Eram la o cafenea din Iași, cu o prietenă care-mi povestea cât de multe planuri avea și la cât de multe a trebuit să renunțe din cauza pandemiei. Eram afară, pe terasă. În momentul ăla am știut că vara asta va fi altfel decât cele de până acum. Cu 17 ani împliniți, tot ce voiam era puțin mai multă libertate. A trecut ceva timp de când am cântat noaptea pe străzi, de când am fugit prin ploaie. Am fost și sunt speriat de virus. Tot ce aș fi vrut vara asta ar fi fost să lucrez la o cafenea micuță, unde știu că aș fi cunoscut atâția oameni. Voiam să-mi caut o haită de oameni care, la fel ca mine, scriu, citesc, beau cafea și vor să fie mai buni. Cu un virus care încă bântuie și cu o economie careia îi va lua ceva să se refacă, se duce și planul ăsta de pe listă. Îmi rămân serile de prin terasele cu distanțare socială, plimbările lungi pe Copou, un jurnal și o inimă. Știu că sunt mulți adolescenți ca mine, cu planurile de vacanță date peste cap de coronavirus, așa că i-am invitat pe unii dintre ei să-mi spună cum își petrec prima vacanță de vară pe timp de pandemie.
Resimt o presiune aproape absurdă de a face lucruri extraordinare
Daria Ancuța, 17 ani, Constanța
Există o idee general acceptată că vara dintre clasa a XI-a și clasa a XII-a este ultimul moment de libertate deplină din viața oricărui elev - înainte de mult temuta clasă a XII-a, înainte de BAC, de examene de admitere la facultate ... de viață. Resimt o presiune aproape absurdă de a face lucruri extraordinare – genul acela de experiențe pe care le vezi în orice coming of age movie de pe Netflix. Dar cum poate vara mea să fie acest prag între copilărie și maturitate atunci când pandemia rescrie complet conceptul de vacanță de vară?
În mod normal, o vară într-un oraș de la malul mării ar însemna petreceri, răsărituri pe plajă alături de prieteni și festivaluri. Însă cum toate acestea reprezintă opusul distanțării sociale recomandate, m-am hotărât să make the best of what I’ve got. „Captivă” în triunghiul teatru-literatură-film pe care mi l-am desenat singură și la adăpostul căruia mă simt cel mai confortabil, mi-am propus să-mi petrec vacanța plimbându-mă de-a lungul laturilor lui. Simt nevoia acută a perspectivei feminine în literatura noastră și vreau să ies din „cușca” restrictivă a literaturii de BAC. Scena internațională se află acum doar la un click distanță – vreau să înțeleg ce înseamnă a face teatru în diferite părți ale lumii și, în același timp, să mă familiarizez cu filmele Noului val românesc. Vacanța mea de vară e un scenariu de film în care fiecare scenă începe cu INT[erior]. E o piesă de teatru în care statul în casă joacă rolul principal. E un mic bildungsroman în care probele nu mai sunt eu vs balaurul cu 3 capete, ci se poartă 1:1 – eu vs eu, într-o continuă încercare de a găsi un echilibru între lumea exterioară și lumea mea interioară.
Vara asta voi aprecia fiecare ieșire, oricât de măruntă
Mălina Turtureanu, 18 ani, Iași
În ultimul timp evit instinctiv să mă gândesc la viitor, căci orice posibil plan de vacanță mă crispează din cauza pandemiei & a incertitudinii crescânde pe zi ce trece. Încep să mă obișnuiesc cu gândul că e prea riscant pentru un trip nebun pe litoral în viitorul apropiat (toate story-urile disperate de pe instagram îmi validează reținerile), iar taberele în care
trebuia să merg s-au mutat toate buluc pe finalul lui august (pe care toată lumea îl așteaptă cu ardoare, de parcă Covidul ar fi venit la pachet cu o dată de expirare). Nu vreau să sune a unul dintre clișeele pe care le taxam până acum o lună, dar cred că vara asta voi aprecia mai sincer fiecare ieșire, oricât de măruntă. Ca acum două săptămâni, când ne-am adunat câteva fete la o colegă acasă și am ajutat-o să culeagă cireșele din grădină și am simțit pentru prima oară for real că a început vacanța de vară. În următoarele luni mă văd la mai multe picnicuri cu prietenele, poate și cu cortul (ar fi șansa mea, nu am mai fost până acum) sau stând într-un hamac sub un copac și citind o carte bună. Până la urmă, una dintre puținele certitudini pe care le am legate de vacanța aceasta incertă a rămas refugiul garantat al bibliotecii mele. Proaspăt aranjată pe culori și sortată mai riguros decât în ultimii trei ani la un loc. Hai că tot a fost și carantina asta utilă la ceva.
Teama de a face planuri
Teodora Lovin, 19 ani, Tulcea
Dacă s-a schimbat ceva la vara asta este faptul că s-a instaurat teama de a face planuri. Nu numai că vorbim despre o restrângere propriu-zis spațială, ci și de una mentală – atât timp cât suntem într-un habitaclu care deja devine constrângător, posibilitățile estivale implicit se diminuează sau, altfel spus, se individualizează. Astfel, vara asta va fi dedicată acelor lucruri pe care timpul nu mi-a îngăduit să le fac până acum: să termin cărțile vrăfuite în bibliotecă, fie pentru că sunt prea stufoase (500+ pagini – un Thomas Pynchon care tot așteaptă să fie citit), fie pentru că cititul în sine vine la pachet cu nenumărate recitiri (Cuvintele și lucrurile, a lui Michel Foucault, din categoria lecturilor cu creionul în mână); să ascult playlisturile Mariei Balabaș până la epuizare; să bifez lista de must see cu titluri din cinemaul non-european (Lav Diaz, de pildă). Și apusurile... să urmăresc acele apusuri de la Dunăre pe care fiecare vară le aduce și pe care nicio pandemie nu le poate – sper – schimba.
O vară ceva mai liniștită
Ioan Coroamă, 19 ani, Iași
Venirea virusului și implicit instaurarea carantinei m-au făcut să conștientizez cât de mult îmi iubesc grădina și că o perioadă ceva mai lungă de pasivitate socială nu ar trebui resimțită numai ca pe-o constrângere, ci în primul rând ca pe un prilej de curățare a corpului de toată poluarea și haosul mundan sau ca pe un prilej de testare și (re)dobândire a răbdării.
Verile mele au fost mai mereu perioade alerte, cu multe ieșiri, fie la prieteni ce stau singuri acasă, fie cu mașinile prin oraș, fie la petreceri de minimal. Ziua citeam câteva ore, iar noaptea eram plecat pe undeva, distrându-mă de cele mai multe ori până dimineață.
Întrebându-mă cum va arată prima mea vară după apariția virusului, primul răspuns venit în minte a fost acela al unei veri ceva mai liniștite, în care n-o să ies prea des în locuri închise și aglomerate. Voi prefera mai curând plimbările prin natură, unde distanțarea socială poate fi menținută cu mai multă ușurință de către un grup de prieteni.
O vară perfectă și plină de fericire
Daria Cocîrla, 17 ani Fălești (Rep. Moldova)
Iubire, prietenii, poezii recitate nopților și libertate. Probabil am așteptat vara asta toată viața, o vară perfectă și plină de fericire. Am planificat din decembrie 2019 cum va decurge totul, unde voi merge, cu cine, și cu ce ne vom ocupa timpul. Până în luna martie au avut loc câteva schimbări de locații, anturaje, preferințe, dar schimbările astea m-au făcut cea mai fericită ființă. Dar apoi, în luna lui martie s-a anunțat carantina, știți cum a fost, dar problema cea mai mare s-a dovedit că sunt din Republica Moldova. Credeam că voi sta o săptămână acasă și mă voi întoarce în România, dar acea săptămână s-a transformat într-o veșnicie și câteva luni. A fost o perioadă grea, dar acum mă văd vie și nevătămată, trecută prin ce credeam că va fi imposibil.
Deja suntem trecuți de o lună a verii și nu-mi prea vine să cred, a zburat la fel de subtil, de parcă e o rândunică care dispare fără urme într-una dintre țările calde.
Recent, am fost o săptămână la Iași și am început să simt altfel căldura soarelui, practic simțeam că am revenit acasă. Vara asta sper să o petrec în România, nu-mi pasă unde, doar vreau să mă bucur de această țară, cel mai frumos diamant din toate lumile, chiar dacă este neșlefuit.
O să merg cu trenul! Nu contează unde
Tavi Mateiciuc, Iași, 18 ani
Am terminat cu Bacul, iar acum pot să mă relaxez și să îmi fac griji pentru admitere puțin mai târziu. Știam de anul trecut că vara asta o să fie diferită și că nu o să bifez ca „făcut" toate dorințele pe care le aveam încă din clasa a noua. Mai știam că tot vara asta o să trebuiască să renunț la anumite activități, ca să mă focusez pe admitere. Dar uite că nu vreau să renunț la nimic. Vreau să găsesc o soluție pentru „a împăca și capra și varza". Așa că o să îmbin munca cu distracția, o să văd partea plină a paharului și o să am o stare bună. Prin urmare, vara mea o să sune cam așa: o să mă DISTREZ pentru admitere, o să DANSEZ și o să CÂNT ca să scap de cuvântul ăla care începe cu S[tres], o să mă PLIMB – la propriu, o să fac plimbări prin oraș, la figurat, o să mă plimb prin materia de admitere. Până și cu pandemia asta am învățat că trebuie să mă distrez ca să supraviețuiesc și că este necesar să mă folosesc de fiecare portiță de scăpare ca să nu rămân constant blocat între patru pereți. Zilele trecute auzisem că trenul anul ăsta o să fie gratis pentru elevi, sau ceva de genul. Fix la genul ăsta de portițe mă refer. Gata! O să merg cu trenul! Nu contează unde merg, atâta timp cât sunt într-o continuă mișcare. Îmi promit că de azi nu o să mă opresc, că nu o să bag scuza cu „am de învățat, nu pot să ies" și că o sa fac vara asta, și nu numai, un proiect la care trebuie sa lucrez zi de zi.
Vara aceasta este despre dezvoltare
Ștefan Adrian, Alexandria, 18 ani
Vacanța de vară reprezintă o mare provocare pentru mine, majoritatea timpului dedicându-l participării la diferite cursuri de dezvoltare personală, participarea la un festival de teatru și organizarea unor evenimente, prin intermediul proiectului pe care l-am inițiat acum 3 luni, Suntemtineri.ro)
Vara aceasta o sa fiu prezent la Festivalul Național de Teatru „Ideo Ideis”, festival cu renume în județul Teleorman, unde tineri și trupe de teatru din mai multe colțuri ale țării se întâlnesc pentru cateva zile în Alexandria– de la scenete de teatru, la cursuri de formare și dezvoltare artistică. Eu, alături de membrii proiectului Suntemtineri ne dorim să facem această vară să nu fie una care să se uite ușor. Vom oferi o mână de ajutor tinerilor și comunității în care trăim și vom încerca să organizăm evenimente mici, de care să beneficieze toți. Vara aceasta este despre dezvoltare, despre socializare și unitate.
În loc de excursia în Europa, am făcut turul online al obiectivelor pe care urma să le vizitez
Daria Duța, 15 ani, Alexandria
Pentru mine, vara ar fi trebuit a începe cu o excursie de 10 zile în Europa alături de colegi și prieteni, un alt vis spulberat de grandoarea pandemiei. Ar fi urmat două tabere incitante ( una fiind la cort), pe parcursul cărora aș fi redescoperit natura în cel mai frumos mod cu putință. Serile la focul de tabără, când ne-am fi jucat, am fi povestit și cântat, ar fi fost nelipsite, precum și zilele de drumeții în care fiecare popas este o comoară pentru picioarele noastre obosite de la atâta mers. Munții ne-ar fi așteptat să urcă, pe fiecare culme. După muzee, palate, munți și focuri de tabără, aș fi vizitat marea. Îmi este dor de viața de dinainte!
În loc de excursia in Europa, am făcut turul online al obiectivelor pe care urma sa le vizitez! Tabără cu cortul s-a desfășurat online și s-a dovedit a fi o experiență cu adevărat inedită! Peste ceva timp îmi voi vizita bunica și mă voi bucura de gemurile și dulcețurile ei! Și marea mă așteaptă-n august, dacă toată această poveste va fi pe punctul de a se încheia (tot merg la mare :)). Timpul rămas îl voi petrece pentru a mă (re)descoperi pe mine, deoarece câteodată avem nevoie și de asta. Există viață și înainte, și după pandemie!
Să iau din toate câte puțin
Roxana Bobric, Piatra Neamț, 18 ani
Cu toate că nu îmi fac planuri pentru viitorul îndepărtat și de obicei îmi planific activitățile de la o săptămână la alta, pandemia mi-a dat totuși peste cap programul într-o oarecare măsură. Mă gândeam uneori să încep școala de șoferi vara asta, dar acum pentru mine nu mai este posibil. Nu renunț totuși la idee.
Vacanța o folosesc pentru a mă dezvolta în domeniile de interes pentru mine, pentru a citi teancul de cărți care a crescut pe birou sau pentru a trăi momente încărcate emoțional - o să privesc un cer înstelat, o să ascult cum bate vântul printr-o pădure sau o să ascult păsările de la 6 dimineața.
Cum sunt interesată de teatru, deja am început sa particip la cursuri și nu mă voi opri aici: am participat la cursul de dramaturgie Drama pentru toți, recent la cursurile de dramatizare și actorie DramaZoom și am fost acceptată ca voluntar asistent pe partea de promovare în proiectul SafeSpoTT de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț.
Activitatea trupei de teatru din liceu pe care o coordonez a fost întreruptă o perioadă, așa că ne-am reorganizat și am decis sa facem din online un prieten și mai bun: în lunile următoare vom continua sa avem proiecte de la distanță având „reprezentații" pe pagina de Facebook a trupei - Trupa de Teatru Septembrie 2.
Voi încerca să am o rutină, să iau din toate câte puțin - sport, natură, fericire, teatru, muncă, muzică, prietenie. Și să privesc mai des cerul!
