În luna mai a acestui an, mai mulți actori, reprezentanți ai Sindicatului Actorilor din Teatrul Național din București, au trimis un memoriu către Ministerul Culturii prin care atrăgeau atenția asupra unor probleme legate de activitatea teatrului unde lucrează. Am stat de vorbă cu unii dintre semnatarii acestui memoriu - actorii Medeea Marinescu, Marius Manole și Mihai Călin -, ca să aflu care sunt nemulțumirile lor. Despre problemele din TNB s-a vorbit și în anii trecuți, dar e pentru prima dată când trei actori, cu o lungă experiență în Teatrul Național, ies în public ca avertizori de integritate și vorbesc împreună asumat și deschis despre neregulile și derapajele din interiorul instituției (cu precizarea că ei au încercat să aibă un dialog înainte de asta cu direcțiunea TNB). Risipă bugetară, viziune managerială păguboasă, climatul de frică din TNB - sunt doar câteva dintre lucrurile semnalate de ei în acest interviu. 

Acesta este primul episod dintr-o serie de articole care urmărește situația de la TNB.

Conflictul dintre actori și conducerea TNB este o poveste ceva mai veche și nu are de-a face cu tăierile de buget de la cultură sau cu reducerile de personal din 2019. Până să izbucnească scandalul de zilele trecute (cu concedieri, proteste și dueluri publice între directorul TNB, Ion Caramitru, și Ministrul Culturii, Daniel Breaz), în interiorul TNB se ducea o luptă mocnită, care stătea să dea în clocot. Un fel de război rece, pentru că, în cazul ăsta, problema principală e tocmai lipsa de dialog. În interviul pe care l-am făcut cu cei trei actori ai Naționalului, Marius Manole - care e și președintele Sindicatului Actorilor TNB - mi-a povestit următoarele: 

„Înainte să trimitem acest memoriu la Ministerul Culturii, eu și colega mea, Medeea Marinescu, am cerut o întâlnire cu domnul Ion Caramitru. Am fost la această întâlnire fix cu aceste probleme pe care le-am scris în memoriu. La niciunul dintre acele puncte, n-am găsit înțelegere. Răspunsurile erau: nu e treaba voastră, asta nu se poate, e totul bine. Dintotdeauna în Teatrul Național s-a considerat că actorii sunt ultimii oameni care trebuie să fie informați sau să știe ce se întâmplă în teatru.”

Războiul declarațiilor

Discuția din jurul memoriului a izbucnit într-un moment complicat pentru TN, cel mai mare teatru din țară aflat în subordinea Ministerului Culturii (și a cărui reabilitare a fost încheiată în 2015, după o investiție de 70 de milioane de euro). Săptămâna trecută, Ion Caramitru - directorul Teatrului Național din 2005, actor, regizor, președinte UNITER (Uniunea Teatrală din România) și fost Ministru al Culturii - anunța că TNB se află într-un impas financiar, situație în care 54 de oameni din personalul tehnic vor fi concediați din cauza tăierii bugetului la capitolul „Bunuri și servicii”. După cum explică și jurnalista Iulia Popovici, acestea nu sunt concedieri propriu-zise, ci presupun renunţarea la contractele unor oameni care lucrează, de fapt, la o agenție de muncă și care sunt veniți „în misiune” la TNB. Însă nu doar Teatrul Național se află în situația de a renunța la colaboratori, ci și alte instituții de cultură aflate în subordinea Ministerului Culturii, cărora, în luna iunie, li s-a virat în cont doar 30% din suma alocată în bugetul pentru „Bunuri și servicii” - fondul din care sunt plătiți, de fapt, colaboratorii, tehnicienii, sunetiștii ș.a. (Asta după ce, în primăvară, a fost redus și bugetul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, tăiere în urma căreia 71 de proiecte culturale câștigătoare au rămas fără finanțare.)

Au urmat niște zile agitate, în care Caramitru a declarat că Teatrul Național se află „în fața unui faliment”, iar săptămâna s-a încheiat cu un protest al actorilor în Piața Victoriei și cu Ministrul Culturii, Daniel Breaz, care a anunțat că va trimite Corpul de Control la TNB: „o să fac un control să vedem exact ce contracte sunt acolo, cum se cheltuiesc banii şi toate aceste lucruri o să le fac publice, pentru că nu e normal ceea ce se întâmplă”. El a admis că a tăiat din banii de la „Bunuri și servicii”, dar a mai spus că „bugetul Teatrului Naţional din Bucureşti este mai mare cu aproape un milion de dolari față de 2018”. „Abia îl aștept” - a spus Caramitru referindu-se la Corpul de Control. Două zile mai târziu, directorul Teatrului Național a cerut demisia Ministrului Culturii. La rândul lui, Breaz a spus că nu are de ce să demisioneze („am făcut lucruri importante”).

Ministerul Culturii a venit însă cu ideea Corpului de Control abia acum câteva zile, în urma acestui război al declarațiilor, deși memoriul actorilor - trimis acum două luni - semnala deja o listă de nereguli. 

Ce reclamă actorii?

•  conducerea TNB refuză dialogul cu Sindicatul Actorilor și nu răspunde la solicitările acestuia 

 •  actorii nu știu atunci când se termină stagiunea care va fi repertoriul pentru stagiunea viitoare, care vor fi perioadele de casting, care sunt regizorii care vor monta pe scena TNB 

• managerul „regizează, joacă și programează spectacolele sale pentru câștiguri personale, deoarece primește procent din încasări”; în anul 2018, mai mult de jumătate dintre spectacolele programate la Sala Mare au fost spectacole în care actorul Ion Caramitru, managerul TNB încă din 2005, joacă sau pe care le-a regizat

• Sindicatul Actorilor nu are un reprezentant în Consiliul Artistic și în Consiliul Administrativ al teatrului (conform art. 17 din Regulamentul de organizare și funcționare al TNB), deși acest lucru a fost cerut; „Prin urmare, nu am fost și nu suntem consultați în nicio decizie pe care o ia managerul cu ceilalți directori sau personalul administrativ, cu privire la activitatea noastră.” 

• angajații nu știu care sunt sumele obținute de TNB din încasări și cum sunt gestionate acestea; în pușculița teatrului intră la grămadă și banii de pe bilete, și alocările de la Ministerul Culturii, dar valoarea reală a încasărilor rămâne o necunoscută

•  teatrul cheltuie sume mari (sute de mii de euro) pe spectacole pe care apoi le programează foarte rar, pierzând astfel șansa de a-și recupera în vreun fel pierderea, cu atât mai puțin de a face vreun profit

„Pe lângă faptul că efortul financiar pentru realizarea acestor producții este uriaș (prin raportare doar la prețul costumelor și decorului), a aloca fonduri pentru producții care sunt trase ulterior pe linie moartă demonstrează o viziune și politică managerială păguboase pentru TNB”, spun semnatarii.

Cum răspunde conducerea TNB la acest memoriu? 

Potrivit conducerii Sindicatului Actorilor, Ministerul Culturii nu a avut pentru actorii din TNB niciun răspuns oficial la memoriu și a ales să-l trimită înapoi către conducerea TNB, care a răspuns printr-un document afișat la avizierul Teatrului Național și semnat de Ioan Onisei, directorul adjunct al teatrului și fost Secretar de Stat în Ministerul Culturii.

• lipsa de comunicare: actorii pot trimite solicitările Serviciului de Marketing și Relații Publice, conform legii accesului la informații publice (544/2001); dincolo de asta, managerul TNB și directorul adjunct spun că se întâlnesc cu subordonații lor ori de câte ori sunt solicitați

• lipsa de predictibilitate: tuturor angajaților li se comunică programarea stagiunii (de care se ocupă Consiliul Administrativ) din timp; apar și probleme, dar asta din cauza faptului că personalul tehnic este insuficient și că TNB trebuie să apeleze la actori colaboratori (ceea ce complică programarea spectacolelor)

•  procentul de 10 % din încasări pe care îl primește managerul TNB: art. 28, alin. 2,3 și 4 din OUG nr 189/2008 privind managementul instituțiilor de cultură spune că, în cazul în care „un manager are studii de specialitate corespunzătoare sau experiența necesară” (...) „acesta are dreptul la realizarea, în mod direct sau indirect, de proiecte în instituția pe care o conduce.”

Asta înseamnă că, potrivit legiii nr.8/1996, remunerația suplimentară a managerului nu poate depăși 10 % din încasările de la evenimentele în care acesta a fost implicat ca autor sau artist. Dineu cu proști (2010), Dor de Eminescu (2012), Dumnezeu se îmbracă de la second - hand, Magic Național (2015), Noii infractori (2019) sunt câteva dintre spectacolele regizate de Ion Caramitru la TNB. 

„Fără a exemplifica și detalia, îi invităm pe redactorul și semnatarii Memoriului să observe cine sunt managerii teatrelor naționale din subordinea Ministerului Culturii și Identității Naționale și care este anvergura carierei și creațiilor lor artistice precum și a valorii lor ca manageri ai instituțiilor de spectacole”, mai spune conducerea TNB.

Trebuie precizat că atât în memoriul lor, cât și în interviul de mai jos, reprezentanții Sindicatului Actorilor nu vorbesc despre o ilegalitate comisă de managerul TNB, ci despre un conflict moral.  

• Consiliul Artistic și Consiliul Administrativ: la ședințele de consiliu pot participa și membrii Sindicatului Actorilor, dar drept de semnătură are doar Vladimir Stănescu, președintele sindicatului tehnicienilor, care reprezintă - în acest consiliu - toate sindicatele din TNB 

• risipă bugetară: Curtea de Conturi nu a găsit ilegalități sau prejudicii aduse bugetului de stat; numărul mare de actori colaboratori și scăderea interesului publicului sunt doi dintre factorii care duc la programarea rară a unor spectacole

„Costurile mari au fost proporționale cu anvergura și calitatea de necontestat a titularilor de drept de autor (regizori, scenografi etc) (...) Nu am considerat și nu vom considera drept o risipă producția acestor spectacole eveniment realizate la TNB.”

*Apar însă niște semne de întrebare în legătură cu acest răspuns: Cum se face că o instituție atât de importantă ca TNB-ul nu se asigură de disponibilitatea colaboratorilor pe termen lung pentru aceste producții care implică numeroase investiții? Cum se împacă „anvergura creatorilor” cu „scăderea interesului publicului”? (Adică, pe de o parte invoci numele grele ale celor care fac spectacolele, și pe de altă parte, scoți la înaintare lipsa de succes a acestor spectacole.) Poate Curtea de Conturi să judece dacă TNB a cheltuit prea mulți bani pe niște spectacole pe care apoi le-a scos pe tușă?

Găsiți aici răspunsul integral dat de conducerea TNB. 

 

Există acest tabu în privința instituțiilor de cultură din România, de parcă ar fi niște temple în care toți se jertfesc în numele artei. Și „nu se face” să vorbești public despre finanțări, bani & chestiuni „prozaice” în situații din astea. Unele lucruri încep, însă, să iasă la suprafață.

Spune Marius Manole:

„Toată legea managementului e făcută în așa fel încât să susțină toate lucrurile astea de care acum domnul nostru manager și toți managerii din țară se folosesc. Și tot timpul ei zic: nu încălcăm legea, nu încălcăm legea. Sigur, nu încălcați legea, pentru că legea ați făcut-o voi pentru voi! Doar că mai există un criteriu moral, de care ei nu țin cont. Și acel criteriu moral, pe care noi îl sancționăm la clasa politică și pentru care facem scandal și ieșim în Piața Victoriei este același criteriu moral pentru care noi acum am început să ne luptăm.”

Mihai Călin: „Lucrurile sunt mai vechi. De-a lungul vremii am încercat să intru în legătură cu direcția, dar de fiecare dată mi s-a părut că practic nu se încearcă rezolvarea unor probleme, ci totul e bine, totul e perfect. S-a vorbit întotdeauna de bilete, de vânzări, de performanțe financiare și atât.”

Medeea Marinescu: „O chestiune pe care eu am insistat la întâlnirea cu domnul Caramitru era problema predictibilității. Asta nu înseamnă numai programare de spectacole, ci predictibilitatea repertorială. A devenit în ultimul timp foarte ciudat să aflu că vine domnul Purcărete și să aflu asta de pe holuri, să aflu că nu există un casting deschis, să nu știu eu, de exemplu, la anul cam ce regizori vor veni, ce titluri se vor monta. (...) Au apărut proiecte peste noapte, uite se face asta, o să înceapă asta, se știe că o să înceapă, dar nu o să mai înceapă, se face, dar nu se mai face. Răspunsul pe care l-am primit la ultima întâlnire este: suntem în situația asta cu banii, s-a tăiat bugetul -, dar asta e o situație care se întâmplă în 2019, în ultimii ani nu a existat această problemă”

Mihai Călin: „Problema noastră artistică a fost cu vreo patru spectacole importante, cu mari investiții financiare, cu mare efort din partea tuturor, inclusiv a tehnicienilor. E vorba de cel puțin patru spectacole realizate în ultimii doi ani și jumătate și care au fost foarte puțin jucate. Vorbim de producții care au costat și 200.000 de euro bucata.”

Marius Manole: „Noi ne întrebăm de ce aceste producții care sunt realizate de TNB nu se joacă, nu sunt programate. Și atunci da, apare întrebarea de ce se joacă unele spectacole mai mult și altele mai puțin? Printre spectacolele care se joacă mai mult întâmplător - e statistic - la sala mare anul trecut din 120 de spectacole 64 au fost spectacole în care domnul director a fost ori regizor, ori actor. E statistic.”

Mihai Călin: „Legea permite derapaje. E și o chestie umană. Dacă tu ai drepturi extinse, la un moment dat este inerent să derapezi. Managerul are dreptul să numească șefii de departamente. Șefii de la achiziții, juridic, resurse umane ș.a. Toți sunt numiți, nu sunt concursuri. Când se termină mandatul managerului, directorului, nu este concurs deschis. E un concurs închis. Deci practic nu există competiție.” 

Marius Manole: „Suntem liberi să luăm CV-ul oricui și să vedem ce s-a întâmplat, cum a fost, frecvența cu care a montat sau a jucat până cineva devine manager la un teatru național. Și vedem atunci dacă a crescut frecvența, o fi întâmplător. Sau există de fapt o casă în care are totul la dispoziție și își permite să facă mult mai multe?! De ce nu merge un manager să monteze la Bulandra, sau la Comedie? De ce trebuie să montezi în teatrul în care ești manager?”

Mihai Călin: „Noi trebuie să destindem publicul, să-l facem să râdă, să se simtă bine, dar nu putem să rămânem în această paradigmă 100 %. Noi trebuie să zguduim publicul, ăsta e rolul teatrului.” 

Marius Manole: „S-a luptat multă vreme domnul director Caramitru și se luptă în continuare să distrugă aceste contracte nedeterminate și să facă contracte determinate, să introducă acest sistem în România fără să înțeleagă că aceste contracte nu pot rezista aici. (...) Un om care are contract pe perioadă determinată. Ce se întâmplă cu el? E foarte ușor de...manipulat. Și e foarte ușor de ținut sub papuc pentru că el nu va îndrăzni niciodată să ridice capul, să spună ceva despre o nedreptate pe care a sesizat-o. Pentru că are contract determinat, e la mâna managerului..”

Marius Manole: „Ca să aveți idee despre comunicarea dintre noi și managerul teatrului, când am întrebat de ce s-a scos spectacolul Vizita bătrânei doamne - un spectacol care avea toate datele să se joace, mi s-a spus nu discutăm despre acest subiect, este închis, i-am pus cruce, gata. Nu, nu i-ați pus cruce pe banii dumneavoastră! Ăia sunt banii statului. Dumneavoastră trebuie să dați socoteală de ce nu se joacă acest spectacol care aduce încasări.” 

Text de Ionuț Sociu

Editor: Luiza Vasiliu 

Video: Ileana Szazs