Cel mai activ autor de benzi desenate în România este un domn de 88 de ani pe nume Puiu Manu. Lansat în 1957 în revista Cravata roșie și impus impetuos în reviste de profil precum Arici Pogonici, Luminița sau Cutezătorii, dar și prin numeroase cărți ilustrate ori albume publicate în vechea colecție Stadion (unde au apărut și alte piese clasice ale genului), Puiu Manu a rămas în picioare după ce căderea comunismului a aruncat la gunoi – cel puțin într-o primă fază – vechile scenarii și planșe.
În ultimii ani, Puiu Manu trăiește, cum se spune, „o a doua tinerețe” și a publicat mai multe albume noi. Cea mai recentă reeditare este Trei luni de vacanță în trecut, pe un scenariu de C. Diaconu, scoasă de Lex Comics și relansată de curând la librăria engleză Anthony Frost.
Trei luni de vacanță în trecut a apărut prima dată în revista Universul copiilor, între 1990 și 1991 (potrivit lui Dodo Niță, care semnează o utilă punere în temă). Povestea, pe scurt: o echipă de exploratori și exploratoare cu aspect adolescentin (publicul țintă al Universului copiilor…) călătoresc din 2090 în trecut, deturnați de un malefic profesor mustăcios și chel, ajutat de un robot reprogramat pe ascuns. Ajungând în Epoca de piatră, tineretul 2090 reușește să rereprogrameze robotul, întorcându-l de partea binelui – deși, o spun cu consternare, chiar și când acționează de partea binelui robotul Xerses își bate joc de legile roboticii ale lui Isaac Asimov („Un robot nu are voie să pricinuiască vreun rău unei ființe umane, sau, prin neintervenție, să permită ca unei ființe omenești să i se facă un rău” etc.), prăjindu-i cu laserul la foc de voie pe bunii sălbatici; dar cum și Xerses este chel, semn indubitabil al imperfecțiunii morale, bănuiesc că cititorul trebuia să se considere avertizat. Taberele în conflict intervin asupra istoriei provocând în timp record apariția civilizației Atlantidei. După cum se poate ghici, dată fiind apropierea temporală de decembrie 1989, albumul nu sare departe de convențiile din comunism ale BD-urilor: personajele pozitive sunt foarte pozitive, cele negative sunt foarte negative (mai puțin robotul, care reușește cumva să boxeze la ambele categorii), mesajul general este unui antirăzboinic și antireligios. Cel puțin până la final, care trântește o ambiguitate ce șterge diferențele dintre buni și răi în favoarea unei perspective mai cinice asupra istoriei umanității: oricum ar da-o, oricum ar suci-o, oricât de bine intenționat ar fi omul alb multilateral dezvoltat, până la urmă acei „ceilalți” cu care intră în contact o încasează din toate pozițiile.
Pentru cine e albumul?
Generația mea (10-11 ani la căderea comunismului din 1989), crescută cu Aventurile lui Costel, povestite chiar din el, din Șoimii patriei, cu Aventurile lui Zburlici și Colții șacalului, din Luceafărul copiilor și cu puținele paginile BD pe care revista Cutezătorii se milostivea în anii ’80 să le ofere pionierilor, este sigur în publicul țintă, măcar din motive de nostalgie. Pe spinarea acestei nostalgii s-au lansat deja cu succes atâtea și atâtea campanii de marketing editorial (colecțiile Rahan sau Jules Verne reeditate acum câțiva ani de Adevărul), alimentar (bomboanele Cip, batonul Rom) etc.
Mă întreb, însă, ce șansă va avea acest album alb-negru, naiv ca poveste, la cititorii de Marvel, crescuți după 1989 cu jocuri video și fără prețiosul aport formativ al revistei Luminița. Editura Lex Comics, care în ultimele luni a lansat și mai multe fascicule din universul Marvel, a numărat probabil mai multe șanse decât ar vedea un sceptic. Oricum, pentru acești consumatori formați în postcomunism rămâne oricând valabilă cheia camp, în care poate fi revizitată o bună parte din arta (de consum sau mainstream) produsă în comunism. Cele mai bune bancuri le-am găsit în SF-ul din anii ’50–’70, când apăreau romane numite Gheața de foc (no kiddin’) și când principala grijă a autorilor era să descrie cât mai realist „aerodromul de la Slobozia” sau cum „Complexul de sinteză a albuminei și a alimentelor de tip virotic” din Munții Ciucaș rezolvă problemele de alimentație ale omenirii (citat autentic: „În această zi, Ciucaș a galvanizat simpatia întregii Terre…”); precum și în literatura milițistă din aceeași perioadă, plină de milițieni care luptau să apere descoperirile epocale făcute la Tecuci care puseseră pe jar Occidentul.
Să nu uităm, totuși, că batonul Rom se vinde cu 70% mai bine dect Snickers.
Trei luni de vacanță în trecut, benzi desenate de Puiu Manu, scenariu de C. Diaconu, cu prezentări de Dodo Niță și de Adrian Cioroianu, Lex Comics, 2016, 36 pag., 16,90 lei
