INTRAT ȘAPTE MAILURI? Ai sunat la scaune? cafea, țigară, unde-i ducem pe toți diseară să se poată și mânca și nu doar bea? Încă n-am nicio prezentare pentru conferință de la niciun speaker și acest lucru îmi provoacă o mare angoasă, la ce oră vine nacela până la urmă? Sper să nu plouă, că dacă plouă se prelinge vopseaua, ce GoPro are Cătălin, oare? Și totuși unde-i ducem pe toți diseară? Stai că-mi sună telefonul, imediat, ah, încă o veste proastă? Asta e, rezolvăm, stai că vine speakerul Z, fug să-i fac meet & greet și lui, mă-ntorc imediat și discutăm, heeeei, welcome to Bucharest, I’m Paula, nice to meet you, how’s your flight been? ALTE CINCI MAILURI? DE CE? Of, plouă”. Pare intens, dar cum e să treci printr-o astfel de experiență într-o echipă formată, în primul rând, din prietene? Romina raportează și ne asigură că „nu e nimic ieșit din comun. Îți mai dai ochii peste cap, mai bagi o replică tăioasă pe chat în febra momentului, mai scoți ochii cuiva că n-a înțeles din prima că chestia asta trebuia făcută așa și nu altfel. Dup-aia-ți ceri scuze, nu înțelegi exact ce te-a apucat. Dar e OK, că ne știm deja între noi și știm ce pitici pe creier are fiecare. Așa e-n orice relație, nu?” Adevărata parte dificilă însă o reprezintă așteptarea răspunsurilor de la potențiali invitați, parteneri, sponsori sau de la autorități. Aspectul financiar atârnă și el greu: „Partea cea mai grea e să obții banii de care ai nevoie, spune Evelin. Eu, dacă mă văd cu banii în căruță, după nu mă mai doboară nimic. Totul se rezolvă, trebuie doar să rămâi calm și să treci repede prin toate relațiile și opțiunile pe care le ai la îndemână la momentul respectiv”.
După tot acest tur de forță de haos și momente critice, vine și întrebarea-cheie: merită?
„Băi, merită pentru că îmi demonstrează că poți să faci orice dacă te străduiești suficient, spune Paula. Merită pentru că chiar e nevoie de genul ăsta de inițiative în comunitatea artistică locală și chiar aduce o contribuție importantă în peisaj. Merită pentru că au ieșit o grămadă de prietenii reale de pe urma lui și o grămadă de colaborări. Nu în ultimul rând, merită pentru că e o ocazie pentru noi toți să ne cunoaștem eroii, oameni cu care acum niște ani nu mi-aș fi imaginat c-o să ajung să mă salut, darămite să împărțim beri, glumițe și good times”.
Festivalul de ilustrație și design grafic Visual Playground a bifat vara aceasta cea de-a șasea ediție. Coafura (și fetele) rezistă.
Fotografia de copertă este realizată de către Codruț Neguț
Ilustrațiile care o însoțesc sunt făcute de Emilia Barbu
