În sectorul 5 din București, unde sărăcia și segregarea sunt la ordinea zilei, primăria a dat 280.000 de euro unei firme de publicitate din Slobozia, ca să aniverseze Mica Unire cu fasole, cârnați, geto-daci, costume din al Doilea Război Mondial și 100 de motive să iubești România.
În parcul Mihail Sebastian Ziua Unirii Principatelor a ținut, cam ca-n basme, trei zile: între 24 și 26 ianuarie. La 161 de ani de când Moldova și Țara Românească s-au unit sub un singur domnitor ales, bucureștenii din sectorul 5 al capitalei au primit de la primarul lor distracții în valoare de 280.000 de euro.
Primarul Daniel Florea, care a împânzit recent sectorul cu plăcuțe pe care stau scrise hashtag-urile lui electorale, #DF și #FAPTE, are antecedente festiviste și costisitoare. A scos anul trecut la licitație unul dintre cele mai scumpe contracte-cadru din istoria administrației locale din România: aproape 200 de milioane de euro pentru amenajarea spațiilor verzi. Tot în 2019, Florea a cheltuit 700.000 de euro pentru Zilele Sectorului, plătiți unei firme care se laudă cu nenumărate contracte cu statul - doar crearea unei pagini de eveniment pe Facebook a costat atunci aproape 8.000 de euro din banii locuitorilor sectorului 5.
În același sector, în cartierul Ferentari, multe blocuri sunt încă nebranșate la utilități. Singura școală din București rămasă cu WC în curte se afla tot în sectorul 5, în Rahova, iar anul trecut a luat foc. Au mai ars de curând și blocuri construite neautorizat pe șoseaua Giurgiului, sub oblăduirea aceleiași primării.
Nici la Zilele Sectorului și nici la Ziua Unirii Principatelor nu s-au strâns mai mult de câteva sute de oameni în public. Încă un lucru a rămas la fel, din septembrie 2019 până în ianuarie 2020: atmosfera de bâlci sărăcăcios pentru care s-au plătit sume uriașe.
Pe hârtie, desigur, festivitățile arată cu totul altfel. Conform caietului de sarcini publicat pe site-ul instituției organizatoare, Centrul cultural și de tineret „Ștefan Iordache”, înființat de Consiliul Local al sectorului 5 în 2016, programul zilelor Micii Uniri se anunță îmbelșugat. Pe cei 270.000 de cetățeni ai sectorului 5 îi așteaptă, zice documentul oficial, o „stână reprezentativă”, tradițională, amenajată în parc, un „cooking show” cu „demonstraţii culinare tradiţionale (ceaune aburinde cu fasole şi cârnaţi, sarmale cu mămăligă etc.)”, cel puțin 2.000 de porții gratuite de mâncare, 5.000 de poze la minut puse pe magneți, 3.000 de cocarde tricolore, 5.000 de stegulețe așijderea, o „grădină istorică”, cu reproduceri de arme și uniforme etc.. Și, desigur, concerte de câte o oră susținute de „minim 15 artiști”.
Cum te-apropii de parcul Sebastian, aflat pe granița cu zona Rahova-Ferentari, una dintre cele mai defavorizate și segregate etnic din București, începe să se audă muzica. O voce de adolescentă cântă o versiune parțial folclorică a piesei clasice AC/DC Thunderstruck. Vizavi, printre șaormerii, măcelării și case de pariuri, vezi structuri industriale vechi, rămășițe ale companiei Electromagnetica, plus ce-a ajuns ea astăzi: terenuri virane, clădiri noi de birouri și un centru comercial. La intrarea în parc încă tronează un brad stilizat, înalt de vreo 5-6 metri, pe sub care poți să stai la selfie, să simți spiritul Crăciunului o lună mai târziu. La un colț de parc, un bărbat vinde role de prosoape de bucătărie dintr-un cărucior de supermarket.
„Grădina istorică” înseamnă, de fapt, trei corturi gonflabile, care adăpostesc uniforme și reproduceri de arme din cel de-al Doilea Război Mondial, deși conflagrația a avut loc la vreo 80 de ani după Mica Unire. Într-unul dintre corturi poți să te fotografiezi cu caschetă de militar și haină kaki, iar apoi primești poza, ca la nuntă, printată și lipită de un magnet, dar și inscripționată cu numele primarului Daniel Florea. Mai e o bucată de „grădină istorică” și afară: trei manechine din plastic fără cap, sprijinite de baloți de fân.
În tot acest timp, de pe scenă cântă elevi ai Voltaj Academy, o școală de muzică înființată de membrii trupei pop-rock cu același nume. După un Bella Ciao languros, se trece la șlagărul mult mai apreciat Străzile din București. O doamnă pe la 60 de ani, care dansează pe margine, îmi zice că e frumos și răcoare la festivități, „am făcut și piața - doi într-unul.” (Râde.)
La Ziua Unirii Principatelor chiar poți să faci piața - la un stand singuratic, o femeie îmbrobodită bine vinde salată, ridichi, roșii și fructe. Vizavi de ea, la „stâna tradițională”, Vlad Țepeș și Mihai Viteazul se fotografiază cu doritorii de amintiri - și sunt câteva zeci. Cei doi sunt actori de la Asociația Lupii Albi, iar „stâna” e o adunătură de baloți, cu o iesle cu oi, o vacă și un măgăruș de jucărie, printre ștergare și blide românești.
Lupii Albi, o trupă de actori și cascadori, din al cărei repertoriu mai fac parte spectacolele Dacii, Iancu Jianu, Vlad Voievod Draculea, Dracula - Reîntoarcerea și Dracula - Istorie și adevăr, au deschis programul de azi. Trupa, susținută de Primăria Capitalei, cu spectacole jucate la Sibiu și Palatul de la Mogoșoaia, a interpretat „un moment de reevocare istorică, de la Burebista la Al.I.Cuza”. Daci, boieri, domnitori, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu și Cuza deopotrivă s-au înșirat pe scenă și au interpretat textul lui Ion Creangă, Moș Ion Roată și Unirea.
E mai animată situația la standul unde urmează să aibă loc cooking show-ul cu bucate tradiționale, adică unde se așteaptă ceaunele aburinde și fasolea, murăturile și cârnații gratis. La stand stau voluntarii Asociației Culturale Geto-dacii din Moldova (care se ocupă cu reconstituiri de bătălii istorice și organizarea Festivalului Getodava de la Iași), câțiva voluntari din București și Iași. A doua zi urma Piteștiul, unde aveau o demonstrație de luptă cu niște „romani” de la Sibiu, la Marele Ospăț al Micii Uniri de la mall-ul din oraș. Vicepreședintele filialei bucureștene a asociației, Robert Urs, fost militar, costumat în războinic dac, îmi spune: „Sunt un om liber, un comat. Nu am pe altcineva deasupra mea decât pe regele meu.” Cei circa 60 de membri ai asociației își fac singuri armele, costumele - chiar și cămășile de război, din câte 15.000 de zale metalice fiecare. „Inclusiv pantalonii de pe noi sunt replici după obiecte găsite. (...) Inclusiv pantalonii sunt istorie. Totul este istorie la noi!”
În Parcul Sebastian, geto-dacii au venit să-i asiste pe mai vechii lor colaboratori de la Frăția Ceaunelor, o asociație de bucătari din toată țara. La Unirea Principatelor au adus vineri 2.000 de porții gratis de fasole cu cârnați, iar sâmbătă și duminică încă 1.000 pe zi. Alex Bosnea (27 de ani), unul dintre capii Frăției, îmi spune că au colaborat cu toate primăriile din București, de ziua națională, de Crăciun și la alte ocazii mari. „Mă rog, știi cum e treaba cu primăria”, zice Urs de la Asociația Geto-Dacilor. „Noi distribuim, dar trebuie să fie și primăria”.
La coada pentru fasole și cârnați stau de vorbă cu o doamnă trecută de 60 de ani. „Dar de pensii ne întrebați? De sărăcie? Eu vă spun tot, alții nu vrea să vorbească.” Locuiește de 35 de ani în sectorul 5, dar nu simte că lucrurile s-ar fi schimbat în bine. „E sărăcie mare”, repetă ea, apoi îmi povestește că are o pensie de doar 700 de lei, după 20 de ani de muncă și o boală acută la coloană. Mă îndeamnă să mă duc la blocurile din Ferentari, să văd ce-i acolo. „N-are apă, n-are lumină, e durere! Sectorul 5 e la pământ, vă spun eu!”
Între timp, pe scenă a apărut un grup de cinci adolescenți de la Centrul cultural și de tineret „Ștefan Iordache”, care prezintă o sută de motive pentru a iubi România. Printre Ana Aslan și vulcanii noroioși, albastrul de Voroneț, Nadia Comăneci, care a inventat zecele în gimnastică, pălincă, zacuscă, drob, pârjoale, româncele, care sunt cele mai frumoase femei din lume, și Treceți, batalioane române, Carpații se strecoară și:
„Pentru că suntem una dintre cele mai vechi civilizații de pe teritoriul european.”
„Pentru oină - un sport mai vechi decât altele similare.”
„Pentru că Petrache Poenaru a inventat stiloul, fără de care azi nu ar exista stiloul.”
„Pentru puterea și voința românilor de a face față problemelor vieții, în loc de a renunța la ea.”
„Pentru că, deși există un grad de răutate în fiecare, încercăm, după putere, să evidențiem binele.”
„Pentru că este Grădina Maicii Domnului.”
„Pentru că suntem o nație de cuceritori! În istorie, noi ne-am apărat, nu am atacat!”
„Pentru că nu ținem să demonstrăm că nația noastră este cea mai bună, cum fac alte nații.”
„Pentru că noi nu suntem patrioți prin faptul că Dumnezeu binecuvântează România.”
După recitalul solemn, pe ton de strigăt de bătălie, un băiat din grup începe să facă beat-box la microfon, iar colegii lui cântă Hora Unirii în stil rap.
Alex, un puști de 14 ani, a venit cu prietenii să vadă distracția din parc. A tras cu arma la cabina de tir și i-a plăcut. De altfel, lui îi place totul în sectorul 5, care, crede el, e cel mai bogat și e mult mai curat ca altele. Mai încolo vrea să se facă polițist. „Ba pește!”, râde prietenul lui, care-l filmează.
Conform unui raport din 2019, sectorul 5 este fruntaș la capitolul „cele mai slabe școli din București”, cu cea mai mică rată de promovare la Evaluarea Națională și cele mai mici medii. Tot în sectorul 5, în 2018, a luat foc școala 124, iar elevii au fost mutați până la refacerea clădirii, care, însă, se lasă așteptată. E același sector în care o grădiniță încă nerenovată, a fost mutată în birourile din sediul primăriei. Primarul, în schimb, pare mai preocupat de promovare politică în rândul elevilor: la final de an a împărțit rechizite în valoare de peste 3,6 milioane de euro cu imaginea și sloganurile sale la toate școlile din sector.
La apus de soare se încing câteva hore timide: pe scenă a sosit interpreta Angela Rusu, vedetă de muzică populară din Ardeal și prezență frecventă în tabloide. Cântă șlagărul Mămăligă cu friptură.
„Mama ei de băutură, mama lui de vin!
Mămăligă cu friptură, bea, bărbate, cu măsură!
Mămăligă cu mujdei, jură-te că nu mai bei!”
Sâmbătă după-masă, corturile gonflabile încă nu sunt deschise, iar scena rămâne goală până seara. La „expoziția foto” din parc, un cerc de panouri explicative cu informații istorice și fotografii pixelate despre Mica Unire de la Iași, îi găsesc pe soții Ioniță și-i întreb de eveniment.
Dl. Virgil (73 de ani) locuiește în zonă de când s-a născut. Era mai diversă viața în cartier pe vremuri, când zona era cunoscută drept R.F.G. (Rahova - Ferentari - Giurgiului), iar el avea și prieteni romi și români deopotrivă. Când s-au făcut blocurile mai noi, romii au fost mutați, de la Piața Rahova încolo.
D-lui Ioniță și soției sale (Elena, 72 de ani) le place amenajarea de Crăciun a Parcului Sebastian, dar evenimentul Micii Uniri nu prea. Îi deranjează în mod special volumul muzicii de la concerte - sperau că recenta lege „anti-zgomot” să le aducă liniște între orele 14 și 17. (La eveniment s-au produs, printre alții, Angela Rusu, Claudia Ghițulescu, Veta Biriș, Alexandra Ungureanu, Alb Negru și RO-Mania.) „Din toate blocurile astea”, îmi spune dl. Ioniță, arătând spre ecranul de clădiri din spatele scenei, „cred că au primit înjurături cât cuprinde”.
Pe cei doi pensionari nu-i supără costurile ridicate ale evenimentului. D-na Ioniță crede că, dacă oamenii se simt bine, e de preferat ca banii să fie cheltuiți pe așa ceva, decât „pe alte tâmpenii”. Amândoi se bucură că primarul a terminat de „vopsit” (reabilitat) toate blocurile din zonă, „indiferent că unii ziceau că a furat la vopsea. O fi furat, dar a și făcut. Alții n-au furat și n-au făcut.”
„Să anvelopeze blocurile! Blocurile!”, spun însuflețiți alți doi interlocutori din parc - care au cam jumătate din vârsta soților Ioniță. De patru ani de când stau în chirie în zonă primăria le tot promite asta. „Acum zic că astea de la stradă au prioritate. Dar noi stăm în frig și plătim și căldură și curent.”
Cei doi tineri pe la 30 de ani au ieșit în parc pentru că au un vecin care dă cu bormașina în mijlocul zilei sâmbăta și n-au putut să doarmă după-amiaza. Nici zgomotul din parc nu-i ajută. Ea dă tonul:
- Mizeriile astea de scene și de concerte sunt o mare pierdere de bani și ar putea să facă ceva mai util cu ei. (...) E disperat primarul ăsta, Florea. Mie-mi plac concertele, dar mă gândesc: Mă, să fi făcut un bloc ANL, poate primeam și eu locuință.
- Asta-i place românului. Pâine și circ. Circ și panaramă.
- Dar nu vezi că vin trei obosiți acolo și aplaudă? Adică, cred că oamenii nu vor.
- Oamenii nu vor, dar artiștii își iau banul. Indiferent dacă vin doi, trei, cinci sau două sute.
El ar fi preferat ca banii folosiți pentru evenimentul de Ziua Unirii Principatelor să fi ajuns la oamenii săraci ai sectorului. Ea e sceptică, dar crede că pensionarii care stau astăzi în parc la coadă la fasole cu cârnați, de pildă, o fac din „foame și lipsă de bani”.
- Dar toate astea ar trebui să i le spunem primarului. L-am văzut odată aici, mirosea a parfum de la o poștă.
- Și crezi că rezolvi ceva?
- Ca să audă vocea poporului! (...) Dar există vreo soluție? Adică, noi dacă spunem lucrurile astea - și le spun și alții, cu siguranță - nu se întâmplă nimic. N-au niciun ecou!
- Eu aș prefera ca primarul - și statul - să se ocupe mai mult de drepturile oamenilor decât de manevrele pe care le fac ei, prin astfel de activități pur și simplu electorale.
Licitația anunțată pe 24 decembrie 2019, pentru organizarea Unirii pe 24-26 ianuarie 2020, a fost câștigată de SC Media Publisher SRL. Contactat telefonic după eveniment, Florian Teodorescu, directorul Centrului cultural și de tineret „Ștefan Iordache”, a spus că toți participanții la eveniment, de la cei care s-au ocupat de mâncare, la artiști, tehnicieni de sunet, animatori pentru copii etc., au fost contractați de și plătiți prin această firmă, specializată în „servicii de reprezentare media”. Compania care a organizat evenimentul de 280.000 de euro, se află pe locul întâi în topul firmelor din Slobozia, conform listafirme.ro și este aceeași de la care, în 2019, primăria sectorului 5 a achiziționat agende în valoare de 30.000 de euro.
