Pe tărâmul baronului vrâncean Marian Oprișan, elevii sunt chemați să-și călească patriotismul pe-un frig teribil, iar cetățenii aduși cu autocarele la sărbătoare sunt ținuți departe de hora personalităților. Am dat o fugă până la Focșani, cel mai depopulat municipiu reședință de județ din România, pentru a vedea cum mai arată Unirea Principatelor la 160 de ani distanță.
Pe cerul cenușiu al municipiului Focșani nu se înalță azi nicio dronă, iar la nivelul solului nu se consumă - teoretic - niciun strop de alcool. Sunt două dintre regulile impuse de autoritățile vrâncene întru buna desfășurare a manifestărilor ocazionate de împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor. Pentru evenimentul de azi, Consiliul Județean condus de baronul PSD Marian Oprișan și Primăria municipiului Focșani au pus la bătaie un buget de peste 300.000 de euro, de trei ori mai mare decât cel de anul trecut. Se poate însă și mai bine: pentru Festivalul Viei și Vinului Bachus, care a vut loc în octombrie, 2018, bugetul a fost de peste 400.000 de euro.
Azi va fi o paradă militară și se adună la Focșani lideri politici, precum și artiști care să le recite, să le cânte și să-i încânte: Paula Seling, Veta Biriș, Ansamblul Crai Nou, Gheorghe Zamfir și Ansamblul Lăutarii, actorii Ion Dichiseanu, Alexandru Bindea și Ion Haiduc, alături de tineri costumați în domni și domnițe. Pentru a pune o piedică în calea uitării, Primăria Focșani a cumpărat 160 de stilouri în valoare totală de 14.000 de euro, replici ale celui folosit de Alexandru Ioan Cuza când a semnat documentul Unirii, și le-a împărțit invitaților mai de soi.
Poporul se mulțumește cu mai puțin. Deși autoritățile spuneau că așteaptă cam 10.000 de participanți, în centrul orașului sunt de vreo 1.000 de oameni, și dintre ei, o mare parte au fost aduși cu autocare și microbuze din satele vecine. Cei mai mulți focșăneni au căutat un cadru mai intim pentru a sărbători. La restaurantul Pofticiosu, de exemplu, la câteva sute de metri de centrul manifestării, e o masă lungă ocupată cu pensionari. La un moment dat, o doamnă se ridică de plecare și-și anunță comesenii: „Nu mai vin în Piața Unirii. Am sărbătorit tovărășește aici, e destul. O să mă uit la televizor”.
***
Ploaia îngheață peste Focșani, cu toate ale lui: blocurile scunde dinspre gară și mai răsărite prin centru, casele vechi ce-au supraviețuit printre ele pentru a fi transformate în sedii de partide și mărunte instituții locale, trotuarele umblate de oameni necăjiți ce-și măsoară fiecare pas pentru a evita fracturile. Primăria a arborat drapelul României pe marginea bulevardelor, iar o mașină a școlii de șoferi Cornel l-a pus la geam.
Cu vreo oră înainte să înceapă programul artistic, câțiva oameni se învârt înfrigurați prin Piața Unirii. Dreptunghiul pieței e dominat de obeliscul dedicat Unirii, aflat în lucrări de reabilitare din aprilie 2017 și îmbrăcat încă într-o mușama zdrențuită. Centrul evenimentului e însă mai încolo, în dreptul sediului Consiliului Județean: e amplasată acolo o tribună, iar în spatele ei e un ecran lung, cu o scenă din timpul săvârșirii Unirii. Alături sunt amenajate două scene: pe una dintre ele vor urca tinerii care vor intepreta imnul național alături de Paula Seling și Gheorghe Zamfir, iar pe cealaltă, plasată înspre bulevard, aleșii vor urmări parada militară. Această zonă pregătită pentru invitați e separată cu garduri și cu stâlpișori tricolori de cetățenii de rând, iar jandarmii sunt împrăștiați peste tot. Detașamente de angajați ai serviciului local de curățenie sparg gheața de pe trotuare și-i ocolesc cu grijă pe cetățenii care se opresc pentru a admira caii pregătiți pentru defilare, lângă clădirea ansamblului folcloric Țara Vrancei.
Din sediul Consililului Județean iese Cuza, urmat de câțiva tineri în costume de epocă. Are un mers demn și nici măcar ghețușul nu-l poate perturba. Trece pe lângă un Audi negru și dispare.
Câțiva maratoniști aleargă cu steaguri de toate felurile: al României, Uniunii Europene, unul pe care e desenat un lup dacic și un altul cu chipul lui Eminescu; o japoneză stabilită de 12 ani în România poartă un drapel ce reproduce unul de luptă din vremea lui Ștefan cel Mare, după cum ne spune cu mândrie. Primarul Cristi Misăilă iese și se pozează cu ei, apoi se întoarce repejor în sediul Consiliului Județean. Un colț al pieței, în dreapta tribunei oficiale, e ocupat deja de elevi cu pancarte pe care sunt scrise numele școlilor și liceelor pe care le reprezintă. Stau lipiți unul de celălalt, ca o colonie de pinguini. Îi întrebăm de ce-au venit cu o oră înaintea evenimentului, iar un băiat ne explică sumar că „așa ni s-a spus”.
Într-un alt capăt al pieței, un localnic se-oprește la chioșc și cere un vin fiert. Atunci când vânzătorul îi zice că azi nu e voie, localnicul scapă o ditamai înjurătura și pleacă mai departe. La câțiva pași mai încolo, europarlamentarul Maria Grapini încearcă o mică baie de mulțime, însoțită de o echipă de la Antena3. Lasă cetățenii să-i pupe mâna, spune oricui o întreabă că aseară s-a întors de la Bruxelles, unde a luptat pentru România și că trebuie să fim „buni români și uniți”. Se oprește din discuție atunci când niște domni în uniforme vin să împartă ediții speciale din România Liberă cu titlul „Focșani, primul oraș european” și exclamă: „Parcă ne-am întoars în trecut!”.
Județul Vrancea se află sub cârmuire pesedistă din anii ‘90 și până acum. Marian Oprișan, care în anii '80 a lucrat ca manechin la Fabrica de Confecții din Focșani, a prins rădăcini în Consiliul Județean ca butucul de viță de vie în solul nisipos al Vrancei: a fost vicepreședinte al Organizației de Tineret FSN (între 1990 și 1992), vicepreședinte al CJ Vrancea (din 1996 până în 2000), după care a devenit baron cu normă întreagă. În 2015, după 9 ani de procese, Oprișan a fost achitat în dosarul „Căprioara”, în care a fost acuzat de de abuz în serviciu.
Sub „domnia” sa, Vrancea e într-un continuu declin: industria locală falimentează, șomajul crește, locuitorii se împuținează. De la recensământul din 1992 și până la cel din 2011, populația a scăzut de la 101.335 de locuitori la 79.315. Cu această scădere de 27%, municipiul se află pe primul loc într-un clasament al depopulării reședințelor de județ din România.
***
Transmisiunea în direct a sărbătorii de la Focșani stă să-nceapă, așa că prezentatoarea TVR Iuliana Tudor încearcă să aranjeze publicul și să-l anime nițel. Vrea aplauze, vrea veselie, cât să dea frumos pe micile ecrane. După intonarea imnului începe o scenetă cu sosirea lui Alexandru Ioan Cuza la Focșani. Domnitorul vine într-o trăsură și le cere soldaților munteni și moldoveni să rupă granița între țări, iar după ce se potolește puțin stă de vorbă cu boierii care-l întâmpină. „Măria Ta - îi zice unul - Focșaniul te așteaptă cu înfrigurare”. „Da, înghețați de frig”, bâiguie un bărbat din public. Lumea nu reacționează la discursurile pline de patos ale actorilor, ci se plimbă de ici-colo prin piață pentru a dezmorți. În timp ce Moș Ion Roată discută cu domnitorul, un localnic care vorbește la telefon își cere scuze față de interlocutor: „Stai așa, că urlă unii aici”.
E din ce în ce mai frig, începe să se întunece și discursurile de la tribună par să nu mai intereseze pe nimeni. Din când în când, văzduhul este străbătut de câte o microfonie. Oamenii se strâng în grupuri mici și se retrag spre autocare și microbuze. Alții părăsesc piața pentru a asista la parada militară. „De politicieni suntem sătui”, zice un domn în vârstă care ține un drapel în mână, în timpul discursului președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu. „Numa minciuni spun”. E de loc din comuna Ruginești și a venit aici cu împreună cu alți consăteni. „Cu părintele am venit”, zice unul dintre ei. „E și el cu noi. Suntem cam 100 de oameni din sat. Unii au mers cu autobuzul, alții cu microbuzul. Că sunt ale primarului mașinile astea.”
Un alt domn, venit cu soția de la Râmnicu Sărat, special pentru eveniment, spune: „Suntem dezbinați. Unii într-o parte, alții în altă parte. Ca să câștige o funcție, politicienii ajung să ne dezbine și pe noi. [în fundal se aude vocea lui Oprișan, care vorbește despre „dragostea pentru România” și „despre iubirea față de aproape”]. Nu trebuie ca în momente din astea să planeze politicul, trebuie să fie un moment de adâncă mulțumire pentru cei care au făcut ceva pentru țară.”
Toată suita de invitați - avându-i în mijloc pe Oprișan, Tăriceanu și Emil Constantinescu - coboară de pe podium și se strânge în horă. De cealaltă parte, dincolo de cordoanele de jandarmi și de gardurile de fier, oamenii stau și se uită. Un cetățean, cu capul acoperit de o căciulă îmblănită, e revoltat de situație și gesticulează nervos: „De ce nu putem să dansăm și noi acolo? Noi suntem încercuiți de jandarmi, dom’le, păziți din toate colțurile. De ce este teama asta așa de mare? Pentru ce? Nu putem și noi să dansăm? Ce vorbeau ei mai devreme acolo: «să ne strângem», «să ne adunăm». Și cum ne strângem? Văd că ne separă unii de alții. Asta-i România noastră. Dacă ne conduc niște imbecili...”. Se ridică puțin pe vârfuri ca să mai arunce o privire spre hora VIP-urilor și încheie pe un ton resemnat, fără vlagă:
„Uită-te la Oprișan! Ăsta-i bătut în cuie. N-am văzut așa ceva. Ei se țin unii pe alții, noi nu mai avem nicio putere. Dacă ieșim la miting, ei pun ghioaga pe noi. Poliția locală și jandarmeria pentru ei lucrează. Să știți că, din toată țara, cel mai prăpădit județ e Vrancea. Din cauza golanului ăstuia de Oprișan. Ăsta conduce tot.”
PS: În ciuda tuturor obstacolelor, un bărbat a reușit să treacă de cordoanele de jandarmi și să intre în horă alături de Tăriceanu. Marian Oprișan și șoferul său au intervenit prompt și l-au scos pe „intrus” din Hora Unirii.
