În programul Festivalului de Teatru de la Piatra-Neamţ a existat și o secțiune Tipografic majuscul, în care au fost prezentate spectacolul Gianinei Cărbunariu şi filmul, încă în lucru, al lui Radu Jude, ambele chestionând dosarele „Panoul” şi „Elevul”, întocmite de Securitate în urma protestelor unui licean împotriva regimului comunist, în perioada dictaturii ceauşiste.
În 1981, Mugur Călinescu (28 mai 1965 – 13 februarie 1985), elev în clasa a XI-a în Botoşani, a scris cu creta pe zidurile din oraş texte anticomuniste, în care cerea libertate, democraţie şi sindicate libere „ca în Polonia" (Sindicatul Solidaritatea, fondat cu un an înainte, acţiona nonviolent împotriva comunismului). Este prins de Securitate, interogat, pus sub urmărire, forţat să recunoască faptul că acţiunile sale au fost anti-statale şi sancţionat „pe linie de partid” într-o şedinţă cu profesorii şi colegii. Doi ani mai târziu, este diagnosticat cu leucemie şi moare în 1985, dar în jurul dispariţiei sale planează suspiciunea că ar fi fost otrăvit sau iradiat în timpul interogatoriilor. Osemintele sale au fost deshumate în 2017 pentru clarificarea cauzelor morţii. Până în acest moment, nu a fost anunţată nicio concluzie. Dosarul lui Mugur Călinescu a fost descoperit de istoricul Marius Oprea, care l-a făcut public în cartea Șase feluri de a muri.
Spectacolul
Creat în 2013 şi devenit hit teatral între timp, spectacolul Tipografic majuscul face parte din proiectul „Vieţi paralele - Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiei Secrete”, care aduce pe scenă poveşti reale est-europene despre poliţiile politice din timpul comunismului. Gianina Cărbunariu construieşte un scenariu fidel dosarului de Securitate al lui Mugur Călinescu, folosind transcrierea interviurilor şi a conversaţiilor din familia acestuia, obţinute prin ascultare (microfoane plasate la domiciliu), notele informative ale securiştilor, declaraţiile părinţilor, colegilor şi celor care au văzut mesajele lui Călinescu pe ziduri şi interviuri recente cu foştii ofiţeri implicaţi în investigaţie. Cazul este reconstituit teatral prin juxtapunerea dinamică a perspectivelor şi personajelor: securişti, părinţi, colegi, profesori. Există un joc alert cu filmări live și microfoane (instrumente de supraveghere ale poliţiei politice), iar textele lui Călinescu sunt proiectate pe trupurile personajelor, ca nişte gânduri ascunse care devin vizibile, de unde şi încercarea disperată a acestora de a le şterge. În lumea gri (culoarea care unformiza vizual) a comunismului, personajele sunt create din voce (intonaţii caracterizante: duplicitar, agresiv, victimă, rebel, mincinos etc.), expresii faciale şi atitudini (securiştii sunt macho, cu o condescendenţă agresivă, martorii sunt fricoşi etc.). Structura dramatică foloseşte aceste elemente - ton, mimică, atitudine, toate executate detaşat - pentru a genera o perspectivă asupra cazului, fără a pretinde că este singura posibilă. Ceea ce s-ar putea schimba nu ţine de fapte, ci de interpretarea lor: de exemplu, tonul cu care se rosteşte o replică face diferenţa între trădător şi victimă.
Filmul
Într-un text adresat spectatorilor de la Piatra - Neamţ, Radu Jude spune că „Gianina a făcut un colaj, eu am făcut un montaj”. Tipografic majuscul - filmul este un documentar ce cuprinde o reconstituire ficţională. Jude foloseşte scenariul lui Cărbunariu și redă pasaje integrale din dosar (pe care ea le prelucrase minimal, pentru a face textul dramatic). Pe un platou împărţit în felii, ca un tort / pizza, sunt canale de propagandă supradimensionate - un radio, un televizor, dar şi stema României socialiste, ca sugestie a discursului patriotard. Spaţiul este teatral, monoloagele (declaraţiile din dosar) şi puţinele scene de doi sau trei (transcrierea înregistrărilor de urmărire) sunt jucate fără expresie, cu textul spus alb, fără inflexiuni, reflectând „tonul” din dosarul Securităţii. Naraţiunea este spartă de înregistrări din arhiva TVR: ştiri, vizite de lucru, reportaje -, emisiuni tv, divertisment. Înregistrările încep sau se termină brusc, cele două planuri se intersectează oarecum forţat şi instituie un fel de competiţie între reconstituirea convenţională a cazului Călinescu şi imaginea oficială a epocii. Pentru rolul lui Mugur Călinescu, Jude îl alege pe Şerban Lazarovici, la vremea filmărilor acesta fiind elev al Colegiului Național „A.T.Laurian”, ca şi personajul său, şi care se dovedeşte un excelent actor.
Însă lucrurile sunt mai complexe de atât. Vocile personajelor nu au inflexiuni, dar chipurile sunt expresive. Li se vede frica, minciuna, furia și duplicitatea, adică ceea ce în spectacol era audibil. În scena finală, cei trei securişti intervievaţi astăzi sunt aşezaţi la o masă goală (ceva tipic pentru şedinţele de partid) pe care se adună, pe parcursul discuţiei, tot felul de produse ambalate, ca la supermarket - o metaforă despre trecerea de la dominaţia politică la cea economică (capitalism). Prin teatralizarea spaţiului şi sterilizarea interpretării, Jude recuperează realitatea vremii. De partea cealaltă, fragmentele de arhivă reproduc discursul oficial al regimului, faţa cosmetizată a dictaturii. Inserturile aparent realiste sunt contrafăcute. Un video surprinde, accidental deopotrivă realitatea ceauşistă şi cosmetizarea ei: la filmarea unui moment poetic care îl elogiază pe Ceauşescu, camera rămâne deschisă între două duble şi înregistrează frica paralizantă din ochii actorilor, corpurile încordate, respiraţia sacadată.
Astfel, reconstituirea teatralizată a dosarului lui Călinescu expune, de fapt, viaţa reală în comunism, iar înregistrările o arată pe cea prefabricată. Filmul lui Jude chestionează, printre altele, modul în care se poate recupera trecutul din documentele epocii, distanţa necesară în „citirea” arhivelor şi limitele interpretării.
Teatrul Odeon
Tipografic majuscul
Un spectacol de Gianina Cărbunariu
Scenografia: Andrei Dinu
Coregrafia: Florin Fieroiu
Muzica: Bobo Burlăcianu
Light-design: Andu Dumitrescu
Cu: Cătălina Mustaţă, Alexandru Potocean, Gabriel Răuţă, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu
Spectacolul este o coproducţie dramAcum şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Nitra, Slovacia, în parteneriat cu Teatrul Odeon, şi face parte din proiectul european „Vieţi paralele - Secolul 20 văzut prin ochii Poliţiei Secrete”.
Tipografic majuscul
Scenariul: Radu Jude, Gianina Cărbunariu
Regia: Radu Jude
Scenografia: Irina Moscu
Cu: Şerban Lazarovici, Bogdan Zamfir, Alexandru Potocean, Ioana Iacob, Şerban Pavlu, Gianina Cărbunariu, Irina Vacarciuc, Doriana Talmazan, Mihai Munteniţă, Gabriel Răuţă, Silvian Vâlcu.
Foto main: Silviu Gheție
