Tu citești orașul? Noi l-am luat la pas și l-am citit, la lumina ultimelor zile de vară, ca pe un text uriaș, pe care-l locuim cu toții. Am citit neoanele Bucureștiului, care-ți cântă agresiv ce să cumperi și cât de reduse-s prețurile; foile lui A4 care cumpără păr, fac puțuri, caută lucrători și pisici pierdute; îndemnurile să privești și să nu te preocupi; declarațiile de iubire pentru fete și băieți care nu par să aibă niciodată nume de familie; graffitiurile, tag-urile, bomb-urile, whole car-urile și stencil-urile - care protestează, laudă, critică sau avertizează; afișele bricolate la xeroxul din cartier sau cu pixul sau cu o cariocă: despre covrigi, bere, roșii ff zemoase, pepeni și cireșe dulci; supărările de suporter și obrăzniciile de copil, care descoperă cuvinte interzise și le înșiră pe toți pereții, ca să-și însușească puterea lor.
Am citit orașul și i-am așezat cuvintele în versuri, versurile-n idei. Am încercat să vedem Bucureștiul drept poezie și am scris poezia asta cu imaginile de mai jos. Nu-i genul de poem pe care să-l citezi în carnețelul de expresii frumoase - dar poezia Bucureștiului vara nici n-avea cum să fie altfel.
O producție Black Horse Mansion
Coloană sonoră: Steaua de Mare, Babadag
