Editorii recomandă

---

Bears Uncovered / Natură

VIDEO Urmărește primul episod din documentarul „Bears Uncovered”: Ce facem cu urșii?

Lumea noastră / Media&digital

Tratament pentru ură

Viață&co / Poezie

431 de minute la Mizil

La sfârșitul lunii februarie, poeta Mălina Lipară Văraru a scris despre cum profesorul universitar și criticul literar Alexandru Matei îi trimitea încă de când ea abia terminase liceul mesaje în care îi spunea că e frumoasă și cam „bună” și îi cerea să-i trimită poze cu ea. În aceeași zi a apărut și postarea scriitoarei Cătălina Bălan, care dezvăluia, și ea cu dovezi, că profesorul a abordat-o când avea 17 ani. Traducătoarea, jurnalista și scriitoarea Alina Purcaru a scris la rândul ei despre un moment în care Matei a încercat să o sărute, fără consimțământ.

Postările au adunat sute de reacții și au continuat dezbaterea despre limitele pe care le încalcă profesorii în relație cu studentele, dar și despre dezechilibre de putere dintre bărbați și femei în sfera culturală românească. 

Am adunat mărturii de la alte șapte femei care l-au acuzat pe Alexandru Matei de conduită sexuală neadecvată și comportament nepotrivit, iar trei dintre ele erau minore atunci când le-a abordat. Cel puțin patru femei ne-au spus că știu de mult mai multe studente care au avut experiențe similare cu  profesorul. Am încercat să luăm legătura cu ele, însă nu au găsit puterea să mai vorbească despre asta. 

Toate arată un mecanism comun: Alexandru Matei se folosea de poziția lui de profesor și de prestigiul intelectual pentru a pretinde diferite favoruri (sexuale, amoroase, profesionale) de la femeile pe care le aborda, fie că erau sau nu studentele lui. 

Mărturiile au fost verificate prin mesajele pe care ni le-au arătat femeile cu care am vorbit, iar acolo unde era cazul, am discutat cu martori care ne-au confirmat lucrurile. Alexandru Matei recunoaște chiar el, în conversațiile cu foste studente, că ceea ce a făcut el s-ar încadra la abuz de putere. Nu chiar hărțuire, ci mai degrabă „un soi de abuz”.

Alexandru Matei este profesor de limba franceză la Facultatea de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, unde predă din 2019. De asemenea, este profesor colaborator la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București. Are 49 de ani, iar de-a lungul timpului a predat și la universitățile Spiru Haret, Lumina și Ovidius din Constanța. 

Multă lume îl știe și drept fiul poetei Angela Marinescu, unul dintre cele mai importante nume din poezia contemporană de la noi, drept cronicar sau traducător, iar discuțiile despre avansurile pe care le face tinerelor cu care interacționează circulau de multă vreme în cercurile literare, spun mai multe femei cu care am vorbit. Cu toate acestea, studentele îl vedeau ca pe un om respectat în interiorul micuței bule a intelectualității românești.

Contactat telefonic de către Scena9, profesorul a declarat că, în multe dintre aceste cazuri, a avut un „comportament inadecvat”. Totuși, consideră că acțiunile lui nu s-ar încadra în ceea ce numim „abuz de putere”. A recunoscut că le scria tinerelor fete dintr-o „nevoie de validare” și și-a cerut scuze „dacă ceea ce am făcut eu a rănit persoane”. 

Lucrurile nu s-au rezumat doar la mesaje trimise pe social media. Profesorul a încercat să le sărute cu forța pe trei dintre femeile cu care am vorbit. Am aflat în timpul documentării că a făcut asta și cu o studentă de la Brașov, însă tânăra nu a vrut să vorbească despre acel moment pentru că îi este frică de influența pe care profesorul încă o are în facultate. Una dintre ele s-a trezit în timp ce el era peste ea și o trăgea de haine, când erau amândoi în camera de cămin. Despre acest episod Matei spune că încerca doar să o trezească.

Unele femei ne-au povestit că nu au vorbit până acum din respect pentru mama lui. După moartea Angelei Marinescu au simțit că pot în sfârșit să împărtășească experiențele lor fără să o rănească pe una dintre poetele pe care o respectau cel mai mult.

***

„Chiar vreau să vorbim când vin, adică la anul. Nu vreau să te temi. Știu că-mi ești studentă, e drept. Dar vorbim normal”. Este mesajul pe care l-a primit Daria* de la profesorul ei de literatură franceză. „Nu, doamne, nu mă tem”, i-a răspuns tânăra. Era în al treilea an de facultate la Litere, în cadrul Universității Transilvania din Brașov (UNITBV). 

Într-adevăr, Daria* își amintește că încerca să scape de interacțiunile cu profesorul ei pentru că mesajele lui o făceau să se simtă ciudat și inconfortabil.

Matei i-a predat Dariei* încă din primul an de facultate. Și tot atunci i-a scris prima dată. Studenta avea atunci 18 ani, iar profesorul 44. Obișnuia să-i scrie ca să-i facă complimente. Îi spunea că e „frumoasă”, „fină” sau „rasată”. 

„Trist fără tine la curs 🙂”

Daria* a venit din Republica Moldova să studieze limbile străine la Brașov. Era o fată foarte timidă, care se străduia să se obișnuiască cu noua ei viață. Pe lângă mesajele în care îi făcea complimente, Alexandru Matei, care îi era profesor, îi scria și când n-o vedea la facultate.

„Trist fără tine la curs 🙂”, i-a scris profesorul în martie 2022. 

„Am încercat să pun o limită între cursuri și faptul că îmi scria, pentru că era responsabilitatea mea să ajung. Unele erau și cu prezență obligatorie, așa că am acceptat situația și mergeam la curs ignorând ce se întâmpla”, povestește Daria*. 

De fiecare dată când el îi făcea vreun compliment, ea îi răspundea cu „mulțumesc” pentru că urma să-l vadă la facultate și i s-ar fi părut nepoliticos să nu-i spună nimic. „Cred că răspundeam din naivitate. Acum nu mi se pare în regulă să facă asta un profesor, pentru că e totuși un mediu academic”.

Daria* nu a simțit că ar fi putut să vorbească despre mesajele pe care i le trimitea Matei cu colegii ei sau cu vreun alt profesor. Singura căreia i-a povestit a fost colega ei de apartament de la acea vreme, Otilia*.

„Nu mă așteptam să insiste la modul ăsta, deși știam de avansurile pe care le face în mod normal fetelor, în cazul de față studentelor. Nu cred că ai fost nici prima, nici ultima pusă în fața unei situații așa jenante”, i-a scris Otilia* atunci.

Alexandru Matei nu a încetat să-i trimită mesaje studentei sale nici după ce ea a terminat facultatea. I-a scris cu rugămintea să-l ajute cu redactarea unei cărți, la câteva luni după festivitatea de absolvire. Daria* a acceptat și a început să lucreze. Când a terminat, au stabilit o întâlnire în care ea trebuia să-i returneze cartea, iar profesorul trebuia să-i dea banii pentru munca ei.

După ce-a avut loc schimbul, Daria* spune că Alexandru Matei a încercat să o sărute.

Tânăra își amintește că l-a respins. Nici prin cap nu-i dăduse că profesorul ei ar putea să o sărute cu forța. Văzând-o că se retrage, Alexandru Matei a întrebat-o dacă s-a supărat. Ea voia doar să scape de acolo, așa că a ales să nu zică nimic ca să poată pleca mai repede. Nu s-au mai văzut de atunci. 

Matei a recunoscut că a încercat să o sărute pe Daria*. „Da, îmi fusese studentă. Dar, cum să spun, vorbeam. Adică după ce mi-a fost studentă ne-am întâlnit de câteva ori și ne-am întâlnit de comun acord. Faptul că am încercat să o sărut, iarăși nu e ceva ce îmi face cinste. Pe de altă parte, nu s-a întâmplat în cele din urmă”, a justificat profesorul.

La început, Sînziana Mocanu, studentă la Antropologie în București, credea că el e doar un profesor care vorbește deschis cu studenții lui. 

După ce Matei i-a scris că simte o „tensiune” între ei, tânăra spune că i-a fost clar că profesorul își dorea un alt tip de relație cu ea. 

„E clar că e ceva aici, și e mișto, nici nu ne-am văzut”, „Se vede că te controlezi”, „Sunt curios să te cunosc” sau „Ești adorabilă” sunt câteva dintre mesajele pe care le-a primit de la Matei.

„Faptul că el se dădea la mine era total anormal”, își amintește Sînziana. „Și când m-am prins, am început să-l invoc pe acest iubit al meu. Nu exista. Dar mi-am zis: «Cum pot să scap din asta?»”. 

Chiar și după ce i-a zis că are iubit, Matei a continuat să insiste. A chemat-o să facă doctoratul la Brașov, îi lăuda scrisul, îi făcea complimente și îi spunea că abia așteaptă să o cunoască, în viața reală. 

Matei avea 46 de ani, Sînziana 22. „Cu puțini ani mai mic decât tata”, i-a zis studenta. „Haha. Mă așteptam, ba chiar puteam fi de-un leat”, i-a răspuns profesorul.

Alexandru Matei ne-a spus că, cel mai probabil, la momentul la care i-a scris Sînzianei că simte o „tensiune” între ei, tânăra nu îi mai era studentă. I-am spus că încă nu primise nota și nu se încheiase semestrul, lucru cu care profesorul a fost de acord.

Cu toate acestea, a explicat că „nu mai aveam de-a face cu ea. Deci nu urma să-mi fie studentă, nu mai îmi era studentă. Dar sunt de acord cu ce spuneți, în general. E vorba de un comportament inadecvat, în care familiaritatea pe care o instauram cu studentele putea să fie resimțită uneori din partea studentelor altfel”.

Cât despre faptul că i-a cerut să-i vorbească la per tu, profesorul crede că nu este un comportament potrivit atât timp cât persoanele respective îi sunt încă studente. Când l-am întrebat cu ce scop le scria atât Sînzianei, cât și Dariei sau altor studente, Matei a răspuns că „de multe ori făceam chestia asta dintr-o nevoie de validare. E vorba de o nevoie pe care am simțit-o și care m-a făcut ca uneori să depășesc anumite limite care ar fi menținut raporturile dintre mine și studentele respective pe planșă”.

Miruna*, o altă fostă studentă de-ale lui Matei de la Facultatea de Antropologie, din cadrul Universitatății din București, ne-a povestit că Matei a invitat-o să rămână după un examen ca să-i citească poezii, în sala în care dădeau examenul. Asta se întâmpla în 2021, când tânără era în ultimul an de studii, la fel ca Sînziana. 

Auzise zvonuri cum că Matei întrece limita cu studentele, însă nu s-a gândit nicio secundă că ar fi adevărate. Examenul la cursul lui el era oral, studenții trebuiau să prezinte un proiect. 

După ce Miruna și-a susținut proiectul, își amintește că Matei i-a spus că ea este o persoană foarte sensibilă, așa că, dacă vrea, poate să rămână după examen să-i citească niște poezii, pentru că simte că ea le-ar înțelege. 

Înainte de asta, i-a spus că a luat 10. Fata a dat din cap și a mers la locul ei. După ce au prezentat toți colegii, Miruna* ține minte că Matei s-a uitat către ea, să vadă dacă are o confirmare pentru propunerea lui. Însă Miruna* și-a întors privirea și a ieșit din sală.

„Pe moment, a fost senzația aia de înghețare. Apoi a apărut și dezgustul că-mi spune lucrurile în ordinea asta: întâi mi-a spus nota, apoi mi-a zis de poezii”, spune fosta studentă. Îi era teamă că o să-i schimbe nota.

Miruna* spune că le-a povestit câtorva colegi apropiați ce i s-a întâmplat, însă nu s-a gândit să depună plângere. Crede că a fost singura din anul ei căreia Matei i-a spus să rămână după examen. Nu se vorbea prea mult despre comportamentele nepotrivite ale profesorilor din facultate. 

Profesorul nu și-a amintit de acest moment, însă spune că, atâta vreme cât s-a întâmplat în facultate, este evident că nu însemna ceva mai mult. 

Băiatul bun

Prin ochii studentelor cu care am vorbit, Alexandru Matei părea un profesor timid, un intelectual care l-a tradus pe filosoful și antropologul francez Bruno Latour, și care e activ în viața academică, merge la conferințe internaționale, publică articole despre teoria și declinul literaturii franceze, Roland Barthes sau despre televiziune în comunism. Sînziana crede că nici ea, nici celelalte fete nu puteau să-și imagineze că Alexandru Matei ar fi genul de profesor care să se dea la studente. Era ceva în felul în care se prezenta care îl făcea să pară un good guy (băiat de treabă). 

Așa l-a perceput și Mălina Lipară-Văraru pe Matei după primul schimb de replici, ca pe un băiat de treabă. Avea 18 ani și abia aflase rezultatele de la bac, când a primit un mesaj pe Facebook de la el. Tânăra locuia în Buzău, era pasionată de poezie și tocmai intrase în lumea literară, din care făcea parte și Matei. La început spune că nici măcar nu știa că e profesor sau că avea peste 40 de ani.

Mălina își amintește că Matei nu avea poză de profil cu fața lui, așa că tânăra credea că este pur și simplu încă un individ de pe Facebook care încearcă să se dea la ea. 

O avea deja la prieteni pe o colegă de-ale ei din liceu. Așa a găsit-o și i-a dat add. „Mi-a scris că eu aș fi mult mai frumoasă”.

Acesta este un tipar care reiese din mărturiile femeilor cu care am discutat pentru acest articol: Alexandru Matei începea să-i scrie uneia dintre ele, după care îi aborda și prietenele, sau, în unele cazuri, surorile mai mici, unele chiar minore. 

În toamna aceluiași an, Mălina a intrat la Facultatea de Litere din Cluj. Până atunci, singura interacțiune cu mediul literar fusese la o tabără de poezie unde câștigase premiul I. Dar tot se simțea o intrusă. Abia după ce a început facultatea și-a dat seama că Matei era extrem de popular în cercurile astea.

Nu era studenta lui, dar asta n-o împiedica să simtă diferența de statut dintre ei doi:

„Nu scria la publicații la care tinerele fete cărora le scria își doreau să apară într-o bună zi? Nu era absolut peste tot? Eu, când am aflat că el este fiul Angelei Marinescu, am devenit foarte intimidată de prezența lui. Și asta nu o să-mi fie niciodată rușine să recunosc”.

„Putem să ne uităm câte nume de artiste sunt menționate de obicei în topuri de cărți și filme, în programa școlară, în interviuri”, explică Teona Galgoțiu, scriitoare și regizoare. „Când ești înconjurată de mică de nume de artiști bărbați, dacă începi și tu să creezi, ca tânără fată, evident că te simți pe teritoriul lor. Orice zici și orice faci poate să aibă consecințe decisive în cariera ta, la ce lecturi și festivaluri o să fii invitată, cât și cum o să se scrie despre ce publici”.

Nivelul de educație sau valorile la care se raportează societatea, în România, influențează puternic modul în care percepem bărbații care dețin un capital simbolic, explică Iulia Popovici, jurnalistă și critic de teatru și film. 

„Nu spun că parcursul femeilor în cultură depinde de relația lor cu bărbații la putere, ci că el tinde să fie distorsionat – pentru că necesită anume forme de comunicare, pentru că exclude anume forme de comunicare (celebra «băiețeală»), pentru că le afectează stima de sine, valorizând tinerețea și aspectul fizic în defavoarea altor lucruri”, continuă Popovici.

„Și nu e vorba doar despre fete – a construi sisteme în care femeile simt că «valoarea lor de utilizare» are o dată de expirare vecină cu cea a colagenului din piele le afectează de-a lungul întregii vieți”.

După ce i-a spus că e profesor, Mălina a încetat să-i mai vorbească la per tu. Alexandru Matei i-a spus că foarte multe studente i se adresează așa și, având în vedere că el se uită la pozele ei cu admirație, poate să facă și ea la fel.

„N-am spus că e bine că s-a întâmplat o astfel de discuție între mine și acea fată. Dar discuția aceea conține și alte schimburi decât cele pe care le-ați văzut pe Facebook.”, a declarat Matei.

E primul pas dintr-o relație de grooming, explică Cristina Praz, expertă în egalitate de gen Centrul FILIA. În general, profesorul încearcă să creeze o relație de prietenie și face asta cu pași mici.

„Îi spune studentei să nu i se adreseze cu dumneavoastră, să-i folosească prenumele, invocând tot felul de motive”, continuă Cristina Praz. „Poate să creeze relația de prietenie prin tot felul de cadouri sau de lucruri care te fac să te simți îndatorat sau să te simți special”.

Apoi, încet, lucrurile evoluează și se transformă din ce în ce mai mult. Următorul pas e să le facă complimente sau să le cheme în oraș în diferite contexte.

„Ulterior, începe să apară și partea sexuală. Fie că face tot felul de comentarii sau că trimite audio sau tot felul de lucruri care te fac să te simți destul de inconfortabil. Dar pentru că a creat acea relație de «prietenie», ajungi să-ți fie rușine să nu răspunzi atunci când trimite audiouri dubioase sau când te sună noaptea. Iar abuzatorul profită de asta”.

În discuțiile cu Mălina, profesorul îi scria ca și cum ar fi un prieten de-ai ei. Asta până într-o zi în care Mălina postase pe Facebook o fotografie cu ea. Matei i-a scris fetei de 18 ani „ești cam bună”. Tânăra poetă spune că replica profesorului a dărâmat-o, pentru că nu avusese niciodată o relație bună cu propriul corp. Tocmai de aceea obișnuia să posteze poze în care i se vedea doar fața. 

În seara aia a plâns mult, iar a doua zi a șters poza de pe Facebook.

„Existau două lucruri mega contradictorii, dar care erau simultan acolo, în mine, tot vizavi de problema asta. Pe de o parte, vedeam că totul e foarte problematic, dar pe de altă parte, cum aș fi putut eu să îndrăznesc să-i spun lui ceva mai nepoliticos, având în vedere că el s-a obosit totuși să-mi scrie mie?”, își amintește tânăra că se gândea atunci.

Psihologa Silvia Ciubotaru spune că victimele groomingului pot să simtă la început sentimente pozitive de flatare și validare. 

„Conștientizarea abuzului vine, de regulă, mai târziu, când groomer-ul începe să fie prea insistent sau agresiv, să facă glume sau gesturi nepotrivite sau să forțeze granițele de confort ale victimei, inclusiv prin solicitarea unor favoruri sexuale sau de altă natură. În astfel de contexte, victima e forțată să admită că relația nu e nici sănătoasă, nici echilibrată, chiar dacă anterior e posibil să se fi bucurat de atenția și validarea venite din partea groomer-ului”.

„Nu e plictisitor la liceu pentru un om așa matur ca tine?”

Alexandru Matei nu le scria doar studentelor, ci și fetelor de 17 ani. Cătălina Bălan, scriitoare, a vorbit public despre asta, într-o postare de pe Facebook, în care a arătat cum Alexandru Matei căuta să aibă conversații cu ea pe când avea doar 17 ani. 

„Ești frumoasă. Știi, nu? Dar nu îndrăznesc să-ți fac curte pe fb, că ne știe prea multă lume”, este unul dintre mesajele pe care i le-a trimis adolescentei la acea vreme. „Gândește-te dacă ai avea o fată de 17 ani. Ți-ai dori să aibă afaceri cu un prof de 30 și foarte însurat?”, i-a tăiat-o atunci Cătălina.

„Știu schimbul pe care l-am avut cu Cătălina. Nu îmi amintesc acum de alte fete care să nu fi împlinit 18 ani”, ne-a declarat Matei. 

Ofuscat de refuzurile fetei, Matei i-a spus ani mai târziu unei cunoștințe „să aibă grijă cu cine se leagă fiul ei, pentru că eu aș fi foarte experimentată în relații cu bărbați mult mai în vârstă decât mine”, a scris Cătălina în postarea ei de pe Facebook. „Cred că vă imaginați cât de multe neplăceri mi-a putut face prin asta, cât de mult mi-a afectat calomnia lui relația și, în general, viața”.

Și poeta Deniz Otay l-a cunoscut pe Matei la o lansare de carte în Suceava, în 2011. Avea 17 ani, iar Matei 37. La aproximativ două luni, bărbatul i-a scris pentru prima dată pe Facebook. I-a spus că s-au intersectat la acel eveniment, că s-a bucurat să o vadă și că o așteaptă la București.

Își amintește că era foarte insistent și, chiar dacă la început i-a răspuns, pentru că i se părea că e un tip cu care poate vorbi despre literatură, treptat, complimentele lui au făcut-o să se simtă inconfortabil. 

Singura dată când au vorbit ceva mai mult a fost după ce Deniz a dat bacul la istorie. Toate discuțiile lor au fost inițiate de către profesor.

Nu a durat mult până când Alexandru Matei i-a cerut numărul de telefon. Tot pe atunci a început să-i facă complimente pe Facebook:

„Ești deșteaptă, frumoasă, turcoaică, ești culmea”; „Ești o mică minune”; „Ești minoră”; „Nu pot flirta cu tine încă”.

Chiar dacă de puține ori ducea conversația mai departe, el continua să-i scrie. „Nu e plictisitor la liceu pentru un om așa matur ca tine?”, a întrebat-o la un moment dat. A continuat și după ce ea a dat bacul. A chemat-o la un curs ținut de el, la Litere, în București. Deniz tocmai intrase la Drept și se mutase în București.

„Tentativele lui de flirt și apropourile lui mă făceau să mă simt incomod, dar nu știam pe atunci să răspund altfel decât ezitant și în moduri care să nu supere, fără să manifest un interes reciproc”, povestește poeta.

În timp, s-a obișnuit să-i ignore apropurile. Asta până prin 2014, când Matei i-a trimis surorii sale de 13 ani un mesaj pe Facebook, în care îi spunea cât de frumoasă este Deniz. Când a aflat, poeta și-a rugat sora mai mică să-l ignore.

S-a înfuriat atunci, povestește, dar a reușit să-l confrunte în legătură cu lucrurile astea abia mai târziu, prin 2018, când Alexandru Matei i-a scris din nou pe Facebook. Deniz a simțit că era momentul să-i spună că nu a fost în regulă să-i scrie surorii ei. „Am văzut o singură replică adresată surorii tale. Iartă-mă dacă am fost agresiv”, i-a răspuns Matei.

Din punct de vedere legal, să-i faci complimente unei minore pe Facebook nu constituie infracțiune. Însă este total imoral, explică avocata specializată în drept penal, Teodora Godîncă Herlea. „Dacă fetele respective au resimțit o teamă, în mod cert asta intră la hărțuire. Mai ales dacă discutăm despre mesaje sau apeluri repetate”.

Matei a continuat să-i scrie tinerei poete din când în când. I-a apărut în mesagerie până prin 2020.

„În momentul în care nu e vorba despre o studentă care este notată, examinată în funcție de aceste comportamente sau în funcție de această relație impusă, comportamentul rămâne inadecvat. Cu asta sunt absolut de acord și îmi asum această vină.”, ne-a explicat profesorul.

„Ai văzut că am încuiat ușa după tine. Asta nu îți creează nicio reacție?”

Laura* avea și ea 17 ani când l-a cunoscut pe Alexandru Matei, în 2011. Profesorul avea cu 20 de ani mai mult, era însurat, colabora cu Facultatea de Litere de la Universitatea din București și preda la Universitatea Lumina, tot din București.

S-au văzut la același eveniment din Suceava la care Matei a remarcat-o și pe Deniz. Laura* era elevă în clasa a 11-a, scria poezii și citea mult. Își amintește că era foarte timidă, dar încerca să-și găsească locul în mediul literar, așa că mergea la concursuri și în tabere de poezie pentru că era convinsă că vrea să dea la Litere. După lansarea de carte de la Suceava, Matei i-a dat add pe Facebook și a început să-i scrie. Inițial, ei nu i s-a părut nimic suspect, părea doar un tip interesat de literatură.

Doar că, pe lângă referințe literare, Matei a început s-o asalteze cu complimente. „Tehnica lui era să mă flateze, să mă facă să mă simt foarte importantă în discuție, ca lucrurile astea să continue și să evolueze într-un fel. Așa mi s-a părut”, spune Laura*.

Auzise încă de pe atunci zvonuri legate de el. Oamenii din jurul ei spuneau tot felul de glume de tipul: „Lasă, că te așteaptă Alex Matei în halat la el acasă să îți împrumute niște cărți sau ceva”, dar credea că sunt doar invenții răutăcioase. „Mie mi se părea că el e foarte gentleman”. 

Teona Galgoțiu, scriitoare și regizoare, ne-a explicat că devine tot mai dificil pentru tinerele fete care vor să scrie și să creeze dacă la fiecare lectură de poezie văd bărbați în jurul lor, uneori și cu 30 de ani mai mari decât ele, care le fac complimente încă de când sunt minore.

„După te trezești cu mesaje ca «să știi că am verificat pe Facebook dacă ai împlinit 18 ani înainte să-ți scriu, haha», fix la câteva zile după ce chiar ai împlinit 18 ani. Ce e cel mai trist e că uneori complimentele și mesajele astea își ating scopul, pentru că ești mică și vrei ca arta ta să fie validată, și confunzi limitele între tine și arta ta, și ai impresia că dacă ești băgată în seamă de un mare poet, poezia ta e măcar un pic interesantă”, continuă scriitoarea. 

Peste un an, Laura* a intrat la Litere la București. Matei era la curent, pentru că i-a scris în toată această perioadă. Nu era profesorul ei direct, însă era colaborator la Universitate. I-a propus să se întâlnească, după vreun an de discuții pe Facebook și la vreo două luni de când ea se mutase în București. Voia să devină „mentorul ei”. 

I-a cerut tinerei studente să vină la opt seara, la catedra de teorie literară, ca să-i dea o carte. Ea a intrat, iar el a încuiat ușa în urma ei. „Nu o să-mi pierd prezența de spirit și nu o să-i arăt că mi-e teamă”, spune că s-a gândit atunci. 

A ales un scaun cât mai departe de el, profesorul s-a așezat la calculator și au început să discute despre cum i se pare Laurei Bucureștiul și viața de studentă. „Și la un moment dat mă întreabă așa, foarte direct: «Ai văzut că am încuiat ușa după tine. Asta nu îți creează nicio reacție?». Și i-am zis că o să țip foarte tare”. Încerca să glumească, pentru că nu voia să pară speriată. 

Matei a chemat-o să stea în poala lui cât se uitau la ceva pe calculator. Laura* a refuzat, iar el nu a mai insistat. După acest episod, profesorul a continuat să-i scrie. La scurt timp nu a mai predat la Litere în cadrul Universității din București. A plecat dintr-un motiv care nu avea legătură cu relația lui cu Laura* sau alte studente.

Profesorul ne-a spus că nu își amintește. „Nu spun că nu s-a întâmplat, dar nu îmi amintesc”. Apoi ne-a explicat că faptul că a întrebat-o dacă nu îi creează nicio reacție momentul în care a închis ușa dovedește că el s-a gândit că ar fi putut fi ceva ce putea să o deranjeze și tocmai de aceea a întrebat asta. „Și bănuiesc că vi se pare plauzibil ce spun, nu vi se pare?”

În perioada asta se vedeau mai mult întâmplător, pe la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) sau în autobuz. Facultatea particulară la care se mutase el era pe aceeași linie de autobuz cu a ei.

Laura* nu a simțit cu adevărat că Matei nu ar fi o persoană sigură pentru ea până când profesorul a încercat să o sărute cu forța, pe stradă, la fel cum avea să facă ani mai târziu cu Daria*. Tânăra s-a smuls din sărut și i-a spus că nu se simte confortabil, că nu e atrasă de el. „Tu pui prea mult accent pe rațiune, corpul tău îmi spune altceva”, își amintește că i-a răspuns profesorul.

Au mai ieșit de câteva ori la evenimente culturale. Matei tot încerca să o sărute. Uneori Laura* reușea să-i țină piept și îi spunea că pentru ea e doar o prietenie pur intelectuală. Matei o întreba dacă e ceva în neregulă cu el sau dacă e el prea bătrân.

La fel ca Laura* și Daria*, scriitoarea Alina Purcaru a trecut printr-un episod similar cu Alexandru Matei. A povestit despre asta pe Facebook, după postarea făcută de Mălina. 

Înainte să facă publică experiența ei, nu a vorbit cu prea multă lume despre asta. A povestit doar persoanelor apropiate și a încercat să-și șteargă din memorie momentul, dar și mesajele pe care Matei a continuat să i le trimită.

„Acum îmi dau seama că m-am simțit și foarte intimidată de toată povestea, oricât aș fi vrut să neg asta. Acum îmi dau seama cu mult mai clar că totul e parte dintr-un comportament vătămător care afectează foarte multe fete și femei tinere, educate să nu facă scandal, să lase de la ele, să treacă peste, să meargă mai departe, să închidă ochii”, scria Alina Purcaru în postarea de pe Facebook. „E parte din ceva normalizat de prea multă vreme în nenumărate spații asociate cu prestigiul și cunoașterea”.

Frica femeilor de a vorbi despre situații de abuz sau hărțuire există în toate mediile. Cu toate astea, în cercurile culturale, se adaugă un strat suplimentar, crede Iulia Popovici. Fiindcă, de regulă, aceste cercuri sunt mici, internalizezi faptul că ruperea unei legături poate să-ți afecteze relația cu întregul grup. 

„Cu cât mediul este mai educat/culturalizat, cu atât hărțuirea intră mai greu în definiția legalo-penală – formulările verbale sunt mai ambigue, gesturile, mai mult sugestive decât explicite. Asta înseamnă că hărțuirea e și mai greu de „demonstrat” în fața instanței publice. Unde reacția riscă să fie: «Vai, dragă, dar ți-a trimis o poezie, nu ți-a zis că vrea să ți-o tragă». Realitatea e că gestul trimiterii unei poezii – dau doar un exemplu – poate avea cu totul altă semnificație pentru «civili» decât pentru «scriitori», continuă jurnalista și criticul de film și artă.

În plus, la toate astea se adaugă și felul în care reacționează lumea pe social media la discuții despre hărțuire. 

„Narativa, ca să zic așa, unei situații de hărțuire ajunge să fie determinată nu de ceea ce s-a întâmplat, ci de chestiuni precum imaginea publică a acuzatului (dacă «ne e simpatic» sau mare artist ori ba, de pildă), modul de prezentare a «cazului», primele reacții (cine «validează» inițial povestea)”, conchide Iulia Popovici.

„M-am trezit cu el peste mine”

Profesorul îi tot scria Laurei*, studenta pe care a chemat-o seara la catedră, rugând-o inclusiv s-o ajute cu tot felul de sarcini pentru facultate. La un moment dat, Matei s-a autoinvitat să lucreze de la ea de la cămin, pretextând că se închisese biblioteca. Laura* a acceptat, fiindcă nu i se părea ceva greșit atunci și, în plus, se simțea prost pentru toate episoadele în care îl refuzase. Simțea multă rușine.

„Nu mi-am imaginat până unde se duceau sau s-ar fi putut duce lucrurile”, continuă tânăra.

Au ajuns la cămin, unde au început să lucreze din colțuri diferite ale camerei. La un moment dat, Laura* a ațipit.

„Și a fost cam nașpa, pentru că m-am trezit cu el peste mine, trăgându-mă de haine. Atunci mi-am zis: «Aoleu, ce se întâmplă?». Am urlat foarte tare la el, ca și când l-aș fi certat. I-am zis să se oprească și s-a oprit”.

„Părea prins așa, de un film al lui. Adică nu știu ce urma, un viol sau ce urma în capul lui”, povestește acum femeia. „Aia a fost o linie foarte fină, așa că nu știu prin ce minune s-a oprit”.

La vreo săptămână după, își amintește că Matei a sunat-o să-și ceară scuze. Însă Laura* începuse deja să nu-l mai creadă. 

Profesorul ne-a spus că nu își amintește de momentul în care a mers în camera de cămin cu tânăra studentă. „Nu spun că nu-mi amintesc deloc, dar, habar n-am”.

Întrebat de ce s-a urcat peste ea în timp ce dormea și ce încerca să facă, Matei a răspuns că „bănuiesc că dacă a adormit și noi merseserăm acolo să lucrăm sau să citim, probabil că încercam să o trezesc. Dar încă o dată nu îmi amintesc. Și faptul ca i-am cerut scuze apoi, cred ca e ok. Oricum ar fi”.

„Nu ați mai cunoscut niciodată bărbați care au lucrat în căminele studențești?”, ne-a întrebat profesorul când i-am cerut să ne explice de ce a mers în camera de cămin cu o studentă.

Într-un final a recunoscut că este bine ca un profesor să aibă un „comportament cât mai neutru”:

„Pe de altă parte, însă, deși nu e cazul meu acum, există multe cupluri de profesori-fostă studentă. Nu știu acum dacă a intra într-un cămin studențesc e ceva ce devine ilegal. Adică mi se pare important să distingem între un comportament inadecvat sau un comportament neatent, neglijent și altceva”.

La un colocviu de literatură română, Laura* spune că a cunoscut-o pe Mara*, o altă studentă la Litere. A venit vorba despre Alexandru Matei, iar Mara a observat că Laura* a avut o reacție mai ciudată, așa că i-a propus să se întâlnească și să vorbească despre asta. Așa a aflat că nu era singura studentă de la care Matei încercase să obțină favoruri sexuale.

„Și atunci am zis că trebuie să mă impun și să tai cumva chestia asta”, povestește Laura*. „Mă încercau sentimente foarte ciudate… că el mă ajută, mă sprijină și îmi dă cărți și îmi vrea binele. (...) Nu știam unde sunt limitele, nu știam că nu e ok”.

După colocviu, s-au văzut din ce în ce mai rar. Se mai întâlneau întâmplător la evenimente, unde bărbatul avea aceleași tactici. „Încă se mai poate bea o cafea la umbra genelor tale?”, a întrebat-o. 

În 2021 i-a scris și ei ca să o cheme să facă doctoratul la Brașov. Laura* a refuzat și, în aceeași discuție, i-a spus că ceea ce a făcut el cu câțiva ani în urmă se numește hărțuire. Matei i-a răspuns că nu crede că s-a ajuns până acolo, însă a recunoscut că a abuzat de poziția lui în relația cu Laura* și că ceea ce s-a întâmplat între ei a fost „un soi de abuz”.

Doctoratul la Brașov

Deși nu era profesorul tuturor tinerelor pe care le-a abordat, Alexandru Matei profita foarte des de poziția lui din facultate în conversațiile cu ele. Aproape toate femeile cu care am vorbit ne-au spus că profesorul le-a chemat să facă doctoratul la Brașov, sub coordonarea lui. În felul ăsta, își consolida poziția de putere în fața lor. 

„Poate că nu e profesorul tău direct și nu îți e frică că o să pici cursul, dar știi că are cunoștințe în diferite domenii sau în diferite universități și ți-e frică că lucrurile astea vor ajunge împotriva ta”, explică Cristina Praz, expertă în egalitate de gen la Centrul FILIA.

În plus, genul ăsta de situație e foarte dificilă pentru o tânără studentă care tocmai a ajuns într-un alt oraș și încearcă să se obișnuiască cu noua ei viață. „Contează încă diferența asta de puteri. E totuși o persoană adultă mai mare decât tine, care are o putere simbolică în fața ta”.

Pe lângă faptul că le invita să facă doctoratul sub coordonarea lui, pe unele dintre ele le ruga să-l ajute cu traducerea unor cărți sau articole. Le plătea, însă numele lor nu apărea nicăieri pe rezultatele publicate ale muncii lor. Era creditat doar Matei.

Magda* ne-a povestit că Alexandru Matei a plătit-o pentru niște traduceri pe care le-a semnat cu numele lui. 

Magda* l-a cunoscut pe Matei la o conferință de prin 2013, în perioada în care își termina doctoratul. La vreo patru ani după aceea, profesorul a întrebat-o dacă ar vrea să-l ajute cu traducerea unor cărți pentru o editură din România. Magda* a acceptat, pentru că nu avea încă un job stabil. Din felul ambiguu în care s-a exprimat Matei, a reieșit că munca ar urma să fie recunoscută. 

Cărțile au apărut în 2021, iar Magda* a descoperit atunci cu stupoare că Matei era trecut ca singurul traducător. 

Nu a vorbit cu nimeni despre lucrurile astea, pentru că Matei era un om cu relații și multe cunoștințe. Chiar dacă la prima vedere părea că își dorește să lucreze alături de colegii săi, Magda* spune că, în timp, și-a dat seama că profesorul încerca din răsputeri să obțină statut și beneficii în mediul universitar folosindu-se de ceilalți.

În istoria literaturii, femeile trebuiau să publice sub pseudonim masculin, iar secole întregi munca lor sau lucrările lor de artă au fost semnate de bărbații din jur, explică Iulia Popovici, jurnalistă și critic de teatru și film. 

„Dezechilibrul de putere e un efect (și) al structurilor economice; în cultură (dacă despre asta e vorba), resursele sunt tot mai limitate și tot mai prețioase, iar faptul că la ele (și la o putere disproporționată care li se asociază) au acces mai curând bărbații ține de stereotipuri societale și de educație”, continuă Popovici.

Magda* nu a vrut să facă publice numele cărților, însă Scena9 a comparat traducerile trimise de către ea lui Alexandru Matei cu varianta finală, publicată. Singurele modificări aveau de-a face cu tehnoredactarea textului. În rest, varianta publicată este identică cu textele trimise de către Magda* lui Matei.

Profesorul Alexandru Matei nu și-a adus aminte de acest moment atunci când l-am întrebat dacă ar fi apelat la alte persoane să-i facă traducerile. În schimb, el credea că vorbim despre o altă femeie care l-a ajutat cu traducerea unor fragmente. 

Alexandru Matei: Povestea asta vine de la cineva care are toate motivele să nu-mi facă bine și probabil că știți despre cine vorbesc. Acum, nu știu ce știți dumneavoastră despre Ana, dar dacă vă interesează ce spun.

Scena9: Nu e Ana. Nu o cheamă Ana.

Alexandru Matei: Aha, ok… 

„Din punctul meu de vedere a fost un exercițiu pe care persoana respectivă l-a făcut. Și, în cazul în care, ea voia să aibă numele pe copertă putea să-mi spună. Dar versiunea finală mi-a aparținut oricum”, a explicat profesorul.

Era vorba despre Ana Maria Grigoraș, o fostă studentă de la Universitatea Transilvania din Brașov, care ne-a povestit că a avut o înțelegere cu Alexandru Matei în care el o plătea ca să-l ajute cu traducerea unor texte pentru facultate sau cu traducerea unor cărți. 

L-am întrebat pe Matei dacă au existat mai multe instanțe în care altcineva a făcut traducerile în locul lui și ne-a spus că au mai fost cazuri în care a apelat la studenți, doar că a menționat și contribuția lor. „Însă de fiecare dată versiunea finală e asumată de mine. Adică, dacă se întâmplă ceva cu cartea după aceea eu sunt responsabilul. Este o acțiune pe care mi-o asum eu”.

„Sper că ești mulțumită”

Alexandru Matei obișnuiește să își ceară scuze. A făcut-o și cu multe dintre femeile cu care am vorbit. Dar comportamentul continuă să fie neschimbat și după ce spunea că-i pare rău. 

De la Mălina și-a cerut scuze în iulie 2022, la patru ani de când s-au cunoscut. Era în același an în care fuseseră făcute publice mai multe mărturii ale studenților de la UNATC în legătură cu hărțuirea sexuală din universitatea lor. 

„Revin așa, întâmplător,” i-a scris el pe Facebook. „Iartă-mă dacă m-am apropiat nepermis de tine, mai demult. Nu-mi dau seama dacă am mai zis-o, dar na, am motive să o zic din nou. (...) Dacă a fost hărțuire, regret cu atât mai mult. Serios”.

Discuția cu Laura*, în care i-a spus că a citit cartea Vanessei Springora și că, în sfârșit, a înțeles unde a greșit, a avut loc în aprilie 2023. Cu toate că Matei și-a cerut scuze, nu i-a spus niciodată Laurei că i-ar părea rău pentru că a încercat să o sărute sau pentru tentativa din camera de cămin.

Dariei și Alinei Purcaru le-a scris în aceeași săptămână, la aproape o lună de la momentul în care au fost făcute publice postările despre el pe Facebook. Pe ambele încercase să le sărute cu forța, într-un context similar.

„Voiam să-ți spun două lucruri. Probabil știi ce mi se întâmplă. Ăsta e primul lucru. Dacă te-am rănit vreodată, aș vrea să-mi spui”, așa suna mesajul pe care i l-a scris Dariei. Fosta studentă nu i-a răspuns.

Matei i-a trimis un screenshot Alinei Purcaru în care un bărbat îl amenință. Mesajul a fost trimis după ce au apărut cele trei postări despre comportamentul lui inadecvat. „Și-mi cer scuze că te-am pupat atunci. Cred că ești mulțumită. Ai făcut dreptate”, i-a scris poetei.

Alina s-a speriat și abia a putut să doarmă după mesajul lui Matei. „Induce vinovăție, ca și cum noi suntem responsabile pentru situația în care a ajuns el. Mi-a creat anxietate, vinovăție și paranoia”.

Matei i-a trimis poze cu una dintre tinerele cărora le scrisese intens, încercând să o denigreze și să-i demonstreze Alinei că tot ceea ce i se întâmplă lui e o nedreptate.

Psihologa Silvia Ciubotaru ne-a explicat că „pentru a-și satisface cât mai mult nevoile afective sau sexuale, groomer-ul poate să se autovictimizeze și să prezinte lucrurile în așa fel încât victima sa să se simtă vinovată, responsabilă de starea sa emoțională sau datoare să îl ajute”. 

Această strategie este cunoscută în psihologie drept gaslighting – „o combinație de abuz de putere și manipulare a informației și a emoțiilor victimei, prin care abuzatorul scade treptat încrederea victimei în propria ei percepție asupra realității, acordând din ce în ce mai multă putere și încredere abuzatorului său”. 

Întrebat cu ce motiv le-a contactat pe cele două femei după momentul în care au fost făcute publice cele trei postări, Alexandru Matei ne-a spus că se simțea „izolat, singur, atâta tot. Nu cred că vreunul dintre mesajele pe care le-am dat, cred că am dat unul sau două, au fost mesaje de intimidare”.

Ce fac universitățile?

Am întrebat cele două universități la care Alexandru Matei a predat în ultimii ani, Universitatea Transilvania din Brașov și Universitatea din București, ce vor face după toate mărturiile apărute în spațiul public.

Universitatea Transilvania ne-a comunicat că nu există nicio plângere sau sesizare la adresa lui Alexandru Matei. Cazul urmează să fie analizat de către Comisia de Etică, care s-a autosesizat la sfârșitul lunii februarie.

Am întrebat comisia în ce fază se află cu analizarea cazului, însă până la publicarea materialului nu am primit un răspuns. 

Cu toate acestea, am aflat de la surse din interior că Comisia de Etică a comunicat într-o ședință a Senatului că nu se poate pronunța în ceea ce a făcut Matei înainte să fie profesor în cadrul Universității, adică înainte de 2020. De asemenea, în ceea ce privește postările făcute de Mălina, Cătălina și Alina, Comisia a considerat că ele nu reprezintă un temei suficient pentru a continua investigația. În lipsa unor sesizări din partea studentelor, analiza cazului a fost oprită.

„Comunicarea lui Alexandru Matei cu diverse persoane, fie ele persoane din afara facultății sau studente, este o comunicare nepotrivită și nejustificată în termeni instituționali și profesionali”, ne-a explicat decanul Facultății de Litere din Brașov, criticul literar Adrian Lăcătuș, într-un interviu telefonic.