E un sentiment de vacanță în muzica din ultima vreme, de la Delia care cântă despre downshifting (vezi „Vreau la țară") până la Valeria Stoica și clipul ei „de concediu” sau VAMA, care a scos un single despre școlari, deși nici pe-aproape la fel de subtil & ironic precum „Țara te vrea prost”, dar și un sentiment de încordare politică, în cazul lui Toulouse Lautrec. Merg mână în mână, oricum.
Albumul The Theory of Absence, Part I, de Zammorian
Riff-uri previzibile, bătăi din tobă ca în deschiderea unui concert Carla's Dreams, apoi un solo à la Bruce Springsteen. Așa începe discul găștii post-rock Zammorian: melodramatic & melancolic cu „Nebula Pass”, un cântec care durează puțin peste 15 minute și cu câteva ruperi de ritm pe cât de inexplicabile, pe atât de anoste – cu puțină atenție, auzim și niște tobe de fanfară, ceea ce spune multe despre cât de frivolă e socoteala de acasă față de cea din târg. Restul strigă oricum prea mult Pink Floyd.
2/5 ♥
Cântecul „Rocket Science”, de Coven Clash
„Let yourself down, Make yourself comfortable” ne recomandă o voce cu timbrul unui imaginar Kurt Cobain invitat pe un cântec Radiohead. La refren se sparge în (aproape) stoner rock (mai degrabă psihedelic șaptezecist) și câteva „Oh, oh” și „Ah, ah” via Led Zeppelin. „You don't mean what you do / But somehow you pull it all the way through” pornește a doua strofă și deja poate fi o metaforă mai mult sau mai puțin intenționată despre această trupă proaspătă pe care oricum e prea devreme să o luăm în serios.
2/5 ♥
Albumul X, de Toulouse Lautrec
Figură aparte pe scena rock-ului alternativ, Cătălin Rulea și-a pus acum vreo zece ani căciula de blană în cap și a scos două single-uri care păreau mai degrabă exerciții de copywriting în pauza de țigare: „Îmi place că sunt porno / Radioul cântă mono" sau „Te spun, că ai părul brun / Te spun, că ai pistrui pe sân / Te spun, că miroși a parfum / Te spun, că mă faci să par nebun". „Porno” și „Te spun”, pentru că despre ele e vorba, picau într-un 2010 când aceeași scenă căuta expresii proaspete, de la The MOOod și, mai târziu, spre Robin and the Backstabbers, iar impresia vizavi de ele era una singură: amuzante, dar inconsistente. Ca tot albumul de debut, de altfel, un mix între versuri la fel de jucăuș-confuze în limba română și engleză, pe care Rulea le tot strigă cu aceleași două-trei inflexiuni, pe compoziții conformiste, către un perete invizibil.
Dar meseria de creativ are acest efect secundar: scrii multpână o nimerești. Iar Toulouse Lautrec a nimerit un pumn de cântece: „Nopți albe”, „Camera 203”, „Istanbul” sau „Nu se termină așa” nu doar că-s crowd pleasers, dar spun ceva esențial despre liderul trupei. Rulea poate fi obraznic, dar și nostalgic, un auteur paradoxal: poate rata complet miza unui cântec, dar poate avea și momentele sale categorice de inspirație.
Astăzi, mai nervos socio-politic, virând trupa încă din startul discului către ambiții tranșant elitiste, care uneori pot fi confundate cu frisoanele unor Paraziții: „Ia-ți și tu uniforma, hai să le arătăm norma / Pentru o lume decentă, pentru o audiență inteligentă” sau „Avem o singură soluție, o revoluție culturală / O gașcă morală agresivă și letală / În idei și manifest, în discurs și protest”. Logica e simplă: „O lume mai bună, pe Marte, pe Lună”. Cine sunt Aleșii? „Hai și tu să fim eroi / Poți să crezi în oameni noi? / Noi suntem altă generație. / Voi?”. Eu, unul, nu.
Găsești albumul pe Spotify.
2/5 ♥
Cântecul „Be My Friend”, de Valeria Stoica
Euro-folk cu toate clișeele de la Emiliana Torrini încoace, cinematografie scufundată în filtre post-post-moderne #CabinLife. Valeria e inofensivă, naiv-artistică („You were lying secrets to yourself / Pretending that the stars / Are alive in another life”), ca un influencer în piață la Obor. Divin, angelic și așa mai departe. Melancolie atât de ridicolă, dar atât de corectă, că e inutil de combătut.
3/5 ♥
Cântecul „Divination”, de Zimbru
Dacă primul single al clujenilor era cam aglomerat, al doilea e ceva mai ambițios și rotund. Proiecții synthwave aspre, tobe 4/4 gătite cu bas perpetuu, refren musai furtunos. Prea dulci să fie John Maus, prea „ne-defecți” să fie The Horrors, Zimbru sunt mai degrabă hotărâți să joace la sigur. Și o fac bine.
4/5 ♥
Cântecul „Peculiar”, de Second Wave
Duoul melodramatic apărut de vreo cîțiva ani, dar cu lansări & cântări răruțe, insistă cu un single care face cu ochiul rock'n'roll-ului Southern gothic (vezi The Black Angels, mai ales). Bine proporționată, însă nememorabilă.
3/5 ♥
Cântecul „Anadolka”, de Balkan Taksim
Aproape sufocant în dub, mai potent decît „Zalina”, noul single sârbesc al uneia dintre puținele trupe intrigante alt-românești îmi lasă iarăși impresia de conformism: darabanele, corzile și synth-ul cosmic sunt mai degrabă decorative.
3/5 ♥
Cântecul „Pe de rost”, de VAMA
De ce sună Tudor Chirilă precum varianta după opt beri a lui Julian Hamilton de la The Presets? Falsetto iritant, refren EDM simplist cu trimitere către epoca Sash! și ridicol de categoric & primar în intenții: „Tată, nu-ți fie frică, / Există viață după notă mică”, „Am 16 ani și aș vrea să dispar / Undeva unde să pot conta” (Hm, la Cluj sau într-o corporație?) și antologicul „Școală, la revedere, / Mă duc să învăț de la visele mele” – eu visam să fiu șofer de autobuz, spre exemplu.
Iartă-i, Florin Dumitrescu, că nu știu ce fac...
1/5 ♥
Unde-i vezi?
Zammorian cântă pe 13 iunie la Rockstadt din Brașov, Toulouse Lautrec pe 11 iulie la Expirat, iar pe 15 august în cadrul Folk Rock Fest Piatra Craiului. Valeria Stoica ajunge pe 2 iulie la FZW, din Dortmund, Zimbru pe 5 iulie la Jazz In The Park din Cluj-Napoca, pe 7 iulie la Jazz TM, iar pe 20 iulie la Electric Castle, iar VAMA cântă pe 21 iunie la Anturaj din Timișoara.
Foto principală: Toulouse Lautrec fotografiați de Andrei Mușat în timpul concertului de lansare a albumului X din Control Club.
