Un video-reportaj la Arboretumul Simeria, cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone din România și printre cele mai bogate zece locuri din Europa în ceea ce privește biodiversitatea.
La Simeria, un orășel puțin cunoscut din județul Hunedoara, am dat peste una dintre cele mai valoroase expresii ale vieții naturale.
Orașul se află într-o zonă pe care majoritatea o considerăm de tranzit, dinspre est spre vama Nădlac, trecând mai departe spre vestul european. În copilărie, când mergeam de la Cluj spre bunicii din Hunedoara, mă încânta oprirea prea lungă pe care o făcea trenul la gara Simeria Triaj. Mi se spunea că ne aflăm într-un important nod de cale ferată și îmi făcea plăcere să privesc manevrele locomotivelor, să mă dau jos din trenul accelerat ca să inspir aerul greu de gară. Când ești copil, orice experiență nouă e impresionantă și rămâne cu tine mult timp.
Timp de 25 de ani nu am mai ajuns prin zonă. În urma mai multor evenimente nefericite, am moștenit casa de la țară a bunicilor, situată în vecinătatea Simeriei. Mi-am propus să o renovez și să mă retrag aici pe timpul verilor care devin din ce în ce mai insuportabile în București.
Așa se face că m-am întors în zonă și am început să explorez ce e de văzut și făcut. M-am uitat peste Simeria pe Google Maps și am urmărit „din satelit” platforma industrială feroviară în semi-paragină, iar la un zoom out am observat că jumătate din oraș e, în fapt, pădure - Arboretumul Simeria.
Cele 70 de hectare ale parcului dendrologic de la Simeria mărginesc orașul în partea de nord. Istoria sa începe odată cu inițiativele câtorva familii de nobili maghiari din zonă, (Gyulay, Kun, Fay și Ocskay) de a aduce plante exotice în domeniul de pe lângă castelul Bela Fay. Aflat pe marginea râului Mureș, domeniul e locul perfect pentru experimente botanice, grație umidității garantate de microclimatului Mureșului. Așa se face că la finalul secolului al XVIII-lea, în pădurea naturală de luncă începea să prindă contur Arboretumul Simeria de azi, cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone din România. Cel mai vechi document care atestă existența parcului este din 1763 și menționează o alee de castani, următorul arbore introdus fiind salcâmul. A fost pentru prima dată când a ajuns la noi salcâmul, cel puțin pe căi atestate.
Suprafață notabilă de teren, destinată creșterii și expunerii efective a diferitelor tipuri de arbori, arbuști, liane și alte plante, valoroase din punct de vedere forestier și ornamental, care pot crește într-o zonă dată, precum și întreținerii, etichetării corecte și a studiului plantelor existente și nou introduse. (Sursa: Icashd.ro)
Am citit recent Magnificent Rebels: The First Romantics and the Invention of the Self (2022) scrisă de Andrea Wulf, o carte despre primii romantici și mișcarea pe care o pornesc aceștia în orașul Jena. Wulf scrie despre cum primii romantici sunt și printre primii anarhiști rebeli care se împotrivesc mecanizării și industrializării lumii, căutând moduri de expresie apropiate mediului și naturii umane. În linia asta-mi explic, poate, și inițiativa familiilor nobiliare maghiare de a-și aduce natura mai aproape. Bineînțeles, să ai un astfel de parc este și o chestiune de statul pe care nobilii vremurilor au punctat-o din plin în secolul XVIII.
Conacul Bela Fay a fost destul de grav avariat în timpul revoluției de la 1848, și prima renovare s-a făcut între anii 1870-1880. Din anul 1918, familia Ocskay a devenit proprietara conacului, iar nobilii au reamenajat parcul dendrologic din apropiere.
După al Doilea Război Mondial domeniul a fost naționalizat și din anul 1954 aici s-a înființat Stațiunea de Cercetări și experimentări forestiere Simeria.
Am ajuns la Arboretum Simeria în primăvara lui 2023, împreună cu soția mea. Am avut senzația că ne-am teleportat pe planeta Pandora din Avatar 1. Pe cele 70 de hectare ale Arboretumului se găsesc mai bine de 2000 de specii de plante. Aduși de prin SUA, China, India, Nepal, arborii s-au simțit ca acasă în lunca Mureșului, atingând astăzi dimensiuni gigantice. Pe lângă asta, cei care au administrat de-a lungul timpului domeniul s-au asigurat că stejarii și plopii din pădurea originară rămân din loc în loc pe poziții, pentru a asigura protecție plantelor noi introduse.
Am revenit la Arboretum cu camera de filmat și am stat de vorbă cu domnul Daniel Pitar, şeful Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) Simeria. Am plecat acolo gândindu-mă că ce am văzut și mi-a plăcut e făcut în colaborare - mâna omului lucrând cu natura locului. Ce a început ca ambiția romantică a nobililor maghiari și a fost dus mai departe de avântul cercetării din regimul comunist în secolul XX, care dorea să afle cum se pot naturaliza specii de arbori care să crească cât repede pentru dezvoltarea socialistă a țării, a ajuns azi o oază de biodiversitate fabuloasă, aflată pe locul 10 în Europa și pe 101 în lume ca număr de specii, conform Encyclopædia Britannica.
Nu avem vreo universitate în Top 1000 Shanghai Ranking, dar avem Arboretumul de la Simeria pe locul 101 mondial, în ceea ce privește bogăția de specii. Mi-aș dori să nu pierdem asta.
