Avē frontis!
O mie de ani au trecut de când Timișoara, urbea de pe râul Bega, a fost încoronată capitală culturală europeană. Suntem în 3023, iar Timișoara este cel mai important zettapolis din galaxie și capitală culturală galactică. De ce vă scriu? Mai întâi, un pic istorie.
Soarele Bagea Milan - În 2235, oamenii din Timișoara s-au supărat pe Soare. Li se părea că se uită la ei de sus, așa că l-au înlocuit cu un soare artificial pe care l-au numit Bagea Milan, după numele rocker-ului care a salvat Timișoara de comunism. Legenda spune că Bagea Milan nu era considerat un rocker adevărat, pentru că nu avea plete. Într-o zi, vine Nicolae Ceaușescu la Timișoara să dea bună ziua. Oamenii erau atât de triști și fără speranță pe-atunci, încât conservau bună ziua într-un borcan mare de tot, să le ajungă mai multe zile. Rockerii au început să dea din plete, protestând, să trezească din letargie poporul. Bagea Milan dădea și el din plete, dar pentru că nu avea plete, fiind chel, dădea doar din cap și părea că aprobă regimul totalitar. Un rocker s-a răstit la el, i-a zis că face de râs lupta anti-sistem și l-a lovit cu pleata peste chelie. Bagea Milan, sânge de iugoslav, i-a dat un cap în gură. Apoi a început să împartă capete în gură în stânga și-n dreapta. Nu se putea opri. Rockeri, oameni, femei, copii, pisici, câini, Securitatea, iar, la sfârșit, Dictatorul și borcanul mare de tot cu bună ziua. Toată lumea a căzut secerată. Bagea Milan răsufla din greu cu fruntea înroșită, strigând jebem vam usta rumunska. Din depărtare se auzea, din ce în ce mai tare, melodia Jugoslovenka de Lepa Brena.
Clădirile au formă de calorifere – În anul 2267, un ciclon teleportor, fenomen meteorologic apărut pentru că vechiul soare era pe fundul râului Bega, ca să se uite Timișoara la el de sus, fuzionează librăria La Două Bufnițe, barul Scârț, teatrul Auăleu, Muzeul Consumatorului Comunist și cofetăria Verona în cofeteatrul comunist Bufnițele fac scârț sau auăleu. Un an mai târziu se construiesc primele clădiri rezistente la cicloane teleportoare. Acestea au formă de calorifere, în memoria anului 2021, când Timișoara nu avea căldură în calorifere, iar un copil a îndrăznit să spere într-o lume mai bună și a scris o scrisoare primarului Dominic Fritz:
Dragă Dominic Samuel Fritz,
M-am trezit azi cu piciorușele reci. M-am trezit azi cu mânuțele reci. Am frecat piciorușele reci de mânuțele reci, să le fac calde, dar au rămas reci. Am pus mânuțele și piciorușele pe calorifer, să le fac calde, dar au rămas reci. Caloriferul s-a făcut rece, dar nu pentru că ar fi trecut răceala mânuțelor și piciorușelor în el, ci pentru că era deja rece.
M-am dus să fac duș. Am intrat în duș. Ay Ay Ay pielea de pe mine. Ay Ay Ay fundulețul meu. Dușul era rece. Ies din duș, mă învelesc în pături. Îmi frec fundulețul cu cremă Nivea, să-l readuc la viață. Îmi curge nasul și strănut. Curg mucii. Mă trag lângă calorifer înfofolit în pături. Omul păturilor. Ating caloriferul. Inima caloriferului nu mai bate. O lacrimă îmi curge din ochi, dar nu cade. Apuc lacrima de gheață cu mânuțele înghețate și o pun pe calorifer. Apuc încă o lacrimă și o pun pe calorifer. Lacrimile mele înghețate stau pe calorifer, ca pe un catafalc funerar. Ochii mă dor. Curg mucii.
Unde e căldura, Dominic Fritz? Să mi-o dai înapoi! Să i-o dai caloriferului înapoi! Să le-o dai piciorușelor, mânuțelor și fundulețului meu înapoi! Să le-o dai lacrimilor mele înapoi!
Semnat, cu respect, Gaby, un Timișorean!
De-atunci, Timișoara n-a mai dus lipsă de căldură, iar caloriferul a devenit un simbol al rezistenței.
Teatrul de păpuși din Grădina Edenului
În anul 2403, în Parcul Rozelor, loc vestit pentru verdeaţă şi trandafiri, cade un meteorit şi-l transformă într-o întindere de nea, populându-l cu maimuţe cu cap detaşabil și tigri polari cu antene care imită vocea umană. Într-o zi, dintr-un tufiș de trandafiri albi, ies două forme umane, ca niște manechine, fără sex sau trăsături faciale. Au un mers legănat și încep să facă semnul crucii. Presa locală îi numește Adam și Eva, iar parcul devine Grădina Edenului. Mitropolitul Banatului le pune întrebări despre natura lui Dumnezeu, dar vede prea târziu tigrul care-l pândea dintr-un tufiș de trandafiri albi, mânuind cei doi umanoizi cu ajutorul antenelor. El și ceilalți înalți prelați creștini care-l însoțeau sunt înghițiți de tigrul ale cărui antene țes închipuiri umanoide care aduc cu preoți, regi și profeți din Biblie, pe urmă cu mitropolitul însuși, soția, copiii și părinții săi, identități care se topesc unele în altele. Parcul este închis, dar în 2493 Primăria se decide să-l facă atracție turistică. Oameni din toate colțurile lumii vin să vadă cum tigrii edenieni țes cu antenele lor istoria omenirii. Maimuțele sar și fac tumbe, aruncând cu capul detașabil în sus sau dând cu el de pământ.
Langotheria anarho-queer Béla Langóși
Între 2023 și 3023 două lucruri au rămas neschimbate în Timișoara: capitalismul cis-heteropatriarhal și încercările zadarnice ale grupărilor anarhiste de-a găsi o alternativă la el. Nimeni nu știe când a început povestea cu langotheria anarho-queer Béla Langóși. Părea o legendă urbană. Mai mult o glumă. Născută din exasperare și neputință. Langotheria bântuia spații liminale, garaje, hale sau mall-uri în paragină, locuri uitate de capitalism. Uneori cimitire. Li se arăta doar celor din comunitatea anarhistă. Cum? De ce? Langoșii Béla Langóși erau gratuiți și se mâncau în compania statuilor de ceară ale lui Peter Murphy, Rozz Williams și Lydia Lunch, și pe muzica celor de la Bauhaus, Echo & the Bunnymen, The Cure și Joy Division. Avea un confesional în care oamenii își spovedeau păcatele capitaliste statuii de ceară a lui Siouxsie Sioux, răspunzând la întrebarea - ce păcate ai comis în numele capitalismului luna aceasta? Un refugiu temporar. Un loc în care se discutau idei anarhiste și se mâncau langoși. Nu puteai sta mai mult de o zi. Trebuia să pleci. Ca să faci Revoluția. Anii treceau, langotheria anarho-queer Béla Langóși era la fel, capitalismul cis-heteropatriarhal era la fel, langoșii aveau același gust. Dar erau mereu foarte buni.
Orașul care a doborât Soarele colonizează Luna
Sanctuarul lunar Sepale este centrul în care au fost puse bazele cyberangelologiei, o știință născută în urma unui eveniment petrecut în anul 2885, în care oameni goi și cu aripi au început să cadă din cer, lăsând gropi angeloforme în câmpiile din jurul Timișoarei. Sanctuarul a fost construit în 2697, pe partea întunecată a Lunii, pentru adăpostirea păsărilor cu gene divine (mutații care nu putea fi explicate științific, posibil un efect al radiațiilor Bagea Milan). Cele mai periculoase păsări erau porumbeii fără umbră, cu patru aripi și nimburi deasupra capului. Ouăle lor erau găuri negre, motiv pentru care puii se nășteau fără umbră. În acele vremuri tulburi, 654 de clădiri, 789 de copaci, 16 câini, o pisică, un melc și 300.562 de persoane și-au pierdut umbrele în ouăle porumbeilor din Timișoara.
Squat-urile Păcii – numele dat de comunitatea anarhistă, în anul 3019, clădirilor abandonate de lângă craterul Leviatanului, corpul ceresc prăbușit în canalizarea Timișoarei, în urmă cu peste o mie de ani, și o sursă infinită de anvelope și poluare. Fragment dintr-un interviu:
De ce sabota comunitatea anarhistă producția de anvelope a Leviatanului? Voiau să mergem pe jos la job? Ca să aflu, m-am întâlnit cu Gabriela, o anarhistă din Timişoara.
- De ce urâți anvelopele? Vreți să mergem pe jos la job? Leviatanul e parte din istoria Timișoarei. E tata și mama. De ce vă urâți părinții? Nu e asta strigător la cer?
- Leviatanul e parte din istoria Timișoarei, ca și poluarea pe care a produs-o. Acum aproape 800 de ani am dat jos Soarele de pe cer și l-am înecat în Bega, pentru a ne putea uita la el de sus, dar încă avem capitalism, poluare și mașini cu roți. Nu e asta strigător la cer?
*
Am ajuns la motivul pentru care vă scriu. Leviatanul în jurul căruia s-a dezvoltat Timișoara este din ce în ce mai mare. Cantitatea de fum pe care o elimină prin turnurile strâmbe de pe spinare este și ea mai mare. Degeaba ești zettopolis și capitală culturală galactică, invidiată de frunțile netede ale bucureștenilor și clujenilor, dacă nu poți respira. Știința a creat meduze biomecanice pentru purificarea aerului, însă cu rezultate modeste. Am încercat să fabricăm anvelope prin alte metode, dar mașinile refuzau să pornească. Iar poluarea nu e singura problemă. Au fost cazuri de oameni care, explorând habitatul creat de Leviatan, s-au prefăcut în obiecte circulare. Le puteai vedea chipurile îngrozite imprimate pe monede, acadele, ceasuri, ghemuri de lână. Dacă nu luați măsuri, Timișoara va ajunge capitala culturală a anvelopelor și a altor lucruri rotunde.
Am văzut un copil alergând după o pisică în craterul Leviatanului. Când au urcat la suprafață, n-au mai fost un copil alergând după o pisică. Ci o roată mai mare și una mai mică. Rostogolindu-se.
