Nu-i nevoie să mai reamintesc nimănui că 2020 a fost un an ciudat. Nici cărțile nu au dus-o prea bine. Librăriile au fost închise, vânzările au avut de suferit (deși cele online au crescut), iar editurile s-au văzut nevoite să se adapteze – fie reducând investițiile și volumul de noi apariții, fie mizând în primul rând pe nume vandabile și pe traduceri.
În prima parte a anului a murit Paul Goma. S-au făcut 100 de ani de la publicarea romanului Ion de Liviu Rebreanu. Radu Cosașu a împlinit 90 de ani. S-a anunțat că Nostalgia lui Mircea Cărtărescu va fi publicată la Penguin UK. Decernarea premiilor literare (de la Sofia Nădejde la „Observator cultural”) a avut loc fie cu public redus, fie online. Pentru cei mai mulți, viața a mers mai departe.
Iată o selecție de 10 titluri care mi s-au părut importante pentru anul 2020. Majoritatea au un caracter nonficțional și sunt traduceri. Ordinea nu este valorică.
Vocabularul european al filosofiilor
O superproducție editorială: un volum de peste 1500 de pagini, cu aproape 100 de colaboratori, tradus de către o echipă formată din zeci de specialiști (care a updatat sumarul original, introducând și termeni din arealul „vocabularului filozofic românesc”). Nu este o carte care se adresează doar celor interesați de filozofie, ci un instrument util tuturor celor care vor să-și extindă/verifice/problematizeze bagajul intelectual.
Eseuri. Cartea întâi
Mai aveam o traducere din eseurile lui Montaigne, publicată cu vreo 50 de ani în urmă, dar aceasta fusese făcută într-o limbă arhaică imposibilă și era ilizibilă. Noua versiune inițiată de Vlad Russo – din care a apărut doar prima carte din cele trei – nu ocolește nici ea stilul arhaic, dar este mult mai expresivă și inteligibilă. Montaigne este mai util decât orice carte de self-help, așa că această traducere pică la țanc într-un an al izolării forțate.
Apropo de izolare, pandemia de Covid a umplut deja câteva biblioteci de-a lungul globului – începând cu studiile științifice, continuând cu reportajele și sfârșind cu rafturile de ficțiune. În România, Editura Nemira a scos primul volum colectiv de ficțiune/nonficțiune dedicat pandemiei. Coordonat de Alexandra Rusu, adună semnăturile a peste 20 de autori români contemporani. Un volum istoric în felul său.
Evenimentul numărul 1 al anului în materie de poezie: comeback-ul Ruxandrei Novac. Am scris pe scurt aici.
Datoria. Primii 5 000 de ani
Un volum fundamental despre istoria conceptului de datorie – despre care am tot auzit și vom tot auzi – semnat de antropologul David Graeber (care a murit în septembrie).
Piranesi – despre care am scris aici – este nu doar unul dintre romanele cele mai originale pe care le-am citit în ultima vreme, ci și o carte care m-a făcut să retrăiesc sentimentul cu care descopeream cărți în adolescență.
Prin România. Carnete de drum
Un antropolog care se apropie de 50 de ani pleacă în 2019 în călătorie de-a lungul României. Este un voiaj melancolic și expresiv din punct de vedere literar, dar și bogat în informații antropologice. Un must read.
Mama tuturor întrebărilor
Primul volum tradus în română din eseurile feministe ale Rebeccăi Solnit. Câteva au stârnit numeroase discuții, începând de pildă cu 80 de cărți pe care nicio femeie n-ar trebui să le citească, comentariu sarcastic al unui top făcut de revista Esquire sub titlul Cele mai bune 80 de cărți pe care toți bărbații ar trebui să le citească.
Publicarea de memorii este o afacere pentru foștii președinți americani, dar de cele mai multe ori aceste memorii sunt scrise de ghostwriters. Obama este o excepție. În ultima sută de ani nu vom găsi alt președinte american care să scrie atât de bine. E nevoie să ne întoarcem la Theodore Roosevelt, care de altfel era scriitor profesionist.
Primul volum din memoriile lui Obama apare chiar în anul în care Donald Trump, urmașul său la Casa Albă, a pierdut alegerile. Nu se putea găsi un moment simbolic mai bun.
Avem în română mai multe traduceri extraordinare din Divina Comedie a lui Dante, începând cu cele realizate de George Coșbuc și Eta Boeriu. Dar de la a citi până la a înțelege se cască în cazul de față o prăpastie. Prin această sinteză de aproape 2000 de pagini, Laszlo Alexandru aruncă o punte peste prăpastie: abordează capodopera lui Dante vers cu vers, terțină cu terțină, reproducând originalul italian, oferindu-i apoi o traducere literală în proză și explicându-/interpretându-l, cu largi incursiuni în bibliografia globală și – acolo unde e cazul – românească. Este companionul ideal pentru cei care vor să-l citească avizat pe Dante. Sigur, majoritatea cititorilor se opresc la primul volum, Infernul, dar e bine și-atât: dacă tot e să ne ia dracuʼ, măcar să știm din vreme unde ajungem.
Fotografie principală de Karolina Grabowska, via Pexels
