Parlamentarii sunt nervoși. Mulți nu vor mai fi în Parlament de la anul. Alții se pregătesc deja de închisoare. Unora nu le mai pasă. Altora le pasă de concediu. Rezultatul este ultima mare ofensivă a politicienilor corupți înainte de parlamentarele din toamnă:
- Dezincriminarea conflictului de interese pentru cei care au făcut acest lucru înainte de 2013. Mână pe mână spală: nu se știe când un penal cu zeci de milioane de euro la bord va avea nevoie de ajutorul lui nea Trahanache modern, care și-a angajat 26 de nepoți și nepoate la stat. Așa că penalul sare acum în ajutorul lui Trahanache și stabilește relații bune pentru mai târziu.
- Senatul a respins prin vot dreptul tradițional al Guvernului de a emite ordonanțe pe perioada verii. Șut simbolic într-un guvern pe care politicienii nu-l controlează. Ceea ce îi supără. Cei mai mulți sunt înfuriați de faptul că nu-și pot angaja rudele (vezi punctul 1) pe la ministere sau prin agenții. Guvernul a început să le răspundă (Cristian Ghinea a produs o scrisoare memorabilă) - nu mai are nimic de pierdut.
- Pensii speciale pentru toți primarii și viceprimarii. Aici îl citez pe Mircea Kivu: „Conform acestei legi, dacă într-o comună sunt doi foști primari și doi viceprimari, fiecare cu câte trei mandate la activ, din bugetul local al comunei vor fi plătite lunar indemnizații viagere de vreo 20.000 lei”. Marea parte a primăriilor din rural n-au bani nici să-și plătească angajații actuali, darămite pensii viagere. Efectul? Bani trebuie redirecționați de la bugetul național către comune. Câștigători? Politicienii de la centru. („Dragă primarule, dacă nu-ți trădezi partidul la alegeri te băgăm în faliment.”) Pierzători? Tu și cu mine. Statul fie va mări taxe fie va acumula datorii, ceea ce într-un final înseamnă tot mărire de taxe, probabil și cu șomaj la pachet.
Politica e o luptă. Însă lupta pe alte meridiane se duce pe resurse (către care părți ale societății trebuie să se ducă resursele preluate de stat prin taxe și impozite) sau pe drepturi (ce drepturi trebuie acordate tuturor? Ce era un drept în trecut și nu mai trebuie să fie acum? Dar invers? Care sunt limitele drepturilor?). Ce s-a întâmplat în România în ultimele zile pare să sugereze că suntem într-un peisaj de secol nici măcar XX, ci XIX, epoca burghezie vs. nobilime: o parte din populație se confruntă cu o mare parte din clasa politică, pentru care statul e o găină de jumulit - eventual în familie. Pe termen lung politicienii respectivi pierd - sunt tocați de schimbările demografice ale României. Pe termen scurt au o salvare: milioane de români sunt în afara granițelor, de tot sau aproape de tot, și nu pot decât să asiste cu îngrijorare. În consecință, confruntarea e echilibrată.
Momentul celor trei au fost măsuri a fost ales cu grijă. E vară și foarte cald, mai ales în București: până și iarna au fost demonstrații, dar pe caniculă e imposibil. Tocmai au fost localele: politicienii corupți au căpătat curaj. Parlamentarele sunt departe: ei speră că o să uiți toate astea.
Nu le uita.
Foto via Flickr
