Nici bine n-am apucat să-l întreb pe Google How many..., că motorul mi-a și completat serviabil căutarea: How many pokemons are there? Nu, nu voiam să aflu câți pokemoni zburdă liberi în realitatea augmentată, ci câte fotografii cară bucăți din realitatea old school în realitatea digitală a rețelelor sociale. Facebook zicea anul trecut că, la fiecare 24 de ore, încărcăm două miliarde de imagini, iar Instagram rotunjea numărul de fotografii încărcate zilnic la 70 de milioane. Dacă peste vreo sută de ani vor supraviețui serverele, sateliții și cablurile transoceanice prin care curg și zac toate frânturile noastre încriptate în .jpg, .png & co, oamenii lui 2116 vor avea cea mai limpede și crudă arhivă a vieților noastre de zi cu zi. În care pokemonii se hrănesc cu pulbere de stele lângă vreo gară unde, nu cu mult timp în urmă, cineva și-a detonat o vestă cu explozibil.
Chiar dacă a democratizat fotografia într-un ritm pe care, când încă butonam bezmetici la primele mobile, nimeni nu și l-ar fi închipuit, telefonul nu și-a câștigat încă un statut solid în arsenalul fotografiei profesioniste. Oricât ar fi de smart, pentru moment nu face față, tehnic vorbind, camerelor care despică firul realității în infinite subtilități. Cu toate astea, pe măsură ce numărul de megapixeli ai obiectivelor crește, iar aplicațiile devin din ce în ce mai inteligente și accesibile, telefonul ca aparat foto câștigă din ce în ce mai multă încredere. De altfel, nu demult, Michael Cristopher Brown a devenit primul fotograf din portofoliul agenției Magnum care-și construiește imaginile prin camera de la smartphone.
Am vrut să sondăm terenul în rândul fotografilor din România, așa că i-am rugat pe 13 dintre ei să scormonească prin albumele din telefoanele lor și să ne spună ce relație au cu telefonul-cameră. Le-am dat ca temă vara - și bine am făcut: cât am încărcat imaginile în galeriile de mai jos, am trăit cât alții în 13 veri.
Ciprian Hord
În urmă cu vreo doi ani am aflat că telefonul mobil are și cameră foto. Apoi am descoperit Instagram și am devenit obsedat de fotografia cu telefonul. Drept e că, din punct de vedere tehnic, calitatea e slabă, dar, de multe ori, fotografiind cu telefonul reușesc să surprind magia unui moment mai bine decât cu un aparat foto.
Andrei Pungovschi
Larisa Baltă
cargocollective.com/bylarisabalta
N-am avut niciun regret când mi-am luat Huawei-ul. Era cât pe ce să dau 3 lei pe el, dar a uitat curierul să mi-i ceară. Abia după ce mi-am instalat Instagram-ul am înțeles că telefonul e mai la îndemână, mai ușor de pornit și folosit în momente cruciale și mai subtil, când faci poze pe furiș. Plus că mi-am stabilit eu această regulă în cap, să nu pun pe Insta decât poze făcute cu telefonul.
Long story short, am făcut din Huawei bici și mi-a devenit companion de nădejde în toate momentele în care m-am rătăcit ca fraiera prin cartiere, când am ieșit în șlapi până la magazinul de la colț și pe drum am fost luminată de raza inspirației, sau când am ginit vreun sfat prețios pe pereții liftului.
Și e un exercițiu mișto. Nu numai să te descurci cu o lentilă care abia vede linia care desparte marea de cer, care nu știe bokeh, dar care are avantajul de a-ți sta aproape în permanență în mâini, înghiontindu-te - hai, fă și tu o poză.
Hajdu Tamás
Nu prea fac poze cu telefonul, deși calitativ sunt deja mulțumitoare. Pur și simplu nu mi-e natural să-l îndrept spre subiect. Instinctiv pun mâna pe aparatul foto și nu pe telefon, pe care oricum îl port mereu la mine. Singururele dăți când pozez cu telu' e atunci când apare vreo scenă la care zic că „da, asta e de Instagram“ - adică pozele-alea la care nu ești sigur că-s bune pentru portofoliu, dar nici de aruncat nu sunt.
Ioana Moldovan
Când mi-am luat primul iPhone, eram încântată să mă joc cu diversele filtre. Cred că în perioada imediat următoare am făcut cele mai multe poze cu telefonul. Dar probabil, așa cum un copil se satură de o jucărie nouă și revine mereu la aia veche, dar îndrăgită, așa și eu m-am întors repede la aparat. Telefonul rămâne, în ce privește fotografia, o jucărie pe care o mai folosesc când nu am vreun aparat foto cu mine sau când surprind momente din viața personală.
Vlad Petri
În multe situații, telefonul e mai la îndemână, îl scoți imediat, apeși pe buton, adaugi un filtru și încarci fotografia pe net. Cel mai enervant e momentul în care cadrezi, vrei să surprinzi exact momentul ăla și te sună un număr necunoscut.
Dacian Groza
Telefonul e obiectul fără de care nu ies din casă și aparatul foto pe care îl am întotdeauna cu mine. Îl folosesc fără pretenții. Când ceva îmi atrage atenția, fac o poză din mers.
Florin Lăzărescu
Spre deosebire de un aparat foto adevărat, mobilul are un mare avantaj: nu atrage atenția, nu sar zece perechi de ochi pe el, când îl scoți în public. E discret, te lasă să intri în sufletul omului de lânga tine. Fie cu DSLR-ul, fie cu mobilul, mă intereseaza întotdeauna să surprind același tip de cadre: cele care spun o poveste. Adică îmi fac altfel treaba de scriitor, eu neconsiderându-mă nicio secundă un fotograf.
Ioana Cîrlig
Bogdan Gîrbovan
Am o relație destul de intimă cu telefonul. Cred că telefonul fiecăruia (mai ales fotograf) devine un jurnal intim, delicat, sincer (aici ar fi aspectul technic restrâns și nu te mai gândești), îl pot cosidera chiar un aparat de schițe foto.
Adi Bulboacă
Cred că cel mai mult, cu telefonul îmi fac selfie-uri. Mai scot telefonul când vreau sa urc repede ceva pe internet. Nu iese nimic needitat din telefon. În rest, fotografiez de la detalii mici de tot, pâna la cele mai largi cadre cu peisaje, sau pășunisme, cum le zic eu.
Mihai Barabancea
Cosmin Bumbuț
Kodak a democratizat fotografia, telefonul cu cameră foto a făcut-o universală. E mare lucru să ții în palmă un obiect care e aparat de fotografiat, computer, hard disk extern, laborator foto și sală de expoziție. Telefonul te eliberează de kilograme (de scule), complexe și inhibiții. Telefonul îți dă intimitate și anonimitate într-o mare crescândă de cowboy digitali. Telefonul de pune la joacă.
